Urare
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți, 2 și toți frații care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei: 3 Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos! 4 El S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl. 5 A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.
Nestatornicia galatenilor
6 Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie . 7 Nu doar că este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. 8 Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! 9 Cum am mai spus, o spun și acum: Dacă vă propovăduiește cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema! 10 Caut eu oare , în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.
Evanghelia lui Pavel
11 Fraților , vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârșie omenească, 12 pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. 13 Ați auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu și făceam prăpăd în ea 14 și cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulți din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești . 15 Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale 16 să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om , 17 nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. 18 După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el cincisprezece zile. 19 Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului. 20 În cele ce vă scriu, iată , înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21 După aceea m-am dus în ținuturile Siriei și Ciliciei. 22 Și eram încă necunoscut la față Bisericilor lui Hristos care sunt în Iudeea. 23 Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduiește credința pe care căuta s-o nimicească odinioară.” 24 Și slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.
Urarea
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr‑un om, ci prin Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl, care L‑a înviat din morți, 2 și toți frații care sunt împreună cu mine către bisericile din Galatia: 3 har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos, 4 care S‑a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului și Tatălui nostru! 5 A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin!
Nu există o altă evanghelie
6 Sunt uluit că treceți așa de repede de la Acela care v‑a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie . 7 Nu că ar fi o alta, dar sunt unii care vă tulbură și vor să răstoarne Evanghelia lui Hristos. 8 Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer v‑ar propovădui o altă evanghelie decât cea pe care v‑am propovăduit‑o noi , să fie anatema! 9 Cum am mai spus, zic și acum, din nou: dacă vă propovăduiește cineva o altă evanghelie decât cea pe care ați primit‑o, să fie anatema!
10 Acum, caut eu oare să câștig bunăvoința oamenilor sau, dimpotrivă , a lui Dumnezeu? Caut oare să le fiu pe plac oamenilor? Dacă aș căuta să le fiu pe plac oamenilor, n‑aș fi robul lui Hristos.
Cum a devenit Pavel apostol
11 Vă fac cunoscut, fraților , că Evanghelia propovăduită de mine nu este de origine omenească, 12 pentru că nu de la oameni am primit‑o sau am învățat‑o, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. 13 Ați auzit care era purtarea mea de altădată, în iudaism, cum prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și căutam s‑o nimicesc 14 și cum înaintasem în iudaism mai mult decât mulți din neamul meu de o vârstă cu mine, căci eram mult mai zelos pentru tradițiile strămoșești . 15 Dar când Dumnezeu, care m‑a pus deoparte din pântecele mamei mele și m‑a chemat prin harul Său, a găsit cu cale 16 să‑L descopere prin mine pe Fiul Său ca să‑L propovăduiesc printre neamuri, nu m‑am sfătuit cu vreun om, 17 nici nu m‑am suit la Ierusalim, la cei ce erau apostoli înainte de mine, ci m‑am dus degrabă în Arabia, după care m‑am întors din nou în Damasc. 18 Apoi, după trei ani, m‑am suit la Ierusalim ca să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el cincisprezece zile. 19 Dar n‑am văzut pe vreun alt apostol, ci numai pe Iacov, fratele Domnului. 20 Înaintea lui Dumnezeu vă spun: nu mint în ceea ce vă scriu! 21 După aceea , m‑am dus în ținuturile Siriei și Ciliciei. 22 Și eram necunoscut la față bisericilor din Iudeea care sunt în Hristos. 23 Ele doar auzeau spunându‑se: „Cel care ne prigonea odinioară acum propovăduiește credința pe care cândva căuta s‑o nimicească!” 24 Și‑L slăveau pe Dumnezeu pentru mine.