Dina și Sihem
1 Dina , fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieșit să vadă pe fetele țării. 2 Ea a fost zărită de Sihem, fiul hevitului Hamor, domnitorul țării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea și a necinstit-o. 3 S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata și a căutat s-o liniștească. 4 După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!” 5 Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina și, fiindcă fiii săi erau cu vitele la pășune, Iacov a tăcut până la întoarcerea lor. 6 Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească. 7 Dar, când s-au întors fiii lui Iacov de la pășune și au auzit lucrul acesta, s-au supărat și s-au mâniat foarte tare , pentru că Sihem săvârșise o mișelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: așa ceva n-ar fi trebuit să se facă niciodată. 8 Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s-a lipit cu toată inima de fata voastră. Vă rog, dați-i-o de nevastă 9 și încuscriți-vă cu noi; voi dați-ne fetele voastre și luați pentru voi pe ale noastre! 10 Locuiți cu noi; țara vă stă înainte, rămâneți în ea, faceți negoț și cumpărați pământuri în ea.” 11 Sihem a zis tatălui și fraților Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, și vă voi da ce-mi veți cere. 12 Cereți-mi o zestre cât de mare și cât de multe daruri, și voi da tot ce-mi veți zice; numai dați-mi fata de nevastă.” 13 Fiii lui Iacov au răspuns și au vorbit cu vicleșug lui Sihem și tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina. 14 Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur, căci ar fi o ocară pentru noi. 15 Nu ne vom învoi la așa ceva decât dacă vă faceți și voi ca noi și dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur. 16 Atunci vă vom da pe fetele noastre și vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi și vom face împreună un singur norod. 17 Dar, dacă nu voiți să ne ascultați și să vă tăiați împrejur, ne vom lua fata și vom pleca.” 18 Cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Sihem, fiul lui Hamor. 19 Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov și era cel mai bine văzut în casa tatălui său. 20 Hamor și fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetății și au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: 21 „Oamenii aceștia au gânduri de pace față de noi; să rămână dar în țară și să facă negoț; țara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor și le vom da de neveste pe fetele noastre. 22 Dar oamenii aceștia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum și ei înșiși sunt tăiați împrejur. 23 Turmele lor, averile lor și toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.” 24 Toți cei ce treceau pe poarta cetății au ascultat pe Hamor și pe fiul său Sihem și toți bărbații au fost tăiați împrejur, toți cei ce treceau pe poarta cetății. 25 A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și-au luat, fiecare, sabia, s-au năpustit asupra cetății care se credea în liniște și au ucis pe toți bărbații. 26 Au trecut, de asemenea, prin ascuțișul sabiei pe Hamor și pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem și au ieșit afară. 27 Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morți și au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor. 28 Le-au luat oile, boii și măgarii, tot ce era în cetate și ce era pe câmp; 29 le-au luat ca pradă de război toate bogățiile, copiii și nevestele și tot ce se găsea în case. 30 Atunci, Iacov a zis lui Simeon și lui Levi: „Voi m-ați nenorocit, făcându-mă urât locuitorilor țării, canaaniților și fereziților. N-am sub porunca mea decât un mic număr de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate și voi fi nimicit, eu și casa mea.” 31 Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?”
Dina și Sihem
1 Dina , fiica pe care i‑o născuse lui Iacov Leea, a ieșit să vadă ce fac fetele țării. 2 Și a văzut‑o Sihem, fiul lui Hamor, hevitul, mai‑marele acelui ținut. A luat‑o cu el , s‑a culcat cu ea și a necinstit‑o. 3 Dar i s‑a lipit sufletul de Dina, fiica lui Iacov, era îndrăgostit de fată și i‑a vorbit de la inimă la inimă. 4 Astfel, Sihem i‑a zis lui Hamor, tatăl său: „Ia‑mi‑o pe copila aceasta de nevastă!”
5 Iacov a aflat că Sihem o pângărise pe fiica sa, Dina, dar cum fiii săi erau cu vitele la pășune, a tăcut până la întoarcerea lor. 6 Între timp, Hamor, tatăl lui Sihem, s‑a dus la Iacov ca să‑i vorbească. 7 Când au auzit fiii lui Iacov cele întâmplate, s‑au întors de la câmp supărați și foarte mânioși , pentru că Sihem săvârșise o mișelie în Israel, culcându‑se cu fiica lui Iacov: iar așa ceva nu se face.
