Plecarea lui Iacov în Canaan
1 Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și cu averea tatălui nostru și-a agonisit el toată bogăția aceasta.” 2 Iacov s-a uitat și la fața lui Laban și iată că ea nu mai era ca înainte. 3 Atunci, Domnul a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul tău de naștere, și Eu voi fi cu tine.” 4 Iacov a trimis de a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp, la turma lui. 5 El le-a zis: „După fața tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6 Voi înșivă știți că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7 Și tatăl vostru m-a înșelat: de zece ori mi-a schimbat simbria, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. 8 Ci când zicea el: ‘Mieii pestriți să fie simbria ta’, toate oile făceau miei pestriți. Și când zicea: ‘Mieii bălțați să fie simbria ta’, toate oile făceau miei bălțați. 9 Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie. 10 Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și berbecii care săreau pe capre și pe oi erau bălțați, pestriți și seini. 11 Și Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: ‘Iacove!’ ‘Iată-mă’, am răspuns eu. 12 El a zis: ‘Ridică ochii și privește: toți țapii și berbecii care sar pe capre și pe oi sunt bălțați, pestriți și seini, căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruință. Acum, scoală-te , ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere.’” 14 Rahela și Lea au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru? 15 Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-a vândut și ne-a mâncat și banii? 16 Toată bogăția pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu.” 17 Iacov s-a sculat și a pus pe copiii și nevestele sale călare pe cămile. 18 Și-a luat toată turma și toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, și a plecat la tatăl său Isaac, în țara Canaan. 19 Pe când Laban se dusese să-și tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său, 20 și Iacov a înșelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înștiințat de fuga sa. 21 A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul (Eufrat) și s-a îndreptat spre muntele Galaad.
Urmărirea lui Iacov de către Laban
22 A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit. 23 Laban a luat cu el pe frații săi , l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Galaad. 24 Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, și i-a zis: „Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!” 25 Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov își întinsese cortul pe munte; Laban și-a întins și el cortul cu frații lui pe muntele Galaad. 26 Atunci, Laban a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înșelat și mi-ai luat fetele ca pe niște roabe luate cu sabia? 27 Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înșelat și nu mi-ai dat de știre? Te-aș fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei și al cântecelor, în sunet de timpane și alăută. 28 Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoții și fetele! Ca un nebun ai lucrat. 29 Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută : ‘Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!’ 30 Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topești de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?” 31 Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale. 32 Dar să piară acela la care îți vei găsi dumnezeii tăi! În fața fraților noștri, cercetează și vezi ce-i la mine din ale tale, și ia-ți-l.” Iacov nu știa că Rahela îi furase. 33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei, în cortul celor două roabe și n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34 Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei și șezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. 35 Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta, căci mi-a venit rânduiala femeilor.” A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii. 36 Iacov s-a mâniat și a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul și i-a zis: „Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atâta înverșunare? 37 Mi-ai scormonit toate lucrurile și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici, înaintea fraților mei și fraților tăi, ca să judece ei între noi amândoi! 38 Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ți s-au stârpit și n-am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ți-am adus acasă vite sfâșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. 40 Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și-mi fugea somnul de pe ochi. 41 Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat simbria. 42 Dacă n-aș fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și osteneala mâinilor mele și ieri noapte a rostit judecata.” 43 Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceștia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi este al meu. Și ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor pe care i-au născut? 44 Vino să facem amândoi un legământ , și legământul acesta să slujească de mărturie între mine și tine!” 45 Iacov a luat o piatră și a pus-o ca stâlp de aducere aminte. 46 Iacov a zis fraților săi: „Strângeți pietre.” Ei au strâns pietre și au făcut o movilă, și au mâncat acolo pe movilă. 47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei) , și Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei) . 48 Laban a zis: „Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!” De aceea i-au pus numele Galed. 49 Se mai numește și Mițpa (Veghere) , pentru că Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul. 50 Dacă vei asupri pe fetele mele și dacă vei mai lua și alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine și tine.” 51 Laban a zis lui Iacov: „Iată movila aceasta și iată stâlpul acesta pe care l-am ridicat între mine și tine. 52 Movila aceasta să fie martoră și stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău. 53 Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi.” Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. 54 Iacov a adus o jertfă pe munte și a poftit pe frații lui să mănânce; ei au mâncat și au rămas toată noaptea pe munte. 55 Laban s-a sculat dis-de-dimineață, și-a sărutat nepoții și fetele și i-a binecuvântat . Apoi a plecat și s-a întors la locuința lui.
