Anul sabatic
1 Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai și a zis: 2 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:
‘Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să țină un Sabat în cinstea Domnului. 3 Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să strângi roadele. 4 Dar anul al șaptelea să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ținut în cinstea Domnului: în anul acela să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via. 5 Să nu seceri ce va ieși din grăunțele căzute de la seceriș și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. 6 Ceea ce va ieși de la sine din pământ în timpul Sabatului lui să vă slujească de hrană, ție, robului și roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua și străinului care locuiește cu tine, 7 vitelor tale și fiarelor din țara ta; tot venitul pământului să slujească de hrană.
Anul de veselie. Răscumpărarea averilor și a robilor
8 Să numeri șapte săptămâni de ani, de șapte ori șapte ani, și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani. 9 În a zecea zi a lunii a șaptea, să pui să sune cu trâmbița răsunătoare; în Ziua Ispășirii, să sunați cu trâmbița în toată țara voastră 10 și să sfințiți astfel anul al cincizecilea. Să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui și fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie; atunci să nu semănați , să nu secerați ce vor aduce ogoarele de la ele și să nu culegeți via netăiată. 12 Căci este anul de veselie: să-l priviți ca ceva sfânt. Să mâncați ce vă vor da ogoarele voastre. 13 În anul acesta de veselie, fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui. 14 Dacă vindeți ceva aproapelui vostru sau dacă cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu înșele pe fratele lui. 15 Să cumperi de la aproapele tău socotind anii de la anul de veselie, și el să-ți vândă socotind anii de rod. 16 Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul și cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să-l scazi, căci el îți vinde numai numărul secerișurilor. 17 Niciunul dintre voi să nu înșele deci pe aproapele lui și să te temi de Dumnezeul tău, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 18 Împliniți legile Mele, păziți poruncile Mele și împliniți-le, și veți locui fără frică în țară. 19 Țara își va da roadele, veți mânca din ele și vă veți sătura și veți locui fără frică în ea. 20 Dacă veți zice: «Ce vom mânca în anul al șaptelea, fiindcă nu vom semăna și nu vom strânge roadele?», 21 Eu vă voi da binecuvântarea Mea în anul al șaselea, și pământul va da roade pentru trei ani. 22 Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechile roade; până la al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi. 23 Pământurile să nu se vândă de veci; căci țara este a Mea, iar voi sunteți la Mine ca niște străini și venetici. 24 De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri. 25 Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din moșia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26 Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare și-i stă în putință lui singur să facă răscumpărarea, 27 să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce prisosește și să se întoarcă la moșia lui. 28 Dacă n-are cu ce să-i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie , el să se întoarcă la moșia lui și cumpărătorul să iasă din ea. 29 Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an. 30 Dar, dacă această casă, așezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne pe veci cumpărătorului și urmașilor lui; iar în anul de veselie să nu iasă din ea. 31 Casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie privite ca țarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, și cumpărătorul va ieși din ele în anul de veselie. 32 Cât privește cetățile leviților și casele pe care le vor avea ei în aceste cetăți, leviții să aibă un drept necurmat de răscumpărare. 33 Cine va cumpăra de la leviți o casă să iasă în anul de veselie din casa vândută lui și din cetatea în care o avea; căci casele din cetățile leviților sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. 34 Ogoarele așezate în jurul cetăților leviților nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni pe veci. 35 Dacă fratele tău sărăcește și nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijini , fie ca străin, fie ca venetic, ca să trăiască împreună cu tine. 36 Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, și fratele tău să trăiască împreună cu tine. 37 Să nu-i împrumuți banii tăi cu dobândă și să nu-i împrumuți merindele tale pe camătă. 38 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care v-am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39 Dacă fratele tău sărăcește lângă tine și se vinde ție, să nu-l pui să-ți facă muncă de rob. 40 Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie. 41 Atunci, să iasă de la tine el și copiii lui care vor fi cu el și să se întoarcă în familia lui, la moșia părinților lui. 42 Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului; să nu fie vânduți cum se vând robii. 