1 Anda kodea, kaditi mai but trăbul te nikras ame le buteandar, save ašundeam le, kaste na avas durearde lendar.
2 Kă, kana o Divano ašundo andal înjerea dikhlea pe dă bimištimahko, thai kana orsao dimosrigate thai orsao biašundimos lea pehkă khă čeačio potindimos,
3 sar skăpisarasa ame, kana bešas nelindoi sama angla khă skăpimos kadea dă baro, kai, pala sar sas vestime mai anglal le Raiestar, sas amengă čeačeardo anda kola kai ašunde les,
4 ando čiro sao o Dell zurearălas o phendimos lengo sămnurença, zora thai sakomoda minunengo, thai le pativença le Sfîntone Duxohko, xuladine pala Lehko kamimos!
5 Ande čeačimaste, iekhăngă înjerea thodea O e lumea kai avel, pa savi das duma.
6 Ta kadea, varekon varekai kărdea koakoa phendimos: „So sî o manuši, kaste anes Tukă godi lestar, or o šeau le manušehko, kaste kaste rodes les?
7 Kărdean les anda xançî čiro mai tele le înjerendar, kununisardean les slavasa thai pativasa, thodean les pal butea Te vastengă:
8 sa thodea le tala lehkă pînŕă.” Ande čeačimaste, kana thodea lehkă le sa, či muklea lehkă khnči bithodino. Varesar, akana, înkă na dikhas kă sa le butea sî lehkă thodine.
9 Ta Koles, kai sas kărdo „anda xançî čiro mai tekle dă sar le înjerea,” kadea le Isusos, dikhas Les „înkununime slavasa thai pativasa”, anda lehko mullimos, kai dukhadea Les, kai sas Les; anda kaste, andoa xaro le Devllehko, O te zumavel o mullimos anda saoŕă.
10 Daštilas pe, ande čeačimaste, ka Kodoa anda sao thai kai sî sa, thai sao kamelas te nigrăl buten šeave ande slava, te sîkavel, andal kăsnimata, le Šerăsbarăs le skăpimahko lengo.
11 Kă Kukoa Kai sfinçol thai kukola kai sî sfinçome, sî anda iekh. Anda kodea, Lehkă nai Lehkă lajeau te phene lengă „phral”,
12 kana phenel: „Vestiua o Anau Tiro le phralengă Mîŕăngă; dilabaua Tukă o barimos ando maškar le tidimahko.”
13 Thai pale: „Thaoaua mangă o pateaimos ande Leste.” Thai ande aver than: „Dikta Ma, Me thai le šeave, kai dea Mangă le o Dell!”
14 Kadea dar, sostar le šeave sî andai rig le ratesti thai le masăsti, sa kadea i O orta sas sa kadea andekh rig anda lende, anda kaste, andoa mullimos, te xasarăl kukoles kai sas les zor poa mullimos, kadea le bengăs,
15 thai te skăpisarăl sa kukolen, kai andai dar le merimasti, sas mekline telal ando robimos sa lengo traio.
16 Kă biathadimahko, na ando kandimos le înjerengo avel O, ta ando kandimos la seminçiakă le Avraamohkă.
17 Anda kadea, trăbuisardea Te ameazăl le phralengă Pehkă ande sal butea, kaste dašti avel, ande so dikhăl le phanglimata le Devllesa, khă baro rašai miloso thai vreniko pateaimahko, kaste kărăl skăpimos anda le bezexa le norodohkă.
18 Thai anda kadea kă O orta sas zumado ande so kăsnisardea, dašti te avel ando kandimos kolengo kai sî zumade.
Iisus este mântuitorul lumii
1 De aceea, noi trebuie să fim cu şi mai mare luare aminte faţă de cele auzite, ca nu cumva să ne îndepărtăm. 2 Căci, după cum cuvântul rostit prin îngeri a fost întărit, aşa încât toate încălcările sau neascultările şi-au primit răsplată dreaptă, 3 cum vom scăpa noi, dacă nu ne pasă de o asemenea mântuire ca cea pe care am primit-o, vestită de Domnul la început şi întărită, apoi, de cei ce L-au auzit, 4 adeverită şi de Dumnezeu prin semne, minuni şi puteri felurite şi prin darurile Duhului Sfânt împărţite după voia Sa? 5 Căci nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6 Cineva dădea mărturie, într-un loc:
Ce este omul să-Ţi aminteşti de el,
ce este fiul omului ca să ţii seama de el?
7 l-ai pus pentru puţin timp mai prejos de îngeri,
l-ai încununat cu slavă şi cinste,
8 toate le-ai pus sub picioarele lui.
Iar atunci când i-a supus toate, nu a lăsat nimic deoparte, nesupus. Dar până astăzi, încă nu vedem că toate îi sunt supuse! 9 Totuşi, pe Iisus, cel care a fost mai prejos decât îngerii pentru puţină vreme, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, pentru că a suferit moartea, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toţi.
10 Se cuvenea, aşadar, ca El, cel prin care şi pentru care sunt toate, conducătorul mântuirii lor, cel ce duce mulţi fii la slavă, să fie desăvârşit prin suferinţă. 11 Fiindcă cel care sfinţeşte şi cei care sunt sfinţiţi sunt toţi dintr-unul. Din această pricină, El nu se ruşinează să-i numească fraţi 12 şi spune:
Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării îţi voi cânta laudă.
13 Şi, mai departe:
Eu voi fi plin de încredere în El,
iar în alt loc:
Iată-mă, Eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.
14 De aceea, aşa cum toţi copiii primesc trup şi sânge, la fel a primit şi El, ca prin moarte să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, pe Diavol. 15 Astfel, Iisus i-a eliberat pe toţi cei ce, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16 Căci este limpede că El nu a luat asupra Sa firea îngerilor, ci pe cea a lui Avraam. 17 De aceea, a trebuit ca El să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să fie un mare preot îndurător şi credincios înaintea lui Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor poporului. 18 Şi, astfel, El îi poate ajuta pe cei ispitiţi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit.