1 Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor și la strângerea bobițelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină , dorită de sufletul meu! 2 S-a dus omul de bine din țară și nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toți stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său. 3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare își arată pe față ce dorește cu lăcomie, și astfel merg mână-n mână. 4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiș de spini. Ziua vestită de toți prorocii Tăi, pedeapsa Ta, se apropie! Atunci va fi uluiala lor. 5 Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe! 6 Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui! 7 Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. 8 Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut , mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea! 9 Voi suferi mânia Domnului – căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui. 10 Când va vedea vrăjmașa mea lucrul acesta, va fi acoperită de rușine , ea, care-mi zicea: „Unde este Domnul Dumnezeul tău?” Ochii mei își vor vedea dorința împlinită față de ea. Atunci, ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță. 11 În ziua când îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele. 12 În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt până la râu, de la o mare la alta și de la un munte la altul. 13 Dar, mai întâi, țara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele. 14 Paște-Ți poporul cu toiagul Tău, paște turma moștenirii Tale, care locuiește singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan și în Galaad, ca în zilele de altădată. 15 „Îți voi arăta lucruri minunate”, zice Domnul, „ca în ziua când ai ieșit din țara Egiptului.” 16 Neamurile vor vedea lucrul acesta și se vor rușina cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură și își vor astupa urechile. 17 Vor linge pulberea ca șarpele; vor ieși tremurând ca târâtoarele pământului, afară din cetățuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului Dumnezeului nostru și se vor teme de Tine. 18 Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! 19 El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele lor. 20 Vei da cu credincioșie lui Iacov și vei ține cu îndurare față de Avraam ce ai jurat părinților noștri în zilele de odinioară.
Bocet pentru Israel
1 Vai de mine, cum am ajuns:
ca după culesul poamelor de vară,
ca la culesul strugurilor rămași în vie –
nu mai este niciun strugure de mâncat,
nicio smochină timpurie , cum îmi poftește sufletul.
2 A pierit omul de bine de pe pământ
și nu mai este niciun om cinstit între oameni.
Toți pândesc ca să verse sânge,
fiecare îi întinde curse aproapelui.
3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău, nu bine:
conducătorul cere mită,
judecătorul așteaptă răsplată,
cel puternic spune pe față ce poftește
și așa strâmbă ei dreptatea .
4 Cel mai bun este ca un mărăcine,
cel mai cinstit – un tufiș de spini.
Ziua vestită de străjerii Tăi, pedeapsa Ta, se apropie;
atunci va fi uluiala lor.
5 Nu vă puneți încrederea în prieteni,
nu vă încredeți în cei apropiați!
Păzește‑ți ușa gurii
de cea care se culcă la sânul tău!
6 Căci fiul își disprețuiește tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei,
nora este împotriva soacrei –
vrăjmașii omului sunt cei din casa lui.
Speranță pentru credincioși
7 Eu însă voi privi mereu spre DOMNUL,
îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele:
Dumnezeul meu mă va asculta.
8 Nu te bucura de mine, vrăjmașă,
căci, deși am căzut , mă voi ridica,
deși stau în întuneric,
DOMNUL este Lumina mea!
9 Voi suferi mânia DOMNULUI
– căci am păcătuit împotriva Lui –
până când El îmi va apăra pricina
și‑mi va face dreptate;
El mă va scoate la lumină
și voi privi dreptatea Lui mântuitoare.
10 Vrăjmașa mea va vedea
și se va umple de rușine ,
ea, care‑mi zicea mereu:
„Unde este DOMNUL, Dumnezeul tău?”
Ochii mei îi vor vedea sfârșitul:
atunci ea va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe uliță.
11 În ziua când îți vor zidi iarăși zidurile,
în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele.
12 În ziua aceea vor veni la tine
din Asiria până în Egipt
și din Egipt până la Râu,
de la o mare la alta
și de la un munte la altul.
13 Dar pământul va fi pustiit
din pricina locuitorilor lui,
în urma faptelor lor .
14 Păstorește‑Ți poporul cu toiagul Tău,
turma moștenirii Tale,
care a rămas singură
în pădurea din mijlocul Carmelului!
Să pască în Bașan și în Galaad,
ca în zilele de odinioară!
15 „Ca în zilele ieșirii din țara Egiptului,
le voi arăta lucruri minunate.”
16 Să vadă neamurile și să se rușineze
de toată puterea lor!
Să-și pună mâna la gură
și să-și astupe urechile!
17 Să lingă țărâna ca șarpele,
ca târâtoarele pământului!
Să vină tremurând din întăriturile lor
la DOMNUL, Dumnezeul nostru;
să se teamă de Tine și să Te cinstească!
18 Care Dumnezeu este ca Tine,
care ierți vina și treci cu vederea
răzvrătirea rămășiței moștenirii Tale?
El nu‑Și ține mânia pe vecie,
ci Îi face plăcere să arate îndurare.
19 El Se va îndura iarăși de noi,
va călca în picioare nelegiuirile noastre
și va arunca în adâncimile mării
toate păcatele noastre.
20 Îi vei arăta credincioșie lui Iacov
și îndurare lui Avraam,
după cum le-ai jurat părinților noștri
în zilele de odinioară.