43 Să nu-l stăpânești cu asprime și să te temi de Dumnezeul tău. 44 Dacă vreți să aveți robi și roabe, să-i luați de la neamurile care vă înconjoară; de la ele să cumpărați robi și roabe. 45 Veți putea să-i cumpărați și dintre copiii străinilor care vor locui la tine și din familiile lor pe care le vor naște în țara voastră; ei vor fi averea voastră. 46 Îi puteți lăsa moștenire copiilor voștri după voi, ca pe o moșie, și puteți să-i țineți astfel robi pe veci. Dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpânească pe fratele său cu asprime. 47 Dacă un străin sau un venetic se îmbogățește, și fratele tău sărăcește lângă el și se vinde străinului care locuiește la tine sau vreunuia din familia străinului, 48 el să aibă dreptul de răscumpărare, după ce se va fi vândut: unul din frații lui să poată să-l răscumpere. 49 Unchiul lui sau fiul unchiului lui sau una din rudele lui de aproape va putea să-l răscumpere sau, dacă are mijloace, să se răscumpere singur . 50 Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie, și prețul de plătit va atârna de numărul anilor, care vor fi prețuiți ca ai unui om tocmit cu plată. 51 Dacă mai sunt încă mulți ani până la anul de veselie, își va plăti răscumpărarea după prețul anilor acelora și să-l scadă din prețul cu care a fost cumpărat; 52 dacă mai rămân puțini ani până la anul de veselie, să le facă socoteala și să-și plătească răscumpărarea după acești ani. 53 Să fie la el ca unul tocmit cu anul; și acela la care va fi să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi. 54 Iar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să iasă de la el în anul de veselie, el și copiii lui care vor fi împreună cu el. 55 Căci copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Anul sabatic
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise pe muntele Sinai astfel: 2 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Când veți intra în țara pe care v‑o dau Eu, pământul să se odihnească, să aibă un sabat în cinstea DOMNULUI: 3 șase ani să‑ți semeni ogorul, șase ani să‑ți cureți via și să‑i strângi roadele, 4 dar anul al șaptelea să fie sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un sabat ținut în cinstea DOMNULUI – să nu‑ți semeni ogorul și să nu‑ți cureți via. 5 Să nu seceri ceea ce va crește de la sine după seceriș și să nu culegi strugurii din via ta necurățată: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. 6 Ceea ce rodește pământul în timpul sabatului său să vă slujească de hrană ție, robului și roabei tale, zilierului și celui ce locuiește la tine, străinilor care sunt cu tine, 7 vitelor tale și animalelor sălbatice din țara ta; tot rodul pământului să slujească de hrană.
Anul jubiliar
8 Să numeri șapte săptămâni de ani – de șapte ori șapte ani – și zilele acestor șapte săptămâni de ani vor face patruzeci și nouă de ani. 9 Să pui să sune șofarul îndelung în a zecea zi a lunii a șaptea; în Ziua Ispășirii, să pui să sune șofarul în toată țara voastră. 10 Să sfințiți anul al cincizecilea și să vestiți eliberarea în cuprinsul țării pentru toți locuitorii ei: acesta să fie pentru voi jubileul; fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea lui și fiecare dintre voi să se întoarcă în familia lui. 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi jubileul. Să nu semănați , să nu secerați ceea ce va crește de la sine și să nu culegeți via necurățată, 12 căci este jubileul: să fie sfânt pentru voi. Să mâncați ceea ce va rodi ogorul de la sine.
13 În anul acesta jubiliar, să se întoarcă fiecare la proprietatea lui. 14 Când îi vindeți ceva aproapelui vostru sau când cumpărați ceva de la aproapele vostru, niciunul dintre voi să nu‑l înșele pe fratele lui. 15 Să cumperi de la aproapele tău socotind anii de la jubileu, și el să‑ți vândă socotind anii de recoltă. 16 Cu cât vor fi mai mulți ani, cu atât să ridici prețul și, cu cât vor fi mai puțini ani, cu atât să‑l scazi, căci el îți vinde numai numărul recoltelor. 17 Niciunul dintre voi să nu‑l înșele pe aproapele său, ci să vă temeți de Dumnezeul vostru, căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru. 18 Împliniți rânduielile Mele, păziți hotărârile Mele și împliniți‑le, și veți locui fără frică în țară! 19 Țara își va da roadele, veți mânca pe săturate și veți locui fără frică în ea.
20 Dacă veți zice: ‘Ce vom mânca în anul al șaptelea, căci, iată, nu vom semăna și nu vom strânge recolta?’, 21 Eu voi rândui binecuvântarea Mea pentru voi în anul al șaselea, iar pământul va da recoltă pentru trei ani. 22 Când veți semăna în anul al optulea, veți mânca tot din vechea recoltă; până la al nouălea an, până la vremea recoltei, veți mânca din cele vechi.
