Așezarea Paștelor
1 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului: 2 „Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel și spuneți-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4 Dacă sunt prea puțini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceți socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să luați un miel sau un ied. 6 Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara . 7 Să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, și anume s-o mănânce cu azimi și cu verdețuri amare. 9 Să nu-l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie fript la foc: atât capul, cât și picioarele și măruntaiele. 10 nu lăsați nimic din el până a doua zi dimineața; și dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc. 11 Când îl veți mânca, să aveți mijlocul încins, încălțămintea în picioare și toiagul în mână și să-l mâncați în grabă, căci sunt Paștele Domnului. 12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu , Domnul. 13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi țara Egiptului. 14 Și pomenirea acestei zile s-o păstrați și s-o prăznuiți printr-o sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiți ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 15 Timp de șapte zile, veți mânca azimi. Din cea dintâi zi, veți scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a șaptea va fi nimicit din Israel. 16 În ziua dintâi, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă; și în ziua a șaptea, veți avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceți nicio muncă în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți mâncarea fiecărui ins. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oștile voastre din țara Egiptului; să țineți ziua aceea ca o lege veșnică pentru urmașii voștri. 18 În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncați azimi, până în seara zilei a douăzeci și una a lunii . 19 Timp de șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20 Să nu mâncați pâine dospită, ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azimi.’” 21 Moise a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le-a zis: „Duceți-vă de luați un miel pentru familiile voastre și înjunghiați Paștele. 22 Să luați apoi un mănunchi de isop, să-l înmuiați în sângele din strachină și să ungeți pragul de sus și cei doi stâlpi ai ușii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineața. 23 Când va trece Domnul ca să lovească Egiptul și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi stâlpi ai ușii, Domnul va trece pe lângă ușă și nu va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24 Să păziți lucrul acesta ca o lege pentru voi și pentru copiii voștri în veac. 25 Când veți intra în țara pe care v-o va da Domnul , după făgăduința Lui, să țineți acest obicei sfânt. 26 Și când vă vor întreba copiii voștri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’, 27 să răspundeți : ‘Este jertfa de Paște în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul și ne-a scăpat casele noastre.’” Poporul s-a plecat și s-a închinat până la pământ. 28 Și copiii lui Israel au plecat și au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut.
Moartea întâilor născuți
29 La miezul nopții, Domnul a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care ședea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor. 30 Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui și toți egiptenii, și au fost mari țipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31 În aceeași noapte, Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și copiii lui Israel. Duceți-vă să slujiți Domnului, cum ați zis. 32 Luați-vă și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă și binecuvântați-mă.” 33 Egiptenii zoreau poporul și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: „Altfel, toți vom pieri.” 34 Poporul și-a luat plămădeala (coca) înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cu plămădeala în haine și le-au pus pe umeri. 35 Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise și au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine. 36 Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Și astfel au jefuit pe egipteni.
Plecarea din Egipt
37 Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în număr de aproape șase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. 38 O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turme însemnate de oi și boi. 39 Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt și care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniți de egipteni fără să mai poată zăbovi și fără să-și ia merinde cu ei. 40 Șederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41 Și, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oștile Domnului au ieșit din țara Egiptului. 42 Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din țara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toți copiii lui Israel și de urmașii lor.
Chipul cum să se prăznuiască Paștele
43 Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paște: niciun străin să nu mănânce din ele. 44 Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, și apoi să mănânce din ele. 45 Veneticul și simbriașul să nu mănânce. 46 Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți niciun os. 47 Toată adunarea lui Israel să facă Paștele. 48 Dacă un străin care va locui la tine va vrea să facă Paștele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, și va fi ca și băștinașul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. 49 Aceeași lege va fi pentru băștinaș ca și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.” 50 Toți copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise și lui Aaron; așa au făcut. 51 Și chiar în ziua aceea , Domnul a scos din țara Egiptului pe copiii lui Israel, după oștile lor.