Iacov fuge din Padan‑Aram
1 Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru și din averea tatălui nostru și‑a agonisit el toată bogăția aceasta.” 2 Iacov s‑a uitat la fața lui Laban și, iată, ea nu mai era față de el ca înainte. 3 Atunci, DOMNUL i‑a zis lui Iacov: „Întoarce‑te în țara părinților tăi și în locul tău de baștină, și Eu voi fi cu tine!”
4 Iacov a trimis să le cheme pe Rahela și pe Leea la câmp, la turma lui, 5 și le‑a zis: „Văd că fața tatălui vostru nu mai este față de mine ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6 Voi înșivă știți că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea, 7 iar tatăl vostru m‑a înșelat: de zece ori mi‑a schimbat simbria, dar Dumnezeu nu i‑a îngăduit să mă păgubească. 8 Ci când zicea el: «Cei pestriți să‑ți fie plata», toată turma făta pestriți. Și când zicea: «Cei bălțați să‑ți fie plata», toată turma făta bălțați. 9 Dumnezeu a luat astfel averea tatălui vostru și mi‑a dat‑o mie. 10 În vremea când caprele erau în călduri, am văzut în vis că țapii care săreau pe capre erau tărcați, pestriți și pătați. 11 Îngerul lui Dumnezeu mi‑a zis în vis: «Iacove!» «Iată‑mă», am răspuns eu. 12 El a zis: «Ridică‑ți ochii și privește: toți țapii care sar pe capre sunt bălțați, pestriți și pătați, căci am văzut tot ce ți‑a făcut Laban! 13 Eu sunt Dumnezeul de la Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi‑ai făcut o juruință. Acum, scoală‑te , ieși din țara aceasta și întoarce‑te în țara ta de baștină!»”
14 Rahela și Leea au răspuns și i‑au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru? 15 Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne‑a vândut și ne‑a mâncat argintul? 16 Toată bogăția pe care a luat‑o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră și a fiilor noștri. Acum, fă tot ce ți‑a spus Dumnezeu!”
17 Iacov s‑a sculat, și‑a pus copiii și nevestele pe cămile 18 și și‑a mânat toate vitele, toată averea pe care o dobândise, vitele pe care le agonisise în Padan‑Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în țara Canaanului. 19 Pe când Laban se dusese să‑și tundă oile, Rahela i‑a furat terafimii . 20 Pe furiș a lucrat și Iacov față de Laban, arameul, căci nu l‑a înștiințat că fuge. 21 Astfel a fugit el cu tot ce avea: s‑a sculat, a trecut Râul și s‑a îndreptat spre muntele Galaadului.
22 A treia zi, i s‑a dat de veste lui Laban că Iacov fugise. 23 Atunci Laban i‑a luat cu sine pe ai săi , l‑a urmărit cale de șapte zile și l‑a ajuns la muntele Galaadului. 24 Dar Dumnezeu i S‑a arătat noaptea în vis lui Laban, arameul, și i‑a zis: „Ferește‑te să‑i spui ceva lui Iacov, bine sau rău!” 25 Laban l‑a ajuns din urmă pe Iacov, care își întinsese cortul pe munte; Laban de asemenea și‑a întins cortul cu ai săi pe muntele Galaadului.
26 Atunci, Laban i‑a zis lui Iacov: „Ce‑ai făcut? Ai lucrat pe furiș și mi‑ai luat fetele de parcă ar fi fost pradă de război! 27 De ce ai fugit pe ascuns, ai lucrat pe furiș și nu mi‑ai dat de știre? Te‑aș fi trimis la drum cu veselie și cântece, cu tamburină și liră. 28 Nu mi‑ai îngăduit nici măcar să‑mi sărut fiii și fiicele! Ai lucrat ca un nebun ! 29 Aș putea să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi‑a zis azi‑noapte : «Ferește‑te să‑i spui ceva lui Iacov, bine sau rău!» 30 Acum, dacă de plecat ai plecat, fiindcă te topești de dor după casa tatălui tău, de ce mi‑ai furat dumnezeii?”
