1 M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; și iată că cei apăsați varsă lacrimi și nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor și n-are cine să-i mângâie! 2 Și am găsit că morții care au murit mai înainte sunt mai fericiți decât cei vii, care sunt încă în viață. 3 Dar mai fericit decât amândoi, am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare. 4 Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt. 5 Nebunul își încrucișează mâinile și își mănâncă însăși carnea lui. 6 Mai bine o mână plină de odihnă decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt. 7 Am mai văzut o altă deșertăciune sub soare. 8 Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău. 9 Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. 10 Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice! 11 Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? 12 Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor. 13 Mai bine un copil sărac și înțelept decât un împărat bătrân și fără minte, care nu înțelege că trebuie să se lase îndrumat; 14 căci el poate să iasă din temniță ca să domnească, măcar că poate chiar să se fi născut sărac în împărăția celui din urmă. 15 Am văzut pe toți cei vii, care umblă sub soare, înconjurând pe copilul care avea să urmeze după împărat și să domnească în locul lui. 16 Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Și totuși cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.
1 M‑am întors apoi și m‑am uitat la toate asupririle
care se fac sub soare.
Câte lacrimi vărsate de cei asupriți,
pe care n‑are cine să‑i mângâie!
Puterea este în mâna asupritorilor lor,
iar pe ei n‑are cine să‑i mângâie!
2 Și am găsit că oamenii care au murit deja sunt mai fericiți decât cei care sunt încă în viață. 3 Dar mai fericit decât amândoi este cel nenăscut, care n‑a văzut tot răul care se face sub soare. 4 Am mai văzut că orice osteneală și orice iscusință la lucru vin din invidia unuia față de altul. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
Valoarea relațiilor dintre oameni
5 Nebunul își încrucișează brațele
și ajunge să‑și mănânce propria carne .
6 Mai bine o mână plină de odihnă
decât doi pumni plini de osteneală și goană după vânt.
7 Am mai văzut altă deșertăciune sub soare:
8 un om este singur‑singurel,
n‑are nici fiu, nici frate,
și totuși osteneala lui n‑are sfârșit,
ochii nu i se mai satură de bogății
și nu‑și zice : „Pentru cine muncesc eu
și‑mi lipsesc sufletul de plăceri?”
Și aceasta este deșertăciune și un mare rău.
9 Mai bine doi decât unul,
căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor,
10 iar dacă se întâmplă să cadă,
se ridică unul pe altul;
dar vai de cel ce cade
și nu are pe altul care să‑l ridice!
11 Tot așa, dacă se culcă doi împreună,
le este cald,
dar cum se va încălzi unul singur?
12 Și, dacă se ridică cineva asupra unuia,
doi pot să‑i stea împotrivă;
și funia împletită în trei nu se rupe ușor.
13 Mai bine un copil sărac și înțelept decât un rege bătrân și fără minte, care nu înțelege că trebuie să se lase îndrumat; 14 și chiar unul ieșit din temniță poate să domnească, deși s‑a născut sărac în împărăția celui din urmă. 15 I‑am văzut pe toți cei vii care umblă sub soare înconjurându‑l pe cel care avea să urmeze după rege. 16 Fără sfârșit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Și totuși, cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.