1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Când va păcătui cineva și va săvârși o nelegiuire față de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredințat lui sau dat în păstrarea lui sau luat cu sila, sau va înșela pe aproapele lui, 3 tăgăduind că a găsit un lucru pierdut sau făcând un jurământ strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care-l face omul și păcătuiește, 4 când va păcătui astfel și se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înșelăciune, sau încredințat lui, sau lucrul pierdut pe care l-a găsit, 5 sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb – oricare ar fi – să-l dea înapoi întreg, să mai adauge a cincea parte din prețul lui și să-l dea în mâna stăpânului lui, chiar în ziua când își va aduce jertfa lui pentru vină. 6 Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta, și să-l dea preotului. 7 Și preotul va face pentru el ispășirea înaintea Domnului, și i se va ierta, oricare ar fi greșeala de care se va fi făcut vinovat.”
Legea arderii-de-tot
8 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 9 „Dă următoarea poruncă lui Aaron și fiilor săi și zi:
‘Iată legea arderii-de-tot. Arderea-de-tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața, și în felul acesta focul să ardă pe altar. 10 Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-și acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenușa făcută de focul care va mistui arderea-de-tot de pe altar și s-o verse lângă altar. 11 Apoi să se dezbrace de veșmintele lui și să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenușa afară din tabără, într-un loc curat. 12 Focul să ardă pe altar și să nu se stingă deloc: în fiecare dimineață, preotul să aprindă lemne pe altar, să așeze arderea-de-tot pe ele și să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulțumire. 13 Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă deloc.
Legea darului de mâncare
14 Iată legea darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron s-o aducă înaintea Domnului, înaintea altarului. 15 Preotul să ia un pumn din floarea făinii și din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, și s-o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut Domnului. 16 Aaron și fiii lui să mănânce ce va mai rămâne din darul de mâncare; s-o mănânce fără aluat , într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. 17 Să n-o coacă cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat-o Eu din darurile Mele de mâncare mistuite de foc. Ea este un lucru preasfânt , ca și jertfa de ispășire și ca și jertfa pentru vină. 18 Toată partea bărbătească dintre copiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, cu privire la darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfințit.’”
Darul de mâncare al preotului
19 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 20 „Iată darul pe care îl vor face Domnului Aaron și fiii lui în ziua când vor primi ungerea: a zecea parte dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare veșnic, jumătate dimineața și jumătate seara, 21 să fie pregătită în tigaie cu untdelemn și s-o aduci prăjită; s-o aduci coaptă și tăiată în bucăți, ca un dar de mâncare de un miros plăcut Domnului. 22 Preotul dintre fiii lui Aaron care va fi uns în locul lui să aducă darul acesta ca jertfă de mâncare. Aceasta este o lege veșnică înaintea Domnului: să fie arsă întreagă. 23 Orice dar de mâncare al unui preot să fie ars în întregime: să nu se mănânce.”
Legea jertfei de ispășire
24 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 25 „Vorbește lui Aaron și fiilor lui și zi-le:
‘Iată legea jertfei de ispășire. Vita pentru jertfa de ispășire să fie înjunghiată înaintea Domnului în locul unde se înjunghie arderea-de-tot: ea este un lucru preasfânt . 26 Preotul care va aduce jertfa de ispășire, acela s-o mănânce, și anume să fie mâncată într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii. 27 Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veșmânt, locul stropit cu sânge să fie spălat într-un loc sfânt. 28 Vasul de pământ în care se va fierbe să se spargă; dacă s-a fiert într-un vas de aramă, vasul să fie frecat și spălat cu apă. 29 Toată partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea: ea este un lucru preasfânt. 30 Dar să nu se mănânce nicio jertfă de ispășire din al cărei sânge se va aduce în cortul întâlnirii pentru facerea ispășirii în Sfântul Locaș, ci aceea să fie arsă în foc.
