Trimiterea celor două seminții și jumătate acasă
1 Atunci, Iosua a chemat pe rubeniți, pe gadiți și jumătate din seminția lui Manase 2 și le-a zis: „Voi ați păzit tot ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, și ați ascultat de glasul meu în tot ce v-am poruncit. 3 N-ați părăsit pe frații voștri de o bună bucată de vreme până în ziua de azi și ați păzit rânduielile și poruncile Domnului Dumnezeului vostru. 4 Acum, când Domnul Dumnezeul vostru a dat odihnă fraților voștri, cum le spusese, întoarceți-vă și duceți-vă la corturile voastre, în țara dată în stăpânirea voastră, pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. 5 Aveți grijă numai să păziți și să împliniți poruncile și legile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: să iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru, să umblați în toate căile Lui, să țineți poruncile Lui, să vă alipiți de El și să-I slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.” 6 Și Iosua i-a binecuvântat și le-a dat drumul; și ei au plecat la corturile lor. 7 Moise dăduse unei jumătăți din seminția lui Manase o moștenire în Basan, și Iosua a dat celeilalte jumătăți o moștenire lângă frații lor, dincoace de Iordan, la apus. 8 Când i-a trimis Iosua la corturile lor, i-a binecuvântat și le-a zis: „Voi vă întoarceți la corturile voastre cu mari bogății, cu foarte multe turme și cu o mare mulțime de argint, de aur, de aramă, de fier și de îmbrăcăminte. Împărțiți cu frații voștri prada luată de la vrăjmașii voștri.” 9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s-au întors acasă, lăsând pe copiii lui Israel la Silo, în țara Canaanului, ca să se ducă în țara Galaadului , care era moșia lor și unde se așezaseră, cum poruncise lui Moise Domnul.
Ei zidesc un alt altar
10 Când au ajuns pe malurile Iordanului, care fac parte din țara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile. 11 Copiii lui Israel au auzit zicându-se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar în fața țării Canaanului, pe malurile Iordanului, în părțile copiilor lui Israel.” 12 Când au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea copiilor lui Israel s-a strâns la Silo, ca să se suie împotriva lor și să se bată cu ei. 13 Copiii lui Israel au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului, pe Fineas , fiul preotului Eleazar, 14 și zece căpetenii cu el, câte o căpetenie de fiecare casă părintească pentru fiecare din semințiile lui Israel; toți erau căpetenii de casă părintească între miile lui Israel. 15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului, și le-au vorbit astfel: 16 „Așa vorbește toată adunarea Domnului: ‘Ce înseamnă păcatul acesta pe care l-ați săvârșit față de Dumnezeul lui Israel și pentru ce vă abateți acum de la Domnul, zidindu-vă un altar, ca să vă răzvrătiți azi împotriva Domnului? 17 Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor , a cărui pată n-am ridicat-o până acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului? 18 Și voi vă abateți astăzi de la Domnul! Dacă vă răzvrătiți azi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia împotriva întregii adunări a lui Israel. 19 Dacă priviți ca necurată țara care este moșia voastră, treceți în țara care este moșia Domnului, unde este așezată locuința Domnului, și așezați-vă în mijlocul nostru, dar nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă despărțiți de noi, zidindu-vă un altar, afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru! 20 Acan , fiul lui Zerah, n-a săvârșit oare un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire și nu S-a aprins de mânie Domnul împotriva întregii adunări a lui Israel? Și el n-a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui.’”
