Nenorocirile Ierusalimului
1 Vai! Cum stă părăsită acum cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!
A rămas ca o văduvă!
Ea, care altădată era mare între neamuri, fruntașă printre țări,
a ajuns roabă astăzi!
2 Plânge amarnic noaptea și-i curg lacrimi pe obraji.
Niciunul din toți cei ce o iubeau n-o mângâie;
toți prietenii ei au părăsit-o
și i s-au făcut vrăjmași.
3 Iuda a plecat în pribegie din pricina apăsării și muncilor grele.
Locuiește în mijlocul neamurilor și nu găsește odihnă!
Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
4 Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători,
toate porțile lui sunt pustii, preoții lui oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite și el însuși este plin de amărăciune.
5 Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmașii lui sunt mulțumiți.
Căci Domnul l-a smerit din pricina mulțimii păcatelor lui;
copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
6 S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune
și merg fără putere înaintea celui ce-i gonește.
7 În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte
de toate bunătățile de care a avut parte din zilele străbune;
când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor,
iar vrăjmașii se uitau la el și râdeau de prăbușirea lui.
8 Greu a păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă.
Toți cei ce-l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzându-i goliciunea ,
și el însuși se întoarce în altă parte și oftează.
9 Necurăția stătea lipită pe poala hainei lui
și nu se gândea la sfârșitul său.
A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie.
„Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!”
10 Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump;
ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel Sfânt, au intrat neamurile,
cărora Tu le porunciseși să nu intre în adunarea Ta!
11 Tot poporul lui caută pâine suspinând;
și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața.
„Uită-Te, Doamne, și privește cât de înjosit sunt!”
12 „O, voi, care treceți pe lângă mine,
priviți și vedeți dacă este vreo durere ca durerea mea,
ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde;
mi-a întins un laț sub picioare și m-a dat înapoi.
M-a lovit cu pustiire și cu o lâncezeală de toate zilele!
14 Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele,
care stau împletite și legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea.
Domnul m-a dat în mâinile acelora cărora nu pot să le stau împotrivă.
15 Domnul a trântit la pământ pe toți vitejii din mijlocul meu;
a strâns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul;
ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
16 De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii,
căci S-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața;
fiii mei sunt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit.”
17 Sionul întinde mâinile rugător, și nimeni nu-l mângâie.
Domnul a trimis împotriva lui Iacov, de jur împrejur, vrăjmași;
Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor.
18 „Domnul este drept , căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui.
Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea!
Fecioarele și tinerii mei s-au dus în robie.
19 Mi-am chemat prietenii, dar m-au înșelat ,
preoții și bătrânii mei au murit în cetate,
căutând hrană ca să-și țină viața.
20 Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe,
mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător.
Afară, sabia m-a lăsat fără copii; în casă, moartea.
21 M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat.
Toți vrăjmașii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o,
dar vei aduce, vei vesti ziua când și ei vor fi ca mine.
22 Adu toată răutatea lor înaintea Ta
și fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele!
Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este bolnavă.”
Nenorocirile Ierusalimului
Alef
1 Cum stă acum părăsită
cetatea cea plină de popor altădată!
A ajuns ca o văduvă!
Capitala multor neamuri,
stăpână peste provincii,
a ajuns la muncă silnică!
Bet
2 Plânge amarnic noaptea
și‑i curg lacrimi pe obraji.
Nu-i nimeni să-i aline suferința
dintre toți iubiții ei.
Toți prietenii ei au trădat‑o;
acum îi sunt vrăjmași.
Ghimel
3 Iuda a ajuns în exil ,
umilit de suferință și de multă robie.
Locuiește printre neamuri
și nu găsește loc de odihnă.
Toți cei ce-l urmăreau l‑au ajuns
când nu mai avea nicio ieșire.
Dalet
4 Drumurile Sionului sunt îndoliate,
căci pelerinii nu mai vin la sărbători;
toate porțile lui sunt pustii,
preoții oftează;
fecioarele lui sunt mâhnite
și el însuși este amărât.
He
5 A ajuns condus de dușmani ,
vrăjmașii lui sunt fără grijă,
căci DOMNUL l‑a făcut să sufere
din pricina mulțimii păcatelor lui;
copiii lui au plecat în robie,
mânați înaintea vrăjmașului.
Vav
6 S‑a dus de la fiica Sionului
toată splendoarea ei.
Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi
care nu găsesc pășune
și merg vlăguiți de puteri
înaintea celor ce-i gonesc.
Zayin
7 În zile de necaz și pribegie,
Ierusalimul își aduce aminte
de toate scumpeturile
de care avea odinioară parte,
cum cădea poporul lui în mâna dușmanului
și nimeni nu-i venea în ajutor,
iar vrăjmașii se uitau la el
și râdeau de sfârșitul lui.
Het
8 Greu a păcătuit Ierusalimul!
De aceea a ajuns de batjocură.
Toți cei ce‑l prețuiau îl disprețuiesc
văzându‑i goliciunea ,
și el însuși oftează
și se întoarce cu spatele.
Tet
9 Necurăția era în poalele lui
și nu se gândea la sfârșitul său.
Spre uimirea tuturor, s-a prăbușit
și nu este nimeni să‑i aline durerea.
„Uită-Te, DOAMNE la nenorocirea mea,
vezi cum triumfă vrăjmașul!”
Yod
10 Dușmanul a pus mâna
pe toate odoarele lui;
ba încă a văzut cum în sanctuarul lui
intrau păgânii,
despre care Tu porunciseși
să nu intre în adunarea Ta!
Kaf
11 Tot poporul lui suspină
căutând pâine;
și‑a dat scumpeturile pe hrană
numai ca să‑și țină viața.
„Uită‑Te, DOAMNE, și privește
cât sunt de disprețuit!
Lamed
12 Să nu vă ajungă și pe voi, trecătorilor!
Priviți, mai degrabă, și vedeți
dacă mai este vreo durere ca a mea,
ca durerea cu care am fost lovit
și cu care m‑a întristat DOMNUL
în ziua mâniei Lui aprinse!
Mem
13 Mi‑a aruncat de sus un foc,
mi l-a azvârlit în oase;
mi‑a întins un laț sub picioare,
m‑a făcut să dau înapoi.
M‑a lăsat pustiu
și bolnav în fiecare zi.
Nun
14 El a vegheat asupra răzvrătirilor mele,
care sunt urzite de mâna mea
și s-au urcat pe grumazul meu.
Da, mi-a doborât puterea;
Domnul m-a dat în mâna celor
cărora nu le pot sta împotrivă.
Sameh
15 Domnul i-a trântit la pământ
pe toți vitejii din mijlocul meu;
a vestit împotriva mea o vreme hotărâtă
în care să-mi zdrobească flăcăii;
pe fecioarele din casa lui Iuda
Domnul le-a călcat în teasc.
Ayin
16 De aceea plâng,
îmi varsă lacrimi ochii,
căci S‑a depărtat de mine Mângâietorul ,
Cel ce îmi înviora sufletul;
copiii mei sunt îngroziți,
căci vrăjmașul a biruit.”
Pe
17 Sionul întinde mâinile rugător,
și nimeni nu‑l mângâie.
DOMNUL i-a trimis împotriva lui Iacov
pe vrăjmașii lui de jur împrejur;
iar Ierusalimul, în ochii lor,
a devenit un morman de gunoi.
Țade
18 „Dar DOMNUL este drept în judecata Lui ,
pentru că m‑am răzvrătit împotriva cuvântului Lui.
Ascultați, popoare toate,
și priviți‑mi durerea!
Fecioarele mele și flăcăii mei
au luat calea robiei.
Qof
19 I‑am chemat pe iubiții mei,
dar ei mi‑au înșelat așteptările;
preoții și bătrânii mei
au murit în cetate,
pe când își căutau de mâncare
ca să se țină în viață.
Reș
20 Privește, DOAMNE, cât sunt de necăjit!
Îmi fierb măruntaiele în mine,
mi se întoarce inima înăuntrul meu
pentru că am fost atât de îndărătnic.
Afară sabia m‑a lăsat fără copii,
în casă este numai moarte.
Șin
21 M‑au auzit gemând,
dar nimeni nu m‑a mângâiat.
Toți dușmanii mei au auzit de nenorocirea mea
și s‑au bucurat de ce mi-ai făcut.
Adu și peste ei ziua pe care ai vestit-o :
să ajungă și ei ca mine!
Tav
22 Să vină înaintea Ta toată răutatea lor
și să Te porți cu ei
cum te‑ai purtat cu mine
pentru toate răzvrătirile mele!
Căci multe sunt gemetele mele
și inima îmi este bolnavă .”