Dalila
1 Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă și a intrat la ea. 2 S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici.” Și l-au înconjurat și au pândit toată noaptea la poarta cetății. Au stat liniștiți toată noaptea și au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî.” 3 Samson a rămas culcat până la miezul nopții. Pe la miezul nopții, s-a sculat și a apucat porțile cetății cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri și le-a dus pe vârful muntelui din fața Hebronului. 4 După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila. 5 Domnitorii filistenilor s-au suit la ea și i-au zis: „Înduplecă-l și află de unde-i vine puterea lui cea mare și cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm și să-l slăbim, și-ți vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.” 6 Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ți vine puterea ta cea mare și cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.” 7 Samson i-a zis: „Dacă aș fi legat cu șapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” 8 Domnitorii filistenilor au adus Dalilei șapte funii noi, neuscate încă. Și ea l-a legat cu funiile acestea. 9 Iar niște oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el a rupt funiile cum se rupe o ață de câlți când se atinge de foc. Și, astfel, n-au știut de unde-i venea puterea. 10 Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ți-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat.” 11 El i-a zis: „Dacă aș fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuințate niciodată, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” 12 Dalila a luat niște funii noi și l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar niște oameni stăteau la pândă într-o odaie. Și el a rupt funiile de la brațe ca pe o ață. 13 Dalila a zis lui Samson: „Până acum ți-ai bătut joc de mine și mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat.” El i-a zis: „N-ai decât să împletești cele șapte șuvițe de păr din capul meu în urzeala țesăturii.” 14 Și ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el s-a trezit din somn și a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot. 15 Ea i-a zis: „Cum poți spune: ‘Te iubesc!’, când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ți-ai bătut joc de mine și nu mi-ai spus de unde-ți vine puterea ta cea mare.” 16 Fiindcă ea îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei, sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte, 17 și-a deschis toată inima față de ea și i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m-ar părăsi, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” 18 Dalila, văzând că își deschisese toată inima față de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor și a pus să le spună: „Suiți-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Și domnitorii filistenilor s-au suit la ea și au adus argintul în mâini. 19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. Și, chemând un om, a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui Samson și a început astfel să-l slăbească. El și-a pierdut puterea. 20 Atunci, ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el s-a trezit din somn și a zis: „Voi face ca și mai înainte și mă voi scutura.” Nu știa că Domnul Se depărtase de el. 21 Filistenii l-au apucat și i-au scos ochii; l-au coborât la Gaza și l-au legat cu niște lanțuri de aramă. El învârtea la râșniță în temniță.
Răzbunarea și moartea lui Samson
22 Dar părul capului lui a început iarăși să crească după ce fusese ras. 23 Și domnitorii filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon și ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmașul nostru.” 24 Și, când l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicând: „Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmașul nostru, pe acela care ne pustia țara și ne înmulțea morții.” 25 În bucuria inimii lor, au zis: „Chemați pe Samson, ca să ne desfăteze!” Au scos pe Samson din temniță și el a jucat înaintea lor. L-au așezat între stâlpi. 26 Și Samson a zis tânărului care-l ținea de mână: „Lasă-mă ca să mă pot atinge de stâlpii pe care se reazemă casa și să mă reazem de ei.” 27 Casa era plină de bărbați și de femei; toți domnitorii filistenilor erau acolo și pe acoperiș erau aproape trei mii de inși, bărbați și femei, care priveau la Samson cum juca. 28 Atunci Samson a strigat către Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, adu-Ți aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta și, cu o singură lovitură, să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” 29 Și Samson a îmbrățișat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa și s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui și altul, la stânga. 30 Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!” S-a plecat cu toată puterea, și casa a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care-i omorâse în timpul vieții. 31 Frații lui și toată casa tatălui său s-au coborât și l-au luat. Când s-au suit înapoi, l-au îngropat între Țorea și Eștaol, în mormântul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.
Căderea lui Samson
1 Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o desfrânată și a intrat la ea. 2 Locuitorilor din Gaza li s‑a spus: „Samson a venit aici!” Așa că l‑au înconjurat și au stat la pândă toată noaptea la poarta cetății. Au stat liniștiți toată noaptea și apoi au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî!” 3 Samson a rămas culcat până la miezul nopții. Pe la miezul nopții, s‑a ridicat, a apucat porțile cetății și cei doi stâlpi, le‑a smuls cu tot cu zăvoare, le‑a pus pe umeri și le‑a dus pe vârful dealului din fața Hebronului.
4 După aceea, s‑a îndrăgostit de o femeie din valea Sorec, pe nume Dalila. 5 Domnitorii filistenilor au venit la ea și i‑au zis: „Înduplecă‑l și vezi de unde‑i vine puterea asta mare și cum l‑am putea birui, ca să‑l legăm și să‑l supunem, iar noi îți vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint!”