Rânduieli privitoare la Paște
1 DOMNUL le‑a zis lui Moise și lui Aaron în țara Egiptului astfel: 2 „Luna aceasta va fi pentru voi începutul lunilor; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3 Vorbiți întregii adunări a lui Israel astfel: «În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia câte un miel pentru fiecare familie, câte un miel pentru fiecare casă. 4 Dacă într‑o casă sunt prea puțini pentru un miel, atunci să‑l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat de casa lui, după numărul sufletelor; să socotiți cât poate mânca fiecare din miel. 5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veți putea să‑l luați dintre oi sau dintre capre. 6 Să îl păstrați până în a paisprezecea zi a acestei luni, și toată adunarea lui Israel să‑l înjunghie în amurg . 7 Fiii lui Israel să ia din sângele lui și să ungă amândoi ușorii ușii și pragul de sus al caselor în care îl vor mânca. 8 Să mănânce carnea chiar în noaptea aceea, friptă la foc; cu azime și cu verdețuri amare s‑o mănânce. 9 Să nu‑l mâncați crud sau fiert în apă, ci să fie fript pe foc: capul împreună cu picioarele și măruntaiele lui. 10 nu lăsați nimic din el până dimineață, iar ceea ce va rămâne din el până dimineață să fie ars în foc. 11 Să îl mâncați în felul acesta: cu mijlocul încins, cu încălțămintea în picioare și cu toiegele în mâini. Să‑l mâncați în grabă, căci acesta este mielul de Paște închinat DOMNULUI. 12 În noaptea aceasta, voi trece prin țara Egiptului și‑i voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la om până la animal, și‑i voi judeca pe toți zeii Egiptului. Eu sunt DOMNUL. 13 Sângele va fi un semn pentru voi, pe casele în care veți fi. Voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va atinge nicio urgie nimicitoare atunci când voi lovi țara Egiptului.
14 Această zi să vă fie spre aducere aminte , să o prăznuiți ca sărbătoare în cinstea DOMNULUI, ca rânduială veșnică din neam în neam. 15 Timp de șapte zile, să mâncați azime. Chiar din prima zi să înlăturați aluatul din casele voastre, căci dacă va mânca cineva ceva dospit din ziua întâi până în ziua a șaptea, sufletul acela va fi nimicit din Israel. 16 În ziua întâi să aveți o adunare sfântă, și în ziua a șaptea să aveți la fel o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în zilele acelea; veți putea numai să pregătiți ceea ce mănâncă fiecare suflet. 17 Să țineți Sărbătoarea Azimelor, căci chiar în ziua aceasta voi scoate oștirile voastre din țara Egiptului. Să țineți ziua aceasta ca rânduială veșnică din neam în neam. 18 În luna întâi, să mâncați azime din seara celei de‑a paisprezecea zile a lunii până în seara celei de‑a douăzeci și una zile a lunii . 19 Timp de șapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre, căci oricine va mânca ceva dospit, sufletul acela va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băștinaș. 20 Să nu mâncați nimic dospit, ci, în toate locuințele voastre, să mâncați azime.»”
21 Moise i‑a chemat pe toți bătrânii lui Israel și le‑a zis: „Alegeți și luați din turmă pentru familiile voastre un miel și înjunghiați‑l de Paște! 22 Luați apoi un mănunchi de isop, înmuiați‑l în sângele din vas și ungeți pragul de sus și cei doi ușori ai ușii cu sângele din vas! Nimeni din voi să nu iasă pe ușa casei până dimineață. 23 Când va trece pentru a‑i lovi cu urgii pe egipteni și va vedea sângele pe pragul de sus și pe cei doi ușori, DOMNUL va trece pe lângă ușă și nu‑i va îngădui Nimicitorului să intre în casele voastre pentru a vă lovi cu urgii. 24 Să păziți lucrul acesta ca o rânduială pentru voi și pentru fiii voștri în veac. 25 Când veți intra în țara pe care v‑o va da DOMNUL , după cum a spus, să țineți acest obicei. 26 Și când vă vor întreba fiii voștri: «Ce înseamnă pentru voi obiceiul acesta?», 27 Să le răspundeți : «Aceasta este jertfa de Paște în cinstea DOMNULUI, care a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel în Egipt, când i‑a lovit cu urgii pe egipteni, dar nouă ne‑a cruțat casele.»” Poporul s‑a plecat și s‑a închinat.
