Ucenicii lui Ioan se fac creștini
1 Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câțiva ucenici 2 și le-a zis: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” 3 „Dar cu ce botez ați fost botezați?”, le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” 4 Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5 Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus. 6 Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei și vorbeau în alte limbi și proroceau. 7 Erau cam doisprezece bărbați de toți.
Pavel învață pe norod la Efes
8 În urmă , Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. 9 Dar, fiindcă unii rămâneau împietriți și necredincioși și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărțit pe ucenici de ei și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. 10 Lucrul acesta a ținut doi ani, așa că toți cei ce locuiau în Asia, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau din ei duhurile rele.
Exorciștii iudei
13 Niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!” 14 Cei ce făceau lucrul acesta erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă. 15 Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?” 16 Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel că au fugit goi și răniți din casa aceea. 17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toți iudeii, de toți grecii care locuiau în Efes, și i-a apucat frica pe toți, și Numele Domnului Isus era proslăvit. 18 Mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră. 19 Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor; prețul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginți. 20 Cu atâta putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului.
Răscoala argintarului Dimitrie
21 După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.” 22 A trimis în Macedonia pe două din ajutoarele lui, pe Timotei și Erast , iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia. 23 Pe vremea aceea , s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului. 24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de-ale Dianei și aducea lucrătorilor săi nu puțin câștig cu ele. 25 I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeași meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atârnă de meseria aceasta 26 și vedeți și auziți că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod și zice că zeii făcuți de mâini nu sunt dumnezei. 27 Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreț, dar și că templul marii zeițe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreția aceleia care este cinstită în toată Asia și în toată lumea este nimicită.” 28 Cuvintele acestea i-au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” 29 Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toții într-un gând în teatru și au luat cu ei pe macedonenii Gaius și Aristarh , tovarășii de călătorie ai lui Pavel. 30 Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. 31 Chiar și unii din mai-marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru. 32 Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau pentru ce se adunaseră. 33 Atunci, au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea norodului. 34 Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toți într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!” 35 Totuși logofătul a potolit norodul și a zis: „Bărbați efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane și a chipului ei căzut din cer? 36 Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită. 37 Căci ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt vinovați nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiței noastre. 38 Deci, dacă, în adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată și sunt dregători; să se pârască unii pe alții. 39 Dar, dacă umblați după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită. 40 Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăți zarva aceasta.” 41 După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
Pavel, la Efes
1 În timp ce Apolo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut ținuturile de sus, a coborât la Efes. A găsit câțiva ucenici 2 și le‑a zis: „Ați primit Duhul Sfânt după ce ați crezut?” Ei i‑au răspuns : „Nici n‑am auzit că este un Duh Sfânt.” 3 „Dar ce botez ați primit?”, le‑a zis el. Și ei au răspuns: „Botezul lui Ioan.” 4 Atunci, Pavel le‑a spus: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, zicând poporului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5 Când au auzit aceste cuvinte , au fost botezați în Numele Domnului Isus. 6 Când și‑a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și au început să vorbească în limbi și să profețească. 7 Erau cam doisprezece bărbați în total.
8 Pavel a intrat în sinagogă și vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a discutat cu ei și căuta să‑i înduplece cu privire la lucrurile Împărăției lui Dumnezeu. 9 Dar, fiindcă unii erau împietriți, nu credeau și vorbeau de rău calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel s‑a despărțit de ei, luându‑i cu sine pe ucenici și învățându‑i în fiecare zi în școala [unuia] numit Tiran. 10 Lucrul acesta a durat doi ani, așa că toți locuitorii Asiei, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 astfel încât puneau peste bolnavi ștergare sau șorțuri ce atinseseră trupul lui, și bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieșeau [din ei].
Exorciștii din Efes
13 Niște exorciști iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă conjur pe Isus, pe care‑L propovăduiește Pavel!” 14 Lucrul acesta îl făceau șapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei de seamă. 15 Duhul rău le‑a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?” 16 Și omul acela în care era duhul rău s‑a năpustit asupra lor, i‑a doborât pe toți și i‑a bătut, așa încât aceștia au fugit goi și răniți din casa aceea. 17 Faptul acesta a ajuns cunoscut de toți iudeii și grecii care locuiau în Efes; i‑a cuprins frica pe toți și Numele Domnului Isus era preamărit. 18 Mulți dintre cei ce crezuseră veneau să‑și mărturisească și să‑și dea pe față faptele. 19 Nu puțini dintre cei ce făcuseră vrăjitorii și‑au adus cărțile și le‑au ars înaintea tuturor; prețul lor s‑a socotit la cincizeci de mii de arginți. 20 Astfel, Cuvântul se răspândea și avea izbândă prin puterea Domnului .
Revolta argintarilor din Efes
21 După ce s‑au petrecut aceste lucruri, Pavel a hotărât să meargă la Ierusalim trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.” 22 I‑a trimis în Macedonia pe doi dintre cei ce‑l ajutau: pe Timotei și pe Erast , iar el a mai rămas câtva timp în Asia.
23 Cam pe vremea aceea , s‑a făcut o mare tulburare cu privire la calea Domnului . 24 Un argintar numit Demetrios făcea temple de argint ale zeiței Artemis și astfel aducea un câștig însemnat meșterilor săi . 25 Așa că i‑a adunat, împreună cu alții de aceeași meserie, și le‑a zis: „Oameni buni, știți că din meșteșugul acesta ne vine bunăstarea; 26 voi vedeți și auziți că Pavel acesta nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia i‑a înduplecat și i‑a dus în rătăcire pe mulți, zicând că cei făcuți de mâna omului nu sunt zei. 27 Nu doar că breasla noastră riscă să ajungă disprețuită, dar și templul măreței zeițe Artemis este socotit un nimic, iar măreția aceleia care este venerată în toată Asia și în toată lumea e pe cale să fie nimicită.”
28 Când au auzit ei toate acestea , s‑au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este zeița Artemis a efesenilor!” 29 Toată cetatea s‑a tulburat. I‑au înșfăcat pe macedonenii Gaius și Aristarh , însoțitori ai lui Pavel, și au năvălit toți într‑un gând în teatru. 30 Pavel voia să vină înaintea mulțimii, dar ucenicii nu l‑au lăsat. 31 Chiar și unii dintre mai‑marii Asiei, care‑i erau prieteni, au trimis la el să‑l roage să nu intre în teatru. 32 Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau de ce se adunaseră. 33 Atunci, l‑au scos din gloată pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea mulțimii. 34 Dar când l‑au recunoscut că este iudeu, au strigat toți într‑un glas, timp de aproape două ore: „Mare este zeița Artemis a efesenilor!” 35 Totuși, logofătul a potolit mulțimea și a zis: „Bărbați efeseni, cine nu știe oare că cetatea efesenilor este păzitoarea templului măreței Artemis și a chipului ei căzut din cer? 36 Fiindcă lucrul acesta este de netăgăduit, trebuie să vă potoliți și să nu faceți vreun lucru nesăbuit. 37 I‑ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt nici jefuitori de temple, nici hulitori ai zeiței noastre. 38 Dacă Demetrios și meșterii care sunt cu el au vreo plângere împotriva cuiva, există adunări de judecată și proconsuli; să se învinuiască unii pe alții! 39 Dacă mai aveți și altă pricină, se va hotărî cu privire la ea într‑o adunare legitimă. 40 Dar acum suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele petrecute astăzi, căci n‑avem niciun temei prin care să justificăm această răzvrătire.” 41 Și zicând acestea, a dat drumul adunării.