6 Dalila i‑a zis lui Samson: „Spune‑mi, te rog, de unde‑ți vine puterea asta mare și cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit?” 7 Samson i‑a răspuns: „Dacă m‑ar lega cu șapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” 8 Domnitorii filistenilor i‑au adus Dalilei șapte funii noi, care încă nu se uscaseră. Și ea l‑a legat cu ele, 9 iar niște oameni stăteau la pândă la ea în odaie. Dalila i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el a rupt funiile cum se rupe un fir de câlți la apropierea focului. Și n‑au aflat de unde‑i venea puterea.
10 Dalila i‑a zis lui Samson: „Iată, m‑ai înșelat și mi‑ai spus minciuni! Acum, spune‑mi, te rog, cu ce trebuie să fii legat!” 11 El i‑a zis: „Dacă aș fi legat bine cu funii noi, care să nu fi fost întrebuințate niciodată, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” 12 Dalila a luat niște funii noi și l‑a legat cu ele. Apoi i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar niște oameni stăteau la pândă într‑o odaie. Și el a rupt funiile de la brațe ca pe un fir de ață.
13 Dalila i‑a zis lui Samson: „Până acum m‑ai înșelat și mi‑ai spus minciuni! Spune‑mi cu ce trebuie să fii legat!” El i‑a zis: „Dacă ai împleti cele șapte șuvițe de păr ale capului meu în urzeala țesăturii și le‑ai țintui cu un țăruș, atunci aș slăbi și aș fi ca orice alt om.” 14 Și ea le‑a țintuit cu un țăruș , apoi i‑a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el s‑a trezit din somn și a smuls țărușul din pământ cu urzeală cu tot.
15 Ea i‑a zis: „Cum poți spune: «Te iubesc!», când inima ta nu este cu mine? De trei ori m‑ai înșelat și nu mi‑ai spus de unde‑ți vine puterea asta mare!” 16 Fiindcă ea îl necăjea prin cuvintele ei în fiecare zi și‑l chinuia, o neliniște de moarte i‑a cuprins sufletul, 17 și‑a deschis toată inima față de ea și i‑a zis: „Briciul n‑a trecut peste capul meu, pentru că eu Îi sunt închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m‑ar părăsi, aș slăbi și aș fi ca orice alt om.”
18 Dalila, văzând că își deschisese cu totul inima față de ea, a trimis să‑i cheme pe domnitorii filistenilor și le‑a zis: „Suiți‑vă încă o dată, căci și‑a deschis cu totul inima față de mine!” Și domnitorii filistenilor s‑au suit la ea, având argintul asupra lor. 19 Ea l‑a adormit pe genunchii ei, apoi a chemat un om, a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui Samson și a început astfel să‑l slăbească. El și‑a pierdut puterea. 20 Atunci, ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Și el s‑a trezit din somn și a zis: „Voi ieși ca mai înainte și mă voi scutura!” Nu știa că DOMNUL Se depărtase de el. 21 Filistenii l‑au prins, i‑au scos ochii, l‑au coborât la Gaza și l‑au legat cu două lanțuri de aramă. Și a ajuns să învârtă la râșniță în temniță. 22 Dar părul capului lui a început iarăși să crească, după ce fusese ras.
Moartea lui Samson
23 Domnitorii filistenilor s‑au adunat ca să‑i aducă o mare jertfă lui Dagon, dumnezeul lor, și ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru l‑a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmașul nostru!” 24 Și, când l‑au văzut oamenii din popor, l‑au lăudat pe dumnezeul lor, căci ziceau:
„Dumnezeul nostru l‑a dat în mâinile noastre
pe vrăjmașul nostru,
pe cel care ne pustia țara
și ne înmulțea morții!”
25 În bucuria inimii lor, au zis: „Chemați‑l pe Samson, ca să ne distreze!” L‑au scos pe Samson din temniță și el a făcut pe bufonul înaintea lor. L‑au așezat între stâlpi. 26 Și Samson i‑a zis tânărului care‑l ținea de mână: „Dă‑mi voie să mă ating de stâlpii care susțin clădirea ca să mă sprijin de ei.” 27 Clădirea era plină de bărbați și de femei; toți domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiș erau aproape trei mii de persoane, bărbați și femei, care priveau la Samson și se distrau.
28 Atunci, Samson a strigat către DOMNUL și a zis: „O, Stăpâne, DOAMNE, adu‑Ți aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă‑mi putere numai de data aceasta și, cu o singură lovitură, să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” 29 Și Samson a cuprins de la mijloc amândoi stâlpii pe care se sprijinea clădirea și s‑a proptit în ei; unul era la dreapta lui și altul, la stânga. 30 Samson a zis: „Să mor cu filistenii!” S‑a aplecat cu toată puterea, și clădirea a căzut peste domnitori și peste tot poporul care era în ea. Cei pe care i‑a omorât la moartea lui au fost mai mulți decât cei pe care‑i omorâse în timpul vieții sale. 31 Frații lui și toată casa tatălui său s‑au coborât și l‑au luat. L‑au îngropat între Țora și Eștaol, în mormântul lui Manoah, tatăl său. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.