David, înștiințat de Ionatan
1 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan și a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viața?” 2 Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de știre. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” 3 David a zis iarăși, jurând: „Tatăl tău știe bine că am căpătat trecere înaintea ta și va fi zis: ‘Să nu știe Ionatan, căci s-ar întrista.’ Dar viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine și moarte.” 4 Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” 5 Și David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă și ar trebui să șed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc și să mă ascund în câmpii până în seara zilei a treia. 6 Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem , în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ 7 Și dacă va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să știi că pieirea mea este lucru hotărât din partea lui. 8 Arată-ți dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ înaintea Domnului. Și dacă este vreo nelegiuire în mine, ia-mi tu viața. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?” 9 Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ți dau de știre dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu și amenință să te ajungă!” 10 David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău ți-ar răspunde cu asprime?” 11 Și Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieșim pe câmp.” Și au ieșit amândoi pe câmp. 12 Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul Dumnezeul lui Israel că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine și, de va gândi bine de David, 13 Domnul să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ți dea de știre! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ți facă rău, iarăși îți voi da de știre și te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, și Domnul să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, să te porți față de mine cu o bunătate ca a Domnului și, dacă voi muri, 15 să nu îți îndepărtezi niciodată bunătatea față de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmașii lui David de pe fața pământului. 16 Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să Se răzbune pe vrăjmașii lui David!” 17 Ionatan a întărit și mai mult față de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul lui. 18 Ionatan i-a zis: „Mâine este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 Să te cobori a treia zi până în fundul locului în care te ascunseseși în ziua când cu întâmplarea aceea și să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeți înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la țintă. 21 Și voi trimite un tânăr și-i voi zice: ‘Du-te de găsește săgețile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!’, atunci să vii, căci este pace pentru tine și n-ai să te temi de nimic, viu este Domnul! 22 Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgețile sunt dincolo de tine’, atunci să pleci, căci Domnul te trimite. 23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia.” 24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă și împăratul a luat loc la ospăț ca să mănânce. 25 Împăratul a șezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat și Abner a șezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat , negreșit nu este curat”. 27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan a răspuns lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd frații.’ Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” 30 Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i-a zis: „Fiu rău și neascultător, nu știu eu că ți-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale? 31 Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi liniște nici pentru tine, nici pentru împărăția ta. Și acum trimite să-l caute și să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.” 32 Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, și i-a zis: „Pentru ce să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Și Saul și-a îndreptat sulița spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înțeles că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. 34 S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă și n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. 35 A doua zi de dimineață, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David și era însoțit de un băiețaș. 36 El i-a zis: „Dă fuga și găsește săgețile pe care le voi trage.” Băiatul a alergat, și Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. 37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine.” 38 I-a strigat iarăși: „Iute, grăbește-te, nu te opri!” Și băiatul lui Ionatan a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul lui. 39 Băiatul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau lucrul acesta. 40 Ionatan a dat băiatului armele și i-a zis: „Du-te și du-le în cetate.” 41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrățișat și au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. 42 Și Ionatan a zis lui David: „Du-te în pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine și tine, între sămânța mea și sămânța ta!’”
David s-a sculat și a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
Ionatan îl ajută pe David
1 David a fugit de la Naiot, de lângă Rama. S‑a dus la Ionatan și i‑a zis: „Ce‑am făcut eu? Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de caută să‑mi ia viața?” 2 Ionatan i‑a răspuns: „Ferească Domnul! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, mare sau mic, fără să‑mi dea de știre. De ce ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta? Nici pomeneală!” 3 David a jurat din nou, zicând: „Tatăl tău știe negreșit că am găsit trecere înaintea ta și își va fi zis: «Să nu afle Ionatan, ca să nu se întristeze!» Totuși, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine și moarte!” 4 Ionatan i‑a zis lui David: „Ce zici tu, aceea voi face pentru tine.” 5 Și David i‑a zis lui Ionatan: „Iată, mâine este lună nouă și ar trebui să stau la masă cu regele; îngăduie-mi să mă duc și să mă ascund în câmp până în seara celei de-a treia zile. 6 Dacă tatăl tău pomenește de lipsa mea, să‑i spui: «David m‑a rugat stăruitor să‑i îngădui să plece degrabă până la Betleem , în cetatea lui, pentru că acolo se aduce jertfa de peste an pentru toată familia.» 7 Dacă zice: «Bine!», atunci robul tău e în siguranță; dar dacă‑l apucă mânia, să știi că pieirea mea este hotărâtă din partea lui. 8 Poartă‑te cu îndurare față de robul tău, căci ai făcut un legământ cu robul tău înaintea DOMNULUI! Iar dacă este vreo fărădelege în mine, ia‑mi tu viața! De ce să mă mai duci până la tatăl tău?”
