Înmulțirea din nou a seminției lui Beniamin
1 Bărbații lui Israel juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul din noi să nu-și dea fata după un beniamit.” 2 Poporul a venit la Betel și a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrimi 3 și au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a întâmplat așa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminție întreagă din Israel?” 4 A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit acolo un altar și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. 5 Copiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate semințiile lui Israel nu s-a suit la adunare înaintea Domnului?” Căci făcuseră un jurământ mare împotriva oricui nu s-ar sui la Domnul, la Mițpa, și ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea.” 6 Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin și ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel. 7 Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viață, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?” 8 Ei au zis deci: „Este cineva dintre semințiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Mițpa?” Și nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare. 9 Au făcut numărătoarea poporului, și nu era acolo niciunul din locuitorii din Iabes din Galaad. 10 Atunci, adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostași, dându-le porunca aceasta: „Duceți-vă și treceți prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile și copiii. 11 Iată ce să faceți: să nimiciți cu desăvârșire orice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat.” 12 Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, și le-au adus în tabără la Silo , care este în țara Canaanului. 13 Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau la stânca Rimon și să le vestească pacea. 14 În timpul acela, beniamiții s-au întors și li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viață din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule. 15 Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în semințiile lui Israel. 16 Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem rost de neveste pentru cei rămași, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?” 17 Și au zis: „Cei ce au mai rămas din Beniamin să-și păstreze moștenirea, ca să nu se șteargă o seminție din Israel. 18 Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicând: ‘Blestemat să fie cine va da o nevastă unui beniamit!’” 19 Și au zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miazănoapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem și la miazăzi de Lebona.” 20 Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: „Duceți-vă și stați la pândă în vii! 21 Uitați-vă și, când veți vedea pe fetele din Silo ieșind să joace , să ieșiți din vii, să vă luați fiecare câte o nevastă din fetele din Silo și să vă duceți în țara lui Beniamin. 22 Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: ‘Dați-ni-le nouă, căci n-am luat câte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-ați dat: numai atunci ați fi vinovați.’” 23 Fiii lui Beniamin au făcut așa: și-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le-au răpit, apoi au plecat și s-au întors în moștenirea lor; au zidit iarăși cetățile și au locuit acolo. 24 Și, în același timp, copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminția lui și în familia lui și s-a întors fiecare în moștenirea lui. 25 Pe vremea aceea , nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.
Planul de refacere a seminției lui Beniamin
1 Bărbații lui Israel juraseră astfel la Mițpa: „Niciunul dintre noi să nu‑și dea fata de nevastă unui beniamit!” 2 Poporul s-a dus la Betel și a stat acolo înaintea lui Dumnezeu până seara. Israeliții au ridicat glasul, au vărsat multe lacrimi 3 și au zis: „DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, de ce s‑a întâmplat așa ceva în Israel, încât să lipsească astăzi o seminție întreagă din Israel?” 4 A doua zi, poporul s‑a trezit dis‑de‑dimineață, a zidit acolo un altar și a adus arderi‑de‑tot și jertfe‑de‑pace. 5 Fiii lui Israel au zis: „Cine dintre toate semințiile lui Israel nu s‑a suit la adunare înaintea DOMNULUI?” Căci ei făcuseră un jurământ mare împotriva oricui nu s‑ar sui înaintea DOMNULUI, la Mițpa, și ziseseră: „Să fie negreșit pedepsit cu moartea!” 6 Fiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin și ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel! 7 Cum să găsim neveste pentru cei ce au rămas în viață , de vreme ce am jurat pe DOMNUL să nu le dăm fetele noastre de neveste?” 8 Ei au zis: „Este vreuna dintre semințiile lui Israel care să nu se fi suit înaintea DOMNULUI, la Mițpa?” Și iată că nimeni din Iabesul Galaadului nu venise în tabără, la adunare. 9 S‑a făcut numărătoarea poporului și iată că nu era acolo niciunul dintre locuitorii din Iabesul Galaadului. 10 Atunci, adunarea a trimis acolo douăsprezece mii de oameni viteji și le‑a poruncit: „Duceți‑vă și treceți‑i prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iabesul Galaadului, cu tot cu femei și copii! 11 Și să faceți așa: să dați spre nimicire orice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu un bărbat.” 12 Au găsit între locuitorii din Iabesul Galaadului patru sute de fete fecioare, care nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat, și le‑au adus în tabără la Șilo , care este în țara Canaanului.
13 Toată adunarea a trimis soli să le vorbească fiilor lui Beniamin care erau la stânca Rimon și să le vestească pacea. 14 În timpul acela, beniamiții s‑au întors și li s‑au dat de neveste femeile pe care israeliții le lăsaseră cu viață în Iabesul Galaadului. Dar nu erau destule. 15 Poporului i s‑a făcut milă de Beniamin, căci DOMNUL făcuse o spărtură în semințiile lui Israel.
16 Atunci, bătrânii adunării au zis: „Cum să găsim neveste pentru cei ce au rămas în viață , căci femeile din Beniamin au fost nimicite?” 17 Și au zis: „Trebuie să fie o moștenire pentru cei scăpați din Beniamin, ca să nu fie ștearsă o seminție din Israel! 18 Dar noi nu putem să le dăm neveste dintre fetele noastre, căci fiii lui Israel au jurat: «Blestemat să fie cel care va da o nevastă unui beniamit!»” 19 Și au zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a DOMNULUI la Șilo, care este la miazănoapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem și la miazăzi de Lebona.” 20 Apoi le‑au poruncit fiilor lui Beniamin: „Duceți‑vă și stați la pândă în vii! 21 Uitați‑vă și, când veți vedea că fetele din Șilo ies să joace , să ieșiți din vii, să răpiți fiecare câte o nevastă dintre fetele din Șilo și să vă duceți în țara lui Beniamin! 22 Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «‘Îngăduiți‑ne să le păstrăm , căci în urma luptei nu am reușit să ne luăm fiecare câte o nevastă!’ Nu voi li le‑ați dat, deci nu sunteți vinovați.»” 23 Fiii lui Beniamin au făcut așa: și‑au luat neveste, după numărul lor, dintre cele ieșite să joace. Le‑au răpit, apoi au plecat și s‑au întors în moștenirea lor; au rezidit cetățile și au locuit în ele. 24 În același timp, fiii lui Israel s‑au împrăștiat de acolo fiecare în seminția lui și în familia lui; au plecat de acolo fiecare în moștenirea lui.
25 În zilele acelea , nu era rege în Israel; fiecare făcea ce‑i plăcea.