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise zicând: 2 „Dacă cineva păcătuiește, fiindu‑I necredincios DOMNULUI, și refuză să‑i înapoieze aproapelui său un bun încredințat lui, lăsat ca zălog sau luat prin furt ori îl asuprește pe aproapele lui 3 ori găsește un lucru pierdut și minte cu privire la el ori jură strâmb cu privire la oricare dintre faptele prin care omul ajunge să păcătuiască – 4 dacă păcătuiește și se face astfel vinovat, să înapoieze lucrul prădat, lucrul stors prin asuprire, lucrul încredințat lui, lucrul pierdut pe care l‑a găsit 5 sau lucrul pentru care a făcut un jurământ strâmb, oricare ar fi, să‑l restituie în întregime, să adauge a cincea parte din valoarea lui și să‑l dea în mâna proprietarului, chiar în ziua când se descoperă că e vinovat. 6 Iar ca jertfă‑pentru‑vină să‑I aducă DOMNULUI un berbec fără cusur din turmă, după socoteala ta, ca jertfă‑pentru‑păcat, și să‑l dea preotului. 7 Preotul să facă ispășire pentru el înaintea DOMNULUI și va primi iertare pentru acel lucru prin care s‑a făcut vinovat.”
Partea preoților din jertfele lui Israel
8 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise zicând: 9 „Poruncește‑le lui Aaron și fiilor săi astfel: «Aceasta este legea arderii‑de‑tot. Arderea‑de‑tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineața, și să ardă pe altar. 10 Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să‑și acopere goliciunea cu izmenele de in, să ia cenușa rămasă de la focul care a mistuit arderea‑de‑tot de pe altar și s‑o pună lângă altar. 11 Apoi să se dezbrace de veșmintele lui, să se îmbrace cu alte haine și să scoată cenușa în afara taberei, într‑un loc curat. 12 Focul de pe altar să ardă și să nu se stingă: preotul să aprindă lemne pe altar în fiecare dimineață, să pună peste ele întâi arderea‑de‑tot și să ardă deasupra grăsimea jertfelor‑de‑pace. 13 Focul să ardă necurmat pe altar și să nu se stingă.
14 Aceasta este legea ofrandei‑din‑cereale. Fiii lui Aaron să o aducă înaintea DOMNULUI, înaintea altarului. 15 Preotul să ia un pumn de făină aleasă din ofrandă și din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la ofrandă, și s‑o ardă pe altar ca aducere aminte de un miros plăcut pentru DOMNUL. 16 Partea rămasă din ofrandă să fie mâncată de Aaron și de fiii lui; s‑o mănânce cu azime într‑un loc sfânt; în curtea Cortului Întâlnirii s‑o mănânce. 17 Să nu fie coaptă cu aluat. Aceasta este partea pe care le‑am dat‑o din jertfele mistuite de foc aduse Mie; este un lucru preasfânt , ca jertfa‑pentru‑păcat și jertfa‑pentru‑vină. 18 Toți cei de parte bărbătească dintre fiii lui Aaron să mănânce din ea. Aceasta este o rânduială veșnică pentru urmașii voștri cu privire la jertfele mistuite de foc aduse DOMNULUI: oricine se va atinge de ele va fi sfințit.»”
19 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise zicând: 20 „Acesta este darul pe care Aaron și fiii lui I‑l vor aduce DOMNULUI în ziua consacrării lor: a zecea parte dintr‑o efă de făină aleasă, ca ofrandă necurmată, jumătate dimineața și jumătate seara, 21 să fie coaptă în tavă, stropită din belșug cu untdelemn; să fie tăiată în bucăți și adusă ca ofrandă de un miros plăcut pentru DOMNUL. 22 Să fie adusă de acela dintre fiii lui Aaron care este uns preot în locul lui. Aceasta este o rânduială veșnică înaintea DOMNULUI: ofranda să fie arsă în întregime. 23 Orice ofrandă a unui preot să fie arsă în întregime: să nu se mănânce.”
24 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise zicând: 25 „Vorbește‑le lui Aaron și fiilor lui astfel: «Aceasta este legea jertfei‑pentru‑păcat. Jertfa‑pentru‑păcat să fie înjunghiată înaintea DOMNULUI în locul unde se înjunghie arderea‑de‑tot: este un lucru preasfânt . 26 Preotul care va aduce jertfa‑pentru‑păcat, acela să o mănânce; să fie mâncată într‑un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. 27 Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfințit. Dacă sare sânge din ea pe vreun veșmânt, partea stropită cu sânge să fie spălată într‑un loc sfânt. 28 Vasul de pământ în care se fierbe să fie spart; dacă s‑a fiert într‑un vas de aramă, vasul să fie frecat și spălat cu apă. 29 Toți cei de parte bărbătească din neamul preoțesc să mănânce din ea: este un lucru preasfânt. 30 Dar să nu mâncați jertfa‑pentru‑păcat dacă din sângele ei o parte a fost adusă în Cortul Întâlnirii pentru a se face ispășire în Sfântul Lăcaș, ci să fie arsă.