Moartea lui Ioan Botezătorul
1 În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus 2 și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el.” 3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți este îngăduit s-o ai de nevastă.” 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. 6 Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților și a plăcut lui Irod. 7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10 Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță. 11 Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mama sa. 12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat și s-au dus de au dat de știre lui Isus.
Înmulțirea pâinilor
13 Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. 14 Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea și a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare.” 16 „N-au nevoie să plece” , le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănânce.” 17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești.” 18 Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine!” 19 Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat , a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. 20 Toți au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.
Umblarea pe mare
22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. 23 După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase , și El era singur acolo. 24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. 25 Când se îngâna ziua cu noaptea , Isus a venit la ei, umblând pe mare. 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” Și, de frică, au țipat. 27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” 28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” 29 „Vino!” , i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32 Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” 34 După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins s-au vindecat.
Moartea lui Ioan Botezătorul
(Marcu 6:14‑29. Luca 9:7‑9)1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus 2 și le‑a spus slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!” 3 Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase și‑l aruncase în temniță din pricina Irodiadei, soția fratelui său Filip, 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu‑ți este îngăduit să trăiești cu ea!” 5 Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan profet. 6 Dar când a fost ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat în mijlocul oaspeților și lui Irod i‑a plăcut. 7 De aceea, i‑a promis cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8 Iar ea, îndemnată de mama ei, a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Regele s‑a întristat, dar din pricina jurămintelor și a oaspeților, a poruncit să‑i fie dat; 10 și a trimis să i se taie capul lui Ioan în temniță. 11 Capul a fost adus pe o tavă și i‑a fost dat fetei, care l‑a dus la mama ei. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul, l‑au îngropat și au mers să‑I dea de veste lui Isus.
Prima înmulțire a pâinilor
(Marcu 6:30‑44. Luca 9:10‑17. Ioan 6:1‑14)13 La auzul veștii , Isus a plecat de acolo cu barca spre un loc pustiu, deoparte. Când au aflat mulțimile, au ieșit din cetăți și L‑au urmat pe jos. 14 Coborând din barcă, [Isus] a văzut o mulțime mare de oameni , I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15 Pe înserate, ucenicii s‑au apropiat de El și I‑au zis: „Locul acesta este pustiu, și ora este înaintată. Dă‑le drumul mulțimilor să se ducă prin sate, ca să‑și cumpere de mâncare!” 16 Isus le‑a răspuns: „Nu e nevoie să meargă; dați‑le voi să mănânce!” 17 Dar ei I‑au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești!” 18 Și El le‑a zis: „Aduceți‑Mi‑i aici!” 19 A poruncit mulțimilor să se așeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicându‑Și ochii spre cer, a rostit binecuvântarea , a frânt pâinile și le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulțimilor. 20 Au mâncat toți și s‑au săturat, și s‑au ridicat douăsprezece coșuri pline cu bucățile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau cam cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
(Marcu 6:45‑52. Ioan 6:15‑21)22 Îndată, Isus i‑a silit pe ucenicii Săi să intre în barcă și să treacă înaintea Lui pe cealaltă parte până când El avea să le dea drumul mulțimilor. 23 După ce le‑a dat drumul mulțimilor, S‑a dus pe munte, deoparte, ca să Se roage. Se înserase și El era singur acolo. 24 Barca era deja la multe stadii departe de țărm, bătută de valuri, căci vântul era potrivnic. 25 La a patra strajă din noapte, Isus a venit la ei umblând pe mare. 26 Când L‑au văzut umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că este o nălucă, și au țipat de frică. 27 Isus le‑a vorbit numaidecât și le‑a zis: „Îndrăzniți, Eu Sunt; nu vă temeți!” 28 „Doamne”, I‑a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape!” 29 „Vino!” , i‑a zis Isus . Petru a coborât din barcă și a mers pe apă către Isus. 30 Văzând însă că vântul era puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, scapă‑mă!” 31 Îndată, Isus a întins mâna, l‑a apucat și i‑a zis: „Puțin credinciosule, de ce te‑ai îndoit?” 32 Și când au urcat ei în barcă, vântul s‑a potolit. 33 Cei ce erau în barcă I s‑au închinat și au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
Vindecarea bolnavilor din Ghenezaret
(Marcu 6:53‑56)34 După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Recunoscându‑L pe Isus, oamenii din acele locuri au dat de veste în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Aceștia Îl rugau să le dea voie măcar să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți se atingeau erau vindecați.