Sutașul Corneliu
1 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana”. 2 Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!” 4 Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. 5 Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. 6 El găzduiește la un om numit Simon Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.” 7 Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale și un ostaș cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, 8 și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.
Corneliu întors la Dumnezeu
9 A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperișul casei, pe la ceasul al șaselea. 10 L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. 12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. 13 Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă.” 14 „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” 15 Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.” 16 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea, vasul a fost ridicat iarăși la cer. 17 Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă 18 și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. 19 Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20 scoală-te , coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis.” 21 Petru deci s-a coborât și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutați. Ce pricină vă aduce?” 22 Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu , om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune.” 23 Petru deci i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. 24 A doua zi, s-a sculat și a plecat cu ei. L-au însoțit și câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25 Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a ridicat și a zis: „Scoală-te , și eu sunt om!” 27 Și vorbind cu el, a intrat în casă și a găsit adunați pe mulți. 28 „Știți”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29 De aceea am venit fără cârtire când m-ați chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând ați trimis după mine?” 30 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare 31 și a zis: ‘Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. 32 Trimite dar la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.’ 33 Am trimis îndată la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.” 34 Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că, în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El. 36 El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. 37 Știți vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori a tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se arate, 41 nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. 42 Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. 43 Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” 44 Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” 48 Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.
Convertirea centurionului Corneliu
1 În Cezareea era un om numit Corneliu, centurion din cohorta Italica. 2 El era evlavios și temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui, făcea multe milostenii poporului și se ruga neîncetat lui Dumnezeu. 3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut limpede într‑o vedenie că un înger al lui Dumnezeu a intrat la el și i‑a zis: „Corneliu!” 4 El s‑a uitat țintă la înger și, cuprins de frică, a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i‑a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale au urcat, spre aducere aminte, înaintea lui Dumnezeu. 5 Acum, trimite niște oameni la Iope și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru! 6 El găzduiește la un tăbăcar pe nume Simon , a cărui casă este lângă mare. [Acela îți va spune ce trebuie să faci.]” 7 De îndată ce a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu i‑a chemat pe doi dintre slujitori și un soldat evlavios dintre cei apropiați lui 8 și, după ce le‑a povestit tot, i‑a trimis la Iope.
9 A doua zi, pe când aceștia erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s‑a urcat pe acoperiș ca să se roage, pe la ceasul al șaselea. 10 I s‑a făcut foame și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau masa , a căzut în extaz 11 și a văzut cerul deschizându‑se și ceva ca o pânză mare ce se cobora spre pământ ținută de cele patru colțuri. 12 În ea se aflau felurite vietăți cu patru picioare, târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. 13 Și un glas i‑a zis: „Petre, ridică‑te, taie și mănâncă!” 14 „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru, „căci niciodată n‑am mâncat ceva spurcat sau necurat!” 15 Și glasul i‑a zis a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu să nu consideri spurcat!” 16 Aceasta s‑a petrecut de trei ori, după care îndată lucrul acela a fost ridicat la cer.
17 Pe când Petru, nedumerit, se întreba care este înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu stăteau la poartă, căutând să afle casa lui Simon. 18 Ei au întrebat cu glas tare dacă Simon, numit și Petru, găzduiește acolo. 19 Și pe când cugeta Petru la vedenie, Duhul i‑a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20 ridică‑te , coboară‑te și mergi cu ei fără șovăire, căci Eu i‑am trimis!” 21 Petru s‑a coborât la oamenii aceia și le‑a zis: „Eu sunt cel pe care‑l căutați. Ce pricină vă aduce?” 22 Ei i‑au răspuns: „Centurionul Corneliu , om drept și temător de Dumnezeu, cu un nume bun în tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de un înger sfânt să te cheme în casa lui ca să‑ți asculte cuvintele.” 23 Atunci Petru i‑a chemat înăuntru și i‑a găzduit.
A doua zi, s‑a sculat și a plecat cu ei, iar câțiva frați din Iope l‑au însoțit. 24 În ziua următoare au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta, împreună cu rudele și prietenii mai apropiați pe care‑i chemase. 25 Când Petru a dat să intre, Corneliu i‑a ieșit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui și i s‑a închinat. 26 Dar Petru l‑a ridicat, zicându‑i: „Ridică‑te , și eu sunt tot om!” 27 Și vorbind cu el, a intrat în casă, unde a găsit mulți oameni adunați. 28 Petru le‑a zis: „Știți că unui iudeu nu‑i este îngăduit să se atingă de un străin sau să se apropie de el; dar mie Dumnezeu mi‑a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29 De aceea am venit fără șovăire când am fost chemat. Vă întreb deci: cu ce gând ați trimis după mine?” 30 Corneliu a răspuns: „În urmă cu patru zile, cam pe vremea aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un bărbat îmbrăcat cu o haină strălucitoare 31 și a zis: «Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milosteniile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. 32 Trimite la Iope și cheamă‑l pe Simon, cel numit și Petru; el găzduiește în casa tăbăcarului Simon, lângă mare. [Când va veni el, îți va vorbi.]» 33 Am trimis îndată la tine și ai făcut bine că ai venit. Acum suntem toți înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți‑a poruncit Domnul.”
34 Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „Înțeleg cu adevărat că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci, în toate popoarele, oricine se teme de El și înfăptuiește dreptatea Îi este plăcut. 36 El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel, vestindu‑le pacea prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. 37 Știți și voi ce s‑a întâmplat în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul propovăduit de Ioan: 38 cum Isus din Nazaret, care a fost uns de Dumnezeu cu Duhul Sfânt și cu putere, umbla din loc în loc, făcând bine și vindecându‑i pe toți cei ce erau apăsați de Diavol, căci Dumnezeu era cu El. 39 Noi suntem martori ai tuturor lucrărilor pe care le‑a făcut El în ținutul iudeilor și în Ierusalim. Ei L‑au omorât atârnându‑L pe lemn, 40 dar Dumnezeu L‑a înviat a treia zi și I‑a îngăduit să Se arate 41 nu întregului popor, ci nouă, martorilor mai dinainte aleși de Dumnezeu, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. 42 Isus ne‑a poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie că El este rânduit de Dumnezeu Judecător al celor vii și al celor morți. 43 Despre El mărturisesc toți profeții: că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
44 Pe când rostea Petru vorbele acestea, Duhul Sfânt S‑a coborât peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Toți credincioșii circumciși care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s‑a revărsat și peste neamuri; 46 căci îi auzeau vorbind în limbi și mărindu‑L pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis: 47 „Poate oare cineva să oprească apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt la fel ca noi?” 48 Și a poruncit să fie botezați în Numele [Domnului] Isus Hristos. Atunci, l‑au rugat să mai rămână câteva zile [la ei].