1 Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. 2 Pentru că , prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. 3 Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. 4 Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă , măcar că este mort. 5 Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. 6 Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută. 7 Prin credință Noe , când a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau și, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-și scape casa; prin ea el a osândit lumea și a ajuns moștenitor al neprihănirii care se capătă prin credință. 8 Prin credință Avraam , când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce. 9 Prin credință a venit și s-a așezat el în țara făgăduinței ca într-o țară care nu era a lui și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, care erau împreună-moștenitori cu el ai aceleiași făgăduințe. 10 Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11 Prin credință și Sara , cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise. 12 De aceea, dintr-un singur om , și încă un om aproape mort, s-a născut o sămânță în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra. 13 În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ. 14 Cei ce vorbesc în felul acesta arată deslușit că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. 16 Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. 17 Prin credință a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare, el, care primise făgăduințele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu! 18 El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele!” 19 Căci se gândea că Dumnezeu poate să învieze chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l-a primit înapoi. 20 Prin credință a dat Isaac lui Iacov și Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare. 21 Prin credință Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif și „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său”. 22 Prin credință a pomenit Iosif , când i s-a apropiat sfârșitul, de ieșirea fiilor lui Israel din Egipt și a dat porunci cu privire la oasele sale. 23 Prin credință a fost ascuns Moise trei luni de părinții lui când s-a născut, pentru că vedeau că era frumos copilul și nu s-au lăsat înspăimântați de porunca împăratului. 24 Prin credință Moise , când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire . 27 Prin credință a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut. 28 Prin credință a prăznuit el Paștele și a făcut stropirea sângelui, pentru ca Nimicitorul celor întâi născuți să nu se atingă de ei. 29 Prin credință au trecut ei Marea Roșie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghițiți. 30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului după ce au fost ocolite șapte zile. 31 Prin credință n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiți, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoință. 32 Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon , de Barac , de Samson , de Iefta , de David , de Samuel și de proroci! 33 Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli , au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe. 35 Femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuiți . 36 Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare, 37 au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți – 38 ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului. 39 Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit, 40 pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârșire fără noi.
Credința
1 Și credința este realitatea lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor care nu se văd. 2 Datorită ei au primit cei din vechime o bună mărturie.
3 Prin credință înțelegem că lumea a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că ce se vede n‑a fost făcut din lucruri care se văd.
4 Prin credință I‑a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât cea a lui Cain. Prin ea a primit el mărturie că este drept, căci Dumnezeu a primit darurile lui; prin ea el încă vorbește, chiar dacă este mort.
5 Prin credință a fost strămutat Enoh , ca să nu vadă moartea, și n‑a mai fost de găsit, pentru că l‑a strămutat Dumnezeu, dar înainte de strămutarea lui a primit mărturia că Îi este plăcut lui Dumnezeu. 6 Fără credință este cu neputință să‑I fim plăcuți. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că îi răsplătește pe cei ce‑L caută.
7 Prin credință Noe , înștiințat fiind despre lucruri care încă nu se vedeau și cuprins de o teamă sfântă, a pregătit o arcă pentru mântuirea casei sale; prin credință a osândit lumea și a ajuns moștenitor al dreptății care se capătă prin credință.
8 Prin credință Avraam , când a fost chemat să plece într‑un loc pe care urma să‑l ia drept moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe încotro merge. 9 Prin credință a peregrinat el prin țara făgăduinței ca printr‑un ținut străin și a locuit în corturi ca Isaac și Iacov, care erau moștenitori împreună cu el ai aceleiași făgăduințe. 10 Căci el aștepta cetatea care are temelii tari , al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu. 11 Prin credință Avraam , deși Sara era stearpă, a primit putere să zămislească în ciuda vârstei trecute, fiindcă L‑a socotit vrednic de încredere pe Cel ce făcuse făgăduința. 12 De aceea, dintr‑un singur om , și acela aproape mort, s‑au născut urmași în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe țărmul mării, care nu se poate număra.
13 În credință au murit toți aceștia, fără să fi primit lucrurile făgăduite; doar le‑au văzut de departe, le‑au salutat și au mărturisit că sunt străini și călători pe pământ. 14 Cei ce vorbesc astfel dau de înțeles că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă le‑ar fi stat gândul la cea din care ieșiseră, ar fi avut vreme să se întoarcă. 16 Dar ei își doresc o patrie mai bună, adică una cerească. De aceea lui Dumnezeu nu‑I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le‑a pregătit o cetate.
17 Prin credință l‑a adus Avraam pe Isaac jertfă , când a fost pus la încercare; el, care primise făgăduințele , se pregătea să‑l aducă jertfă pe singurul său fiu , 18 despre care se spusese:
În Isaac sămânța ta va avea un nume.
19 Socotea că Dumnezeu poate să‑l învie și din morți, drept care l‑a primit înapoi ca înviat din morți.
20 Prin credință i‑a binecuvântat Isaac pe Iacov și pe Esau cu privire la lucrurile viitoare.
21 Prin credință Iacov, când trăgea să moară, i‑a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif și s‑a închinat, rezemat pe vârful toiagului său .
22 Prin credință Iosif, când i s‑a apropiat sfârșitul, a pomenit de ieșirea fiilor lui Israel din Egipt și a dat porunci cu privire la oasele sale.
23 Prin credință Moise a fost ascuns trei luni de părinții lui după naștere, pentru că vedeau că era frumos copilul și nu s‑au lăsat înspăimântați de porunca împăratului.
24 Prin credință Moise , când s‑a făcut mare, n‑a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 ci a ales mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26 El socotea că ocara lui Hristos este o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii ațintiți spre răsplătire .
27 Prin credință a părăsit Egiptul , fără să se teamă de mânia împăratului, pentru că era neabătut, ca și când L‑ar fi avut înaintea ochilor pe Cel Nevăzut. 28 Prin credință a sărbătorit Paștele și a făcut stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu se atingă de cei întâi născuți ai lor. 29 Prin credință au străbătut ei Marea Roșie ca pe uscat, în timp ce egiptenii, când au încercat s‑o treacă , au fost înghițiți. 30 Prin credință au căzut zidurile Ierihonului după ce au fost înconjurate șapte zile. 31 Prin credință n‑a pierit desfrânata Rahav împreună cu cei care n‑au crezut, căci ea le‑a primit pe iscoade cu bunăvoință .
32 Și câte aș mai putea zice, însă nu mi‑ar ajunge vremea dacă aș vrea să povestesc despre Ghedeon , Barac , Samson , Iefta , David , Samuel și profeți! 33 Prin credință au biruit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințe, au închis gurile leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s‑au vindecat de boală , au fost viteji în luptă, au pus pe fugă oștirile străine. 35 Femeile i‑au primit înapoi pe cei care muriseră și care au înviat; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n‑au vrut să primească izbăvirea și au fost torturați . 36 Alții au suferit batjocuri și biciuiri, ori chiar lanțuri și temniță, 37 au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul , au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capră, lipsiți, prigoniți, chinuiți – 38 ei, de care lumea nu era vrednică – rătăcind prin pustietăți, în munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului . 39 Toți aceștia, deși au fost apreciați pentru credința lor , n‑au primit ce le fusese făgăduit, 40 căci Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să nu ajungă ei la desăvârșire fără noi.