23 Pământul să nu se vândă pentru totdeauna, căci pământul este al Meu , iar voi sunteți străini și venetici înaintea Mea . 24 De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați drept de răscumpărare pentru pământ. 25 Dacă fratele tău sărăcește și vinde o bucată din proprietatea lui, răscumpărătorul lui, ruda lui apropiată, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26 Dacă un om nu are un răscumpărător, dar prosperă și găsește mijloace pentru răscumpărarea lui, 27 să socotească anii de la vânzare, să îi dea înapoi cumpărătorului diferența și să se întoarcă la proprietatea lui. 28 Dacă nu găsește mijloace ca să‑l recupereze, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul jubiliar; la jubileu , lucrul acela să fie eliberat și omul să se întoarcă la proprietatea lui.
29 Dacă un om vinde o casă de locuit într‑o cetate cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să țină un an. 30 Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa dintr‑o cetate cu ziduri va rămâne pentru totdeauna a cumpărătorului și a urmașilor lui; să nu fie eliberată la jubileu. 31 Casele din sate care nu au ziduri împrejurul lor să fie privite ca ogoarele țării: ele vor putea fi răscumpărate; să fie eliberate la jubileu. 32 Cât privește cetățile leviților și casele din cetățile aflate în stăpânirea lor, leviții să aibă întotdeauna drept de răscumpărare. 33 Dacă vreunul dintre leviți vrea să facă o răscumpărare, casa vândută din cetatea aflată în stăpânirea lor să fie eliberată la jubileu , căci casele din cetățile leviților sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israel. 34 Ogoarele de pășunat ale cetăților lor nu se vor putea vinde, căci ele sunt proprietatea leviților pe veci.
35 Dacă fratele tău sărăcește și brațul lui slăbește lângă tine, să‑l sprijini ca pe străin și pe venetic, ca să trăiască lângă tine. 36 Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă: să te temi de Dumnezeul tău, pentru ca fratele tău să trăiască lângă tine. 37 Să nu‑ți împrumuți banii cu dobândă și să nu‑ți împrumuți merindele pe camătă. 38 Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău. Eu v‑am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaanului, ca să vă fiu Dumnezeu.
39 Dacă fratele tău sărăcește lângă tine și ajunge dator vândut față de tine, să nu‑l pui la muncă de rob, 40 ci să fie la tine ca un zilier, ca un venetic; să‑ți slujească până la anul jubiliar. 41 Atunci, să iasă de la tine împreună cu fiii lui și să se întoarcă în familia lui, la proprietatea părinților lui. 42 Ei sunt slujitorii Mei, pe care i‑am scos din țara Egiptului: să nu fie vânduți cum se vând robii. 43 Să nu‑l stăpânești cu asprime și să te temi de Dumnezeul tău. 44 Cât despre robii și roabele pe care le vei avea, de la neamurile dimprejurul vostru, de la ele să vă cumpărați robi și roabe. 45 Veți putea să cumpărați și dintre fiii străinilor care locuiesc lângă voi și din familiile lor care sunt cu voi și care se vor naște în țara voastră; ei să fie proprietatea voastră. 46 Puteți să îi lăsați moștenire fiilor voștri după voi, ca proprietate care se poate moșteni, și să‑i țineți robi pe veci. Cât despre frații voștri, fiii lui Israel, niciunul din voi să nu stăpânească peste fratele său cu asprime.
47 Dacă un străin sau un venetic prosperă, dar fratele tău sărăcește lângă el și ajunge dator vândut străinului care locuiește lângă tine sau vreunuia din familia străinului, 48 să aibă dreptul de a fi răscumpărat, după ce se va fi vândut: unul dintre frații lui să‑l răscumpere. 49 Unchiul lui sau fiul unchiului lui sau una din rudele lui de sânge să‑l răscumpere; dacă prosperă, să se răscumpere singur . 50 Să facă socoteala cu cumpărătorul lui, din anul când s‑a vândut până în anul jubiliar, și prețul vinderii sale să fie după numărul anilor, care vor fi ca ai unui zilier. 51 Dacă mai sunt încă mulți ani, va da o răscumpărare pe măsura prețului plătit pentru cumpărarea sa; 52 dacă mai rămân puțini ani până la anul jubiliar, să le facă socoteala și să dea o răscumpărare după numărul acestor ani. 53 Să fie la el ca un zilier tocmit cu anul și să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi. 54 Dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, să fie eliberat în anul jubiliar împreună cu fiii lui, 55 căci fiii lui Israel îmi sunt robi Mie: sunt robii Mei, pe care i‑am scos din țara Egiptului. Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul vostru.