Vindecarea unui bolnav de dropică
1 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. 2 Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică. 3 Isus a luat cuvântul și a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” 4 Ei tăceau. Atunci, Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul. 5 Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” 6 Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
Despre smerenia la ospețe
7 Apoi, când a văzut că cei poftiți la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis: 8 „Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiți de el, să fie altul mai cu vază decât tine, 9 și cel ce te-a poftit și pe tine, și pe el să vină să-ți zică: ‘Dă locul tău omului acestuia.’ Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă. 10 Ci , când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ți zică: ‘Prietene, mută-te mai sus.’ Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalță va fi smerit și cine se smerește va fi înălțat.”
Despre binefacere
12 A zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. 13 Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci , pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. 14 Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți.”
Pilda celor poftiți la cină
15 Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!” 16 Și Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și a poftit pe mulți. 17 La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiți: ‘Veniți, căci iată că toate sunt gata.’ 18 Dar toți, parcă fuseseră vorbiți, au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: ‘Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.’ 19 Un altul a zis: ‘Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.’ 20 Un altul a zis: ‘Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.’ 21 Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci, stăpânul casei s-a mâniat și a zis robului său: ‘Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi.’ 22 La urmă, robul a zis: ‘Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc.’ 23 Și stăpânul a zis robului: ‘Ieși la drumuri și la garduri și, pe cei ce-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa. 24 Căci vă spun că niciunul din cei poftiți nu va gusta din cina mea.’”
Cum să fie ucenicul lui Isus
25 Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? 29 Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el 30 și să zică: ‘Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.’ 31 Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. 33 Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. 34 Sarea este bună , dar, dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? 35 Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”
Vindecarea unui bolnav de hidropizie
1 Într‑o zi de sabat, Isus a intrat în casa unuia dintre mai‑marii fariseilor ca să mănânce, iar fariseii Îl urmăreau cu atenție. 2 Și iată că în fața Lui era un om bolnav de hidropizie . 3 Isus le‑a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Este îngăduit a vindeca în ziua sabatului sau nu?” 4 Însă ei tăceau. Isus a pus mâna peste el, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece. 5 Apoi le‑a zis: „Care dintre voi, dacă‑i cade fiul sau boul în fântână, nu‑l va scoate îndată, chiar în ziua sabatului?” 6 Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la aceste cuvinte .
Despre smerenie și binefacere
7 Apoi, văzând că cei chemați la masă își alegeau locurile de cinste, le‑a spus o pildă: 8 „Când ești chemat de cineva la nuntă, nu te așeza la masă pe locul de cinste, ca nu cumva să fi fost chemat și unul mai însemnat decât tine, 9 iar cel ce v‑a chemat și pe tine, și pe el să vină să‑ți spună: «Dă‑i acestuia locul!» Atunci, cu rușine, te vei duce și te vei așeza pe ultimul loc. 10 Ci , când ești chemat, mergi și așază‑te pe ultimul loc, pentru ca, atunci când va veni cel ce te‑a chemat, să‑ți spună: «Prietene, urcă mai sus!» Aceasta îți va face cinste înaintea tuturor comesenilor. 11 Căci oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat.”
12 Iar celui ce‑L poftise i‑a zis: „Când dai un prânz sau o cină, nu‑i chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor, și aceasta să‑ți fie răsplata! 13 Ci, când dai un ospăț, cheamă‑i pe săraci , pe neputincioși, pe șchiopi și pe orbi! 14 Și va fi ferice de tine, fiindcă ei n‑au cum să‑ți răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.”
Pilda celor chemați la cină
(Matei 22:1‑10)15 Auzind acestea, unul dintre comeseni I‑a zis: „Ferice de acela care va sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu!” 16 Și Isus i‑a răspuns: „Un om a dat un ospăț mare și i‑a chemat pe mulți. 17 La ceasul ospățului, l‑a trimis pe robul său să le spună celor chemați: «Veniți, căci toate sunt pregătite!» 18 Dar ei, unul după altul, au început să se scuze. Primul i‑a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să‑l văd; iartă‑mă, te rog!» 19 Altul i‑a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i încerc: iartă‑mă, te rog!» 20 Altul i‑a zis: «Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot veni.» 21 Când s‑a întors, robul i‑a adus stăpânului vestea despre toate acestea. Atunci, stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis robului său: «Mergi degrabă pe străzile și ulițele cetății și adu‑i aici pe săraci, pe neputincioși, pe orbi și pe șchiopi!» 22 Robul a zis apoi: «Stăpâne, s‑a făcut cum ai poruncit și încă mai este loc.» 23 Stăpânul i‑a răspuns robului: «Ieși la drumuri și la garduri și silește‑i să intre, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre cei chemați nu va gusta din ospățul meu!»”
Prețul uceniciei
(Matei 10:37‑38)25 Împreună cu Isus mergeau mulțimi mari, iar El S‑a întors și le‑a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine și nu‑și urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile și chiar viața, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Și cine nu‑și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.
28 Care din voi, vrând să zidească un turn, nu stă mai întâi să‑și facă socoteala cheltuielilor, să vadă dacă are cu ce să‑l termine, 29 ca nu cumva, după ce i‑a pus temelia, să nu‑l poată termina și toți care‑l văd să înceapă să‑și bată joc de el, 30 zicând: «Omul acesta a început să zidească, dar n‑a putut termina»? 31 Sau ce rege, când merge la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să țină sfat dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Altminteri, pe când celălalt este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. 33 Tot așa, cine nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună , dar dacă sarea își pierde gustul, cum și‑l va recăpăta? 35 Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă!”