28 Apoi, fiii lui Israel au plecat și au făcut după cum le poruncise DOMNUL lui Moise și lui Aaron; întocmai au făcut.
Urgia a zecea: moartea întâilor născuți
29 La miezul nopții, DOMNUL i‑a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul lui, până la întâiul născut al celui închis în temniță și până la toți întâii născuți ai animalelor. 30 Faraon s‑a trezit noaptea, și cu el toți slujitorii lui și toți egiptenii, și a fost strigăt mare în Egipt, căci nu era casă în care să nu fie un mort. 31 Faraon i‑a chemat în timpul nopții pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Plecați numaidecât din mijlocul poporului meu! Și voi, și fiii lui Israel! Duceți‑vă să‑I slujiți DOMNULUI, după cum ați zis! 32 Luați‑vă și turmele și cirezile, după cum ați zis, și duceți‑vă! Și binecuvântați‑mă și pe mine!” 33 Egiptenii zoreau poporul și se grăbeau să‑l scoată din țară, căci ziceau: „Vom pieri cu toții !” 34 Fiii lui Israel și‑au luat coca înainte de a dospi, și‑au învelit în haine covețile cu cocă și le‑au pus pe umeri. 35 Au făcut ce le spusese Moise și le‑au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine. 36 DOMNUL i‑a făcut să capete trecere înaintea egiptenilor, care le‑au împlinit cererea. Și astfel i‑au jefuit pe egipteni.
Plecarea din Egipt
37 Fiii lui Israel au ridicat tabăra din Ramses și au plecat spre Sucot în număr de aproape șase sute de mii de bărbați care mergeau pe jos, în afară de copii. 38 De asemenea, o mare gloată a plecat împreună cu ei. Aveau turme și cirezi, vite foarte multe. 39 Din coca pe care o luaseră din Egipt și care nu dospise încă au copt azime, pentru că fuseseră izgoniți de egipteni fără să mai poată zăbovi ca să‑și ia merinde cu ei.
40 Șederea fiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41 Iar la încheierea celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oștirile DOMNULUI au ieșit din țara Egiptului. 42 Aceasta a fost pentru DOMNUL o noapte de veghe, pentru că atunci i‑a scos din țara Egiptului. Noaptea aceasta să le fie noapte de veghe pentru DOMNUL tuturor fiilor lui Israel și urmașilor lor.
Cine poate lua parte la sărbătorirea Paștelui
43 DOMNUL le‑a zis lui Moise și lui Aaron: „Iată rânduiala privitoare la mielul de Paște: niciun străin să nu mănânce din el. 44 Dar să circumcizi pe orice om cumpărat cu argint; apoi, poate să mănânce din el. 45 Străinul și simbriașul să nu mănânce din el. 46 Să fie mâncat într‑o singură casă, să nu luați deloc carne afară din casă și să nu zdrobiți niciun os. 47 Toată adunarea lui Israel să prăznuiască Paștele. 48 Dacă un străin care va locui la tine va dori să prăznuiască Paștele în cinstea DOMNULUI, orice bărbat din casa lui va trebui circumcis și apoi se va putea apropia să îl prăznuiască și va fi ca băștinașul, dar niciun necircumcis să nu mănânce din el. 49 O singură lege să fie atât pentru băștinaș, cât și pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.” 50 Toți fiii lui Israel au făcut cum le poruncise DOMNUL lui Moise și lui Aaron; întocmai au făcut. 51 Și chiar în ziua aceea , DOMNUL i‑a scos din țara Egiptului pe fiii lui Israel, după oștirile lor.