Orice lucru își are vremea lui
1 Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. 2 Nașterea își are vremea ei, și moartea își are vremea ei; săditul își are vremea lui, și smulgerea celor sădite își are vremea ei. 3 Uciderea își are vremea ei, și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei, și zidirea își are vremea ei; 4 plânsul își are vremea lui, și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui, și jucatul își are vremea lui; 5 aruncarea cu pietre își are vremea ei, și strângerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei; 6 căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7 ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei; 8 iubitul își are vremea lui, și urâtul își are vremea lui; războiul își are vremea lui, și pacea își are vremea ei. 9 Ce folos are cel ce muncește din truda lui? 10 Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12 Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure și să trăiască bine în viața lor; 13 dar și faptul că un om mănâncă și bea și duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. 14 Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut, și că Dumnezeu face așa pentru ca lumea să se teamă de El. 15 Ce este a mai fost și ce va fi a mai fost; și Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut.
Teme-te de Dumnezeu!
16 Am mai văzut sub soare că, în locul rânduit pentru judecată, domnește nelegiuirea și că, în locul rânduit pentru dreptate, este răutate. 17 Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca și pe cel bun, și pe cel rău, căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru și pentru orice faptă.” 18 Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu și ei înșiși să vadă că nu sunt decât niște dobitoace. 19 Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt; toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20 Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărână și toate se întorc în țărână. 21 Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos, în pământ? 22 Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se veselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?
Orice lucru își are vremea lui
1 Toate își au timpul lor
și fiecare lucru de sub cer își are vremea lui.
2 Vreme să te naști și vreme să mori;
vreme să sădești și vreme să smulgi cele sădite;
3 vreme să ucizi și vreme să vindeci;
vreme să dărâmi și vreme să zidești;
4 vreme să plângi și vreme să râzi;
vreme să bocești și vreme să dansezi;
5 vreme să arunci cu pietre și vreme să strângi pietre;
vreme să îmbrățișezi și vreme să te ții departe de îmbrățișări;
6 vreme să cauți și vreme să pierzi;
vreme să păstrezi și vreme să arunci;
7 vreme să rupi și vreme să coși;
vreme să taci și vreme să vorbești;
8 vreme să iubești și vreme să urăști ;
vreme pentru război și vreme pentru pace.
9 Ce folos are cel ce lucrează de pe urma ostenelii lui? 10 Am văzut la ce îndeletnicire îi supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și veșnicia, fără ca omul să poată cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut‑o Dumnezeu. 12 Atunci am înțeles că oamenii nu au altă fericire decât să se bucure și să trăiască bine în viața lor; 13 dar și faptul că un om mănâncă și bea și are parte de bine în toată osteneala lui este un dar de la Dumnezeu. 14 Am înțeles că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci: la lucrarea Lui nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut. Și Dumnezeu face astfel încât lumea să se teamă de El.
15 Ce este a mai fost
și ce va fi a mai fost;
și Dumnezeu întoarce iarăși ce a trecut.
Nedreptățile care se fac sub soare
16 Am mai văzut încă ceva sub soare:
în locul judecății – nedreptatea,
și în locul celui nevinovat – vinovatul.
17 Atunci am zis în inima mea:
„Dumnezeu îi va judeca
și pe cel bun, și pe cel rău,
căci este o vreme pentru orice lucru
și pentru orice faptă.”
18 Am zis în inima mea, cu privire la fiii oamenilor: „Dumnezeu îi încearcă și le arată că sunt precum animalele.” 19 Căci soarta omului și a animalului e una singură; amândoi au aceeași soartă: cum moare unul, așa moare și celălalt; amândoi au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic animalul, căci totul este deșertăciune. 20 Toate merg în același loc; toate au fost făcute din țărână și se întorc în țărână. 21 Cine știe dacă suflarea omului se duce în sus și dacă suflarea animalului se duce în jos, în pământ? 22 Am văzut că nu este altceva mai bun decât să se bucure omul de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine‑l va ajuta să vadă ce va fi după el?