9 Ionatan i‑a zis: „Ferească Domnul să știu fără greș că pieirea ta este hotărâtă din partea tatălui meu și să nu-ți dau de veste!” 10 David i‑a zis lui Ionatan: „Cine‑mi va da de știre dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?” 11 Și Ionatan i‑a zis lui David: „Hai să ieșim la câmp!” Și au ieșit amândoi la câmp. 12 Ionatan i‑a zis lui David: „Pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel că mâine sau poimâine, după ce‑l voi fi cercetat pe tatăl meu, dacă va fi bine dispus față de David, voi trimite la tine pe cineva să‑ți dea de știre! 13 DOMNUL să Se poarte cu toată asprimea față de Ionatan dacă tatăl meu s-ar bucura să‑ți facă rău, iar eu nu ți-aș da de știre și nu te-aș lăsa să pleci în pace! DOMNUL să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, poartă‑te față de mine cu o bunătate ca a DOMNULUI; iar dacă voi muri, 15 să nu‑ți îndepărtezi niciodată bunătatea de casa mea, nici chiar când DOMNUL îi va nimici pe toți vrăjmașii lui David de pe fața pământului!”
16 Astfel, Ionatan a încheiat legământ cu casa lui David, zicând: „DOMNUL să le ceară socoteală vrăjmașilor lui David!” 17 Ionatan l‑a pus din nou pe David să jure pe dragostea lui față de el, căci îl iubea ca pe sine însuși .
18 Ionatan i‑a zis: „Mâine este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 A treia zi să te cobori de tot , să te duci până la locul în care te‑ai ascuns în ziua cu pricina și să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeți înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la țintă. 21 Atunci îmi voi trimite slujitorul și‑i voi zice : «Du‑te și găsește săgețile!» Dacă‑i voi zice slujitorului: «Iată, săgețile sunt dincoace de tine, ia‑le!», să vii, căci este pace pentru tine și n‑ai de ce să te temi, viu este DOMNUL! 22 Dar dacă îi voi zice băiatului: «Iată, săgețile sunt dincolo de tine», atunci să pleci, căci DOMNUL te trimite. 23 Cât despre făgăduința pe care ne‑am făcut‑o unul altuia, iată, DOMNUL este martor între mine și tine pe vecie!”
24 David s‑a ascuns în câmp. Când a venit luna nouă, regele s-a așezat la masă ca să mănânce. 25 Regele a stat, ca de obicei, la locul lui de lângă perete. Ionatan era în fața lui, Abner s‑a așezat lângă Saul, iar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n‑a vorbit nimic în ziua aceea, căci își zicea: „Ceva s‑a întâmplat cu el. Nu este curat; negreșit, nu este curat.” 27 În ziua următoare, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul i‑a zis fiului său Ionatan: „De ce n‑a venit fiul lui Ișai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan i‑a răspuns lui Saul: „David m‑a rugat stăruitor să‑i îngădui să plece la Betleem. 29 Mi-a zis: «Dă‑mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și fratele meu mi‑a dat poruncă; dacă am găsit trecere înaintea ta, dă‑mi voie să mă duc degrabă să‑mi văd frații!» De aceea n‑a venit la masa regelui.”
30 Atunci Saul s‑a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i‑a zis: „Pui de lele, nu știu eu că te‑ai înhăitat cu fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale? 31 Câtă vreme trăiește fiul lui Ișai pe pământ, nici tu, nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Acum trimite să‑l aducă la mine, căci e vrednic de moarte!” 32 Ionatan i‑a răspuns tatălui său, Saul: „De ce să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Atunci Saul și-a aruncat sulița spre el ca să‑l lovească, și Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să‑l omoare pe David. 34 S‑a ridicat de la masă aprins de mânie și n‑a mâncat nimic în ziua a doua a lunii noi, pentru că era mâhnit din pricina lui David și pentru că tatăl său îl umilise.
35 A doua zi de dimineață, Ionatan a ieșit pe câmp la vremea pe care o hotărâse cu David, având cu el un slujitor tânăr. 36 El i‑a zis slujitorului: „Dă fuga și găsește săgețile pe care le voi trage!” Slujitorul a alergat, iar el a tras o săgeată dincolo de el. 37 Când slujitorul a ajuns la locul săgeții trase de Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Nu-i așa că săgeata este dincolo de tine?” 38 Ionatan a mai strigat către slujitor: „Iute, grăbește‑te, nu zăbovi!” Și slujitorul lui Ionatan a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul lui. 39 Slujitorul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau cele întâmplate. 40 Ionatan i‑a dat slujitorului armele pe care le avea și i‑a zis: „Du‑te și du-le în cetate!”
41 După plecarea slujitorului, David s‑a ridicat de lângă movilă , apoi s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s‑au sărutat și au plâns împreună, mai cu seamă David. 42 Apoi Ionatan i‑a zis lui David: „Du‑te în pace, acum că am jurat amândoi în Numele DOMNULUI astfel: «DOMNUL să fie martor pe vecie între mine și tine, între sămânța mea și sămânța ta!»” David s‑a ridicat și a plecat, iar Ionatan s‑a întors în cetate.