1 În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția haldeenilor, 2 în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. 3 Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă. 4 M-am rugat Domnului Dumnezeului meu și I-am făcut următoarea mărturisire:
„Doamne Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu, care ții legământul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 5 Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. 6 N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraților noștri, căpeteniilor noastre, părinților noștri și către tot poporul țării. 7 Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate țările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovați față de Tine! 8 Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine , da, nouă, împăraților noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! 9 La Domnul Dumnezeul nostru însă sunt îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! 10 N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, prorocii, 11 ci tot Israelul a călcat Legea Ta și s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. 12 El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva căpeteniilor noastre, care ne-au cârmuit, și a adus peste noi o mare nenorocire, așa cum niciodată și nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. 13 După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi, și noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre și n-am luat aminte la adevărul Tău. 14 De aceea, și Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. 15 Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți-ai făcut un Nume , așa cum este și astăzi: noi am păcătuit , am săvârșit nelegiuire. 16 Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta , abate mânia și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor părinților noștri sunt Ierusalimul și poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. 17 Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Fața Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit ! 18 Pleacă urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine , Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!” 20 Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; 21 pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril , pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie și m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. 22 El m-a învățat, a stat de vorbă cu mine și mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea. 23 Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul, și eu vin să ți-l vestesc; căci tu ești preaiubit și scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia! 24 Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor , până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea Sfântului sfinților. 25 Să știi dar și să înțelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia) , la Cârmuitorul , vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare. 26 După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș , și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop ; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile. 27 El va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână , dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”
Rugăciunea lui Daniel și taina vremii lui Mesia
1 În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese pus să domnească peste împărăția caldeenilor, 2 da, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din Scripturi că trebuiau să treacă șaptezeci de ani peste ruinele Ierusalimului, după numărul anilor despre care îi vorbise DOMNUL profetului Ieremia. 3 Atunci, mi‑am întors fața spre Domnul Dumnezeu, ca să‑L caut cu cereri și rugăciuni fierbinți, cu post în sac și cenușă. 4 M‑am rugat DOMNULUI, Dumnezeului meu, și I‑am făcut următoarea mărturisire:
„Doamne , Dumnezeule mare și înfricoșător , Tu, care-Ți ții legământul de har față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 5 Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuiri, ne‑am înrăit, ne‑am răzvrătit și ne‑am abătut de la poruncile și rânduielile Tale. 6 Nu am ascultat de robii Tăi profeții, care le‑au vorbit în Numele Tău regilor, căpeteniilor și părinților noștri și întregului popor al țării.
7 Tu, Doamne, ești drept , iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor din Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape sau de departe, din toate țările în care ne‑ai alungat din pricina necredincioșiei de care ne-am făcut vinovați! 8 O, DOAMNE, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine , nouă, regilor, căpeteniilor și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!
9 La Domnul, Dumnezeul nostru , sunt îndurarea și iertarea, căci ne‑am răzvrătit împotriva Lui 10 și n‑am ascultat de glasul DOMNULUI, Dumnezeului nostru, ca să urmăm învățăturile pe care ni le dăduse prin robii Săi profeții. 11 Dimpotrivă, tot Israelul a călcat Legea Ta, s‑a abătut de la Tine și nu a ascultat de glasul Tău. Astfel a căzut asupra noastră blestemul jurământului scris în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, fiindcă am păcătuit împotriva DOMNULUI.
12 El a împlinit , așadar, cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva judecătorilor care ne cârmuiau și a adus peste noi o mare nenorocire, astfel că nu s‑a mai întâmplat nicăieri sub cer cum i s-a întâmplat Ierusalimului. 13 După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi fiindcă nu am căutat bunăvoința DOMNULUI, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la fărădelegile noastre și nu am luat aminte la adevărul Tău. 14 Fiindcă n‑am ascultat de glasul Lui, DOMNUL a avut grijă ca nenorocirea aceasta să vină peste noi – și drept este DOMNUL, Dumnezeul nostru , în tot ce a făcut!
15 Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, care Ți‑ai scos poporul din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți‑ai făcut un Nume astăzi, noi am păcătuit , am săvârșit nelegiuiri, 16 dar, potrivit cu toată dreptatea Ta mântuitoare , Doamne, abate‑Ți mânia și urgia de la cetatea Ta, Ierusalim, de la muntele Tău cel sfânt, fiindcă din pricina păcatelor noastre și a fărădelegilor părinților noștri au ajuns Ierusalimul și poporul Tău de batjocura tuturor vecinilor noștri.
17 Acum, dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea și cererile robului Tău și , pentru numele Tău, Doamne, fă să strălucească Fața Ta peste Sanctuarul Tău pustiit ! 18 Pleacă‑Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide‑Ți ochii și privește ruinele noastre și cetatea care Îți poartă Numele ! Căci nu pentru meritele noastre Îți facem aceste cereri stăruitoare, ci pentru marea Ta îndurare. 19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne, și lucrează! De dragul Tău , Dumnezeule, nu întârzia, pentru că cetatea Ta și poporul Tău Îți poartă Numele!”
20 Pe când încă vorbeam și mă rugam – mărturisind păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și aducându‑mi cererile înaintea DOMNULUI, Dumnezeului meu, pentru muntele sfânt al Dumnezeului meu –, 21 da, pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit deodată Gabriel , omul pe care‑l văzusem mai înainte în vedenie, și m‑a atins , cam pe la ceasul jertfei de seară. 22 El mi‑a dat explicații, a vorbit cu mine și mi‑a zis: „Daniele, am venit acum să te ajut să înțelegi. 23 Când ai început să te rogi, a ieșit un cuvânt profetic , iar eu vin să ți‑l vestesc, fiindcă tu ești un om foarte prețuit . Înțelege dar cuvântul și ia seama la descoperire:
24 Șaptezeci de săptămâni au fost puse deoparte
pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă,
până la oprirea răzvrătirii ,
până la pecetluirea păcatelor ,
până la ispășirea nelegiuirii,
până la aducerea dreptății veșnice,
până la adeverirea descoperirilor profetice
și până la ungerea Sfântului Sfinților.
25 Să știi dar și să înțelegi că,
de la darea poruncii
pentru restituirea și rezidirea Ierusalimului
până la Mesia ‑Conducătorul ,
vor fi șapte săptămâni și încă șaizeci și două.
Cetatea se va zidi iarăși, cu tot cu piața ei de judecată ,
și anume în vremuri de restriște .
26 Dar, după cele șaizeci și două de săptămâni,
Mesia va fi dat la moarte
și nu va avea nici cetatea, nici Sanctuarul.
Poporul Conducătorului care vine se va strica
și sfârșitul lui va fi într‑un potop de oști ;
și până la sfârșitul războiului au fost hotărâte pustiiri.
27 El va întări legământul cu mulți timp de o săptămână
și, la mijlocul săptămânii, va pune capăt jertfelor și ofrandelor.
Apoi, pe aripa urâciunilor idolești , va sta un pustiitor ,
până când prăpădul hotărât va fi turnat asupra pustiitorului. ”