8 Hamor le‑a vorbit astfel: „Lui Sihem, fiul meu, i s‑a lipit sufletul de fata voastră. Dați‑i‑o, vă rog, de nevastă 9 și încuscriți‑vă cu noi! Dați‑ne fetele voastre și luați‑le pentru voi pe ale noastre! 10 Locuiți împreună cu noi; ținutul acesta vă stă înainte: așezați‑vă în el, cutreierați‑l în voie și cumpărați pământuri aici!”
11 Iar Sihem le‑a zis tatălui și fraților Dinei: „Să capăt trecere în ochii voștri, și vă voi da ce‑mi veți cere! 12 Măriți cât de mult prețul miresei și darurile, și vă voi da tot ce‑mi veți zice; numai dați‑mi fata de nevastă!” 13 Fiii lui Iacov le‑au răspuns lui Sihem și lui Hamor, tatăl său, și au vorbit cu vicleșug , pentru că Sihem o pângărise pe Dina, sora lor. 14 Ei au zis: „Nu putem face așa ceva, să o dăm pe sora noastră unui om necircumcis, căci ar fi o rușine pentru noi! 15 Numai așa ne putem învoi: dacă veți fi ca noi, prin circumcizia tuturor acelora dintre voi care sunt de parte bărbătească. 16 Atunci vi le vom da pe fetele noastre și le vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui împreună cu voi și vom fi un singur popor. 17 Dar dacă nu vreți să ne ascultați și să vă circumcideți, ne vom lua fata și vom pleca.” 18 Cuvintele lor au fost pe placul lui Hamor și al lui Sihem, fiul lui Hamor. 19 Tânărul n‑a ezitat să facă întocmai , căci îi era dragă fiica lui Iacov; și era cel mai respectat din casa tatălui său.
20 Hamor și Sihem, fiul său, s‑au dus la poarta cetății și le‑au vorbit astfel bărbaților din cetatea lor: 21 „Oamenii aceștia au gânduri de pace față de noi; să rămână dar în ținutul acesta și să‑l cutreiere în voie; ținutul este destul de larg pentru ei. Noi le vom lua de neveste pe fiicele lor și le vom da de neveste pe fiicele noastre. 22 Dar numai cu o condiție se vor învoi oamenii aceștia să locuiască împreună cu noi, ca să fim un singur popor: toți cei de parte bărbătească dintre noi să se circumcidă, după cum și ei sunt circumciși. 23 Și atunci, turmele lor, averile lor și toate vitele lor nu vor fi oare ale noastre? Să ne învoim deci cu ei, ca să rămână la noi.”
24 Toți cei ce ieșiseră la poarta cetății le‑au dat ascultare lui Hamor și lui Sihem, fiul său, astfel că au fost circumciși toți bărbații, toți cei ce ieșiseră la poarta cetății. 25 A treia zi, pe când încă sufereau ei, doi fii ai lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și‑au luat, fiecare, sabia, s‑au năpustit asupra cetății, care se credea în siguranță, și i‑au ucis pe toți cei de parte bărbătească. 26 Pe Hamor și pe Sihem, fiul său, i‑au trecut prin ascuțișul sabiei, au luat‑o pe Dina din casa lui Sihem și au ieșit. 27 Apoi fiii lui Iacov au venit asupra celor uciși și au jefuit cetatea, pentru că sora lor fusese pângărită. 28 Le‑au luat turmele, cirezile și măgarii, tot ce era în cetate și ce era pe câmp; 29 au luat ca pradă toate bogățiile, copiii, nevestele și tot ce se găsea prin case.
30 Iacov le‑a zis lui Simeon și lui Levi: „M‑ați nenorocit, căci i‑ați făcut pe locuitorii țării – pe canaaniți și pe fereziți – să mă urască . Eu am oameni puțini la număr, iar dacă se vor strânge împotriva mea, mă vor bate și vom fi nimiciți: eu și casa mea!” 31 Ei i‑au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră ca și cu o desfrânată?”