Destoinicia apostolului
1 Începem noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca unii, de epistole de laudă către voi sau de la voi? 2 Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3 Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne. 4 Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5 Nu că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6 care ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei , ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viața.
Legământul cel nou și cel vechi
7 Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, 8 cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? 9 Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? 10 Și în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! 12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală 13 și nu facem ca Moise, care își punea o maramă peste față, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător . 14 Dar ei au rămas greoi la minte : căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. 15 Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. 16 Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată . 17 Căci Domnul este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18 Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
Slujitori ai noului legământ
1 Începem iarăși să ne vorbim singuri de bine ? Avem cumva trebuință, ca unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2 Scrisoarea noastră sunteți voi , scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3 Este limpede că sunteți o scrisoare a lui Hristos, trimisă de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.
4 Avem încredințarea aceasta în Dumnezeu, prin Hristos. 5 Nu că noi, prin noi înșine, suntem destoinici să socotim ceva ca venind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, 6 care ne‑a și învrednicit să fim slujitori ai unui legământ nou, care nu este al literei , ci al Duhului, căci litera omoară, dar Duhul dă viață.
7 Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă cu litere săpate în piatră, era însoțită de slavă, încât fiii lui Israel nu‑și puteau aținti privirea asupra feței lui Moise din pricina strălucirii chipului său, deși era o strălucire trecătoare, 8 cu cât mai mult slujba Duhului va fi însoțită de slavă? 9 Dacă slujba aducătoare de osândă a fost însoțită de slavă, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de dreptate? 10 În acest caz, prima , deși a fost însoțită de slavă, pălește în comparație cu a doua , a cărei slavă o întrece cu mult. 11 Dacă ceea ce este trecător a fost însoțit de slavă, cu atât mai mult este însoțit de slavă ceea ce dăinuie!
12 Fiindcă avem deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală 13 și nu facem ca Moise, care își punea un văl pe față pentru ca fiii lui Israel să nu‑și ațintească privirea asupra sfârșitului slavei trecătoare. 14 Dar mintea lor s‑a împietrit , căci, până în ziua de astăzi, la citirea vechiului legământ rămâne același văl, neridicat, fiindcă vălul este dat la o parte în Hristos. 15 Da, până astăzi, când se citește din Moise, peste inimile lor se află un văl. 16 Dar când vreunul se întoarce la Domnul, vălul este luat . 17 Or, acest Domn este Duhul, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18 Noi toți privim cu fața descoperită, ca într‑o oglindă, slava Domnului și suntem transformați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Domnul, adică prin Duhul.