Apărarea lor
21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au răspuns astfel căpeteniilor peste miile lui Israel: 22 „Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Domnul Dumnezeu , Cel Atotputernic, știe și Israel însuși să știe lucrul acesta! Dacă din răzvrătire și păcătuire împotriva Domnului am făcut lucrul acesta, să nu ne vină în ajutor Domnul în ziua aceasta! 23 Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul, ca să aducem pe el arderi-de-tot și daruri de mâncare și ca să aducem pe el jertfe de mulțumire, Domnul să ne ceară socoteală de aceasta! 24 Am făcut lucrul acesta mai degrabă de frică, gândindu-ne că într-o zi s-ar putea ca fiii voștri să zică fiilor noștri: ‘Ce legătură este între voi și Domnul Dumnezeul lui Israel? 25 Domnul a pus Iordanul hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad: voi n-aveți parte de Domnul!’ Și fiii voștri ar face astfel ca fiii noștri să nu se mai teamă de Domnul. 26 De aceea am zis: Să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi-de-tot și pentru jertfe, 27 ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri și ai voștri, că voim să slujim Domnului, înaintea Feței Lui, prin arderile-de-tot și prin jertfele noastre de ispășire și de mulțumire, ca să nu zică fiii voștri într-o zi fiilor noștri: ‘Voi n-aveți parte de Domnul!’ 28 Noi am zis: Dacă mai târziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmașilor noștri, vom răspunde: ‘Priviți chipul altarului Domnului pe care l-au făcut părinții noștri nu pentru arderi-de-tot și pentru jertfe, ci ca mărturie între noi și voi.’ 29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului și să ne abatem astăzi de la Domnul, zidind un altar pentru arderi-de-tot, pentru daruri de mâncare și pentru jertfe, afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru, care este înaintea locașului Lui!” 30 Când au auzit preotul Fineas și căpeteniile adunării, căpeteniile peste miile lui Israel, care erau cu el, cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase au rămas mulțumiți. 31 Și Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Cunoaștem acum că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă n-ați săvârșit păcatul acesta împotriva Domnului și ați izbăvit astfel pe copiii lui Israel din mâna Domnului.” 32 Fineas, fiul preotului Eleazar, și căpeteniile au părăsit pe fiii lui Ruben și pe fiii lui Gad și s-au întors din țara Galaadului în țara Canaanului, la copiii lui Israel, cărora le-au făcut o dare de seamă. 33 Copiii lui Israel au rămas mulțumiți; au binecuvântat pe Dumnezeu și n-au mai vorbit să se suie înarmați ca să pustiască țara pe care o locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad. 34 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor) , „căci”, au zis ei, „el este martor între noi că Domnul este Dumnezeu”.
Trimiterea galaadiților acasă
1 Atunci, Iosua i‑a chemat pe rubeniți, pe gadiți și jumătate din seminția lui Manase 2 și le‑a zis: „Voi ați păzit tot ce v‑a poruncit Moise, robul DOMNULUI, și ați ascultat de glasul meu în tot ce v‑am poruncit. 3 Nu i‑ați părăsit pe frații voștri în tot acest timp, până în ziua de azi, ci ați avut grijă să păziți porunca DOMNULUI, Dumnezeului vostru. 4 Acum, DOMNUL, Dumnezeul vostru, le‑a dat odihnă fraților voștri, cum le spusese. Întoarceți‑vă deci și mergeți la corturile voastre, în țara moștenirii voastre, pe care v‑a dat‑o Moise, robul DOMNULUI, dincolo de Iordan! 5 Numai să aveți mare grijă să împliniți porunca și Legea pe care v‑a poruncit‑o Moise, robul DOMNULUI, și anume să‑L iubiți pe DOMNUL, Dumnezeul vostru, să umblați în toate căile Lui, să păziți poruncile Lui, să vă alipiți de El și să‑I slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.”
6 Iosua i‑a binecuvântat , le‑a dat drumul să plece, și ei s‑au dus la corturile lor. 7 (O jumătate din seminția lui Manase primise de la Moise moștenire în Bașan, iar cealaltă jumătate a primit de la Iosua moștenire lângă frații lor, dincoace de Iordan, la apus.)
8 Când Iosua i‑a trimis la corturile lor, i‑a binecuvântat și le‑a zis: „Voi vă întoarceți la corturile voastre cu mari bogății, cu foarte multe turme și cu mult argint, aur, aramă, fier și multe haine. Împărțiți cu frații voștri prada luată de la vrăjmașii voștri!”
9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s‑au întors acasă; i‑au lăsat pe fiii lui Israel la Șilo, în țara Canaanului, ca să se ducă în ținutul Galaadului , ținut pe care îl primiseră ca moștenire, după cum poruncise DOMNUL prin Moise.
Altarul de la Iordan
10 Când au ajuns în ținuturile Iordanului , care fac parte din țara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit acolo un altar lângă Iordan, un altar a cărui mărime izbea privirile. 11 Fiii lui Israel au auzit zicându‑se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar la intrarea în țara Canaanului, pe malurile Iordanului, în părțile fiilor lui Israel.”