31 Iacov i‑a răspuns lui Laban: „Am fugit pentru că m‑am temut; mi‑am zis să nu cumva să le iei cu sila pe fiicele tale de la mine. 32 Dar acela la care îți vei găsi dumnezeii nu va mai rămâne în viață ! De față cu frații noștri, cercetează și vezi ce este la mine din ale tale și ia‑ți‑l!” Iacov nu știa că Rahela îi furase.
33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei, în cortul celor două slujnice și n‑a găsit nimic. A ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. 34 Rahela însă luase terafimii, îi pusese în samarul cămilei și ședea deasupra lor. Laban a scotocit prin tot cortul, dar nu i‑a găsit. 35 Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi că nu mă pot scula înaintea ta, căci mi‑a venit rânduiala femeilor.” El a căutat peste tot, dar n‑a găsit terafimii.
36 Iacov s‑a aprins de mânie și s‑a certat cu Laban, zicând: „Care‑i nelegiuirea mea? Care‑i păcatul meu, de m‑ai urmărit cu atâta înverșunare ? 37 Ai scormonit prin toate lucrurile mele! Ce ai găsit din toate lucrurile casei tale? Pune‑le aici, înaintea oamenilor mei și a oamenilor tăi, ca să judece ei între noi doi! 38 Douăzeci de ani am stat la tine: oile și caprele tale n‑au lepădat , berbeci din turma ta n‑am mâncat, 39 vite sfâșiate nu ți‑am adus acasă, ci eu însumi am acoperit paguba! Din mâna mea ai cerut socoteală de ce mi se fura ziua sau noaptea! 40 Ziua mă chinuia arșița, iar noaptea, frigul; și‑mi fugea somnul de pe ochi. 41 Douăzeci de ani am stat în casa ta, paisprezece ani ți‑am slujit de cele două fiice ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi‑ai schimbat simbria. 42 Dacă n‑ar fi fost cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Cel pe care Îl venerează Isaac , m‑ai fi trimis acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut apăsarea mea și truda mâinilor mele și ieri noapte a făcut judecată.”
43 Laban i‑a răspuns lui Iacov: „Acestea sunt fiicele mele, aceștia sunt fiii mei, turma aceasta este a mea și tot ce vezi este al meu. Ce pot face eu astăzi pentru fiicele mele sau pentru fiii lor pe care i‑au născut? 44 Să facem acum un legământ , eu și cu tine, ca să fie mărturie între mine și tine!”
45 Iacov a luat o piatră și a pus‑o ca stâlp de aducere aminte. 46 Apoi Iacov le‑a zis alor săi: „Adunați pietre!” Ei au strâns pietre, au făcut o movilă și au mâncat acolo pe movilă. 47 Laban a numit‑o Iegar‑Sahaduta , iar Iacov a numit‑o Galed .
48 Laban a zis: „Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine și tine!” De aceea i‑au pus numele Galed. 49 Se mai numește și Mițpa , pentru că Laban a zis: „DOMNUL să vegheze între mine și tine, când nu ne vom mai vedea unul pe celălalt! 50 Dacă le vei asupri pe fiicele mele și dacă îți vei mai lua și alte neveste în afară de fiicele mele, ia seama că nu un om va fi între noi, ci Dumnezeu Însuși va fi martor între mine și tine!” 51 Laban i‑a mai zis lui Iacov: „Iată movila aceasta și iată stâlpul pe care l‑am ridicat între mine și tine! 52 Movila aceasta să fie martoră și stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine dincolo de movila aceasta și nici tu nu vei trece la mine dincolo de movila aceasta și de stâlpul acesta, ca să ne facem rău. 53 Dumnezeul lui Avraam și dumnezeul lui Nahor, dumnezeii părinților lor, ei să judece între noi!” Și Iacov a jurat pe Cel pe care Îl venerează Isaac , Dumnezeul tatălui său. 54 Iacov a adus o jertfă pe munte și le‑a poftit pe rudele sale să mănânce; ei au mâncat și au petrecut noaptea pe munte.
55 Laban s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a sărutat nepoții și fiicele și i‑a binecuvântat . Apoi a plecat și s‑a întors la locul lui.