12 Când au auzit fiii lui Israel lucrul acesta, toată adunarea fiilor lui Israel s‑a strâns la Șilo, ca să se suie la luptă împotriva lor. 13 Fiii lui Israel l‑au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului, pe Fineas , fiul preotului Eleazar, 14 și zece conducători împreună cu el, câte unul pentru fiecare din semințiile lui Israel; toți aceștia erau capi de case părintești între miile lui Israel. 15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătate din seminția lui Manase, în țara Galaadului, și le‑au vorbit astfel:
16 „Așa vorbește toată adunarea DOMNULUI: «Ce înseamnă această trădare pe care ați arătat‑o față de Dumnezeul lui Israel? De ce Îi întoarceți astăzi spatele DOMNULUI, zidindu‑vă un altar, ca să vă răzvrătiți astăzi împotriva DOMNULUI? 17 Este oare pentru noi puțin lucru vina nelegiuirii de la Peor – de care nu ne‑am curățit până astăzi și care a adus urgia în adunarea DOMNULUI – 18 încât să Îi întoarceți astăzi spatele DOMNULUI? Voi vă răzvrătiți astăzi împotriva DOMNULUI, iar mâine El Se mânie împotriva întregii adunări a lui Israel! 19 Dacă țara moșiei voastre este necurată, atunci treceți în țara care este moșia DOMNULUI, unde este așezat Lăcașul DOMNULUI, și veți primi moștenire în mijlocul nostru! Dar nu vă răzvrătiți împotriva DOMNULUI și împotriva noastră zidindu‑vă un alt altar în afară de altarul DOMNULUI, Dumnezeului nostru! 20 Oare atunci când Acan , fiul lui Zerah, a săvârșit un păcat cu privire la lucrurile date spre nimicire, nu S‑a aprins de mânie DOMNUL împotriva întregii adunări a lui Israel? Și n‑a pierit numai el din pricina nelegiuirii lui!»”
21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase le‑au răspuns astfel capilor miilor lui Israel:
22 „DOMNUL Dumnezeu cel Atotputernic, DOMNUL Dumnezeu cel Atotputernic știe și Israel însuși să știe lucrul acesta! Dacă din răscoală și trădare față de DOMNUL am făcut‑o , să nu ne cruțe DOMNUL în ziua aceasta! 23 Dacă ne‑am zidit un altar ca să‑I întoarcem spatele DOMNULUI aducând pe el arderi‑de‑tot, ofrande și jertfe-de-pace, DOMNUL să ne ceară socoteală! 24 Dimpotrivă, noi am făcut acest altar din îngrijorarea că mâine fiii voștri le‑ar putea zice fiilor noștri: «Ce legătură este între voi și DOMNUL, Dumnezeul lui Israel? 25 DOMNUL a pus Iordanul hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad: voi nu aveți parte de DOMNUL!» Și fiii voștri i‑ar face astfel pe fiii noștri să nu I se mai închine DOMNULUI. 26 De aceea am zis: să ne zidim deci un altar, nu pentru arderi‑de‑tot, nici pentru jertfe, 27 ci ca o mărturie între noi și voi, între urmașii noștri și ai voștri, că Îi putem sluji DOMNULUI înaintea Lui prin arderile‑de‑tot și jertfele noastre de ispășire și de pace, pentru ca mâine fiii voștri să nu le zică fiilor noștri: «Voi nu aveți parte de DOMNUL!» 28 Noi am zis: dacă mâine ne vor zice astfel nouă sau urmașilor noștri, vom răspunde: «Priviți chipul altarului DOMNULUI pe care l‑au făcut părinții noștri nu pentru arderi‑de‑tot și pentru jertfe, ci ca mărturie între noi și voi!» 29 Departe de noi gândul de a ne răzvrăti împotriva DOMNULUI, de a‑I întoarce spatele DOMNULUI zidind un alt altar pe care să aducem arderi‑de‑tot, ofrande și jertfe în afară de altarul DOMNULUI, Dumnezeului nostru, care este înaintea Lăcașului Lui!”
30 Când preotul Fineas, conducătorii adunării și capii miilor lui Israel care erau cu el au auzit cuvintele spuse de fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase, au privit cu ochi buni lucrul acesta. 31 Și Fineas, fiul preotului Eleazar, le‑a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Acum știm că DOMNUL este în mijlocul nostru, fiindcă n‑ați păcătuit împotriva DOMNULUI și i‑ați izbăvit astfel pe fiii lui Israel din mâna DOMNULUI.” 32 Fineas, fiul preotului Eleazar, și căpeteniile i‑au părăsit pe fiii lui Ruben și pe fiii lui Gad și s‑au întors din ținutul Galaadului în țara Canaanului, la fiii lui Israel, cărora le‑au făcut o dare de seamă. 33 Fiii lui Israel au privit cu ochi buni lucrul acesta; L‑au binecuvântat pe Dumnezeu și n‑au mai vorbit să se suie la luptă împotriva lor și să pustiască ținutul în care locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad. 34 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au pus acelui altar numele „Martor” , zicând: „El este martor între noi că DOMNUL este Dumnezeu”.