Paștele în pustia Sinai
1 Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului. Și a zis: 2 „Copiii lui Israel să prăznuiască Paștele la vremea hotărâtă. 3 Să le prăznuiți la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara ; să le prăznuiți după toate legile și după toate poruncile privitoare la ele.” 4 Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paștele. 5 Și au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 6 S-a întâmplat că niște oameni, fiind necurați din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea. Ei s-au înfățișat în aceeași zi înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron. 7 Și oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort. De ce să fim nevoiți să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?” 8 Moise le-a răspuns: „Așteptați să văd ce vă poruncește Domnul.” 9 Și Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 10 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri este necurat din pricina unui mort sau este într-o călătorie lungă, totuși să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului. 11 Și să le prăznuiască în luna a doua , în ziua a paisprezecea, seara
; să le mănânce cu azimi și ierburi amare. 12 Să nu lase din ele nimic până a doua zi dimineața și să nu frângă niciun os din ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paște. 13 Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, și totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui, pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-și ia pedeapsa pentru păcatul lui. 14 Dacă un străin care locuiește între voi prăznuiește Paștele Domnului, să se țină de legile și poruncile privitoare la Paște. Aceeași lege să fie între voi, pentru străin, ca și pentru băștinaș.’”Norul
15 În ziua când a fost așezat cortul, norul a acoperit locașul cortului întâlnirii și, de seara până dimineața, deasupra cortului era ca înfățișarea unui foc. 16 Totdeauna era așa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfățișarea unui foc. 17 Când se ridica norul de pe cort, porneau și copiii lui Israel; și acolo unde se oprea norul, tăbărau și copiii lui Israel. 18 Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra cortului. 19 Când norul rămânea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului și nu porneau. 20 Când norul rămânea mai puține zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului. 21 Dacă norul se oprea de seara până dimineața și se ridica dimineața, atunci porneau și ei. Dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci porneau și ei. 22 Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile sau o lună sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâți și nu porneau; și când se ridica, porneau și ei. 23 Tăbărau după porunca Domnului și porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.
Paștele în pustiul Sinai
1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise în pustiul Sinai în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului, zicând: 2 „Fiii lui Israel să prăznuiască Paștele la vremea lui. 3 Să‑l prăznuiți la vremea lui, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, în amurg; să‑l prăznuiți după toate legile lui și după toate poruncile lui.” 4 Moise le‑a poruncit fiilor lui Israel să prăznuiască Paștele. 5 Și au prăznuit Paștele în a paisprezecea zi a lunii întâi, în amurg, în pustiul Sinai; fiii lui Israel au făcut potrivit tuturor celor pe care i le poruncise DOMNUL lui Moise.
6 S‑a întâmplat că niște oameni care erau necurați din pricina unui mort și nu puteau prăznui Paștele în ziua aceea s‑au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în ziua aceea. 7 Și oamenii aceia i‑au zis lui Moise: „Noi suntem necurați din pricina unui mort. De ce să fim împiedicați să aducem darul cuvenit DOMNULUI la vremea hotărâtă , în mijlocul fiilor lui Israel?” 8 Moise le‑a răspuns: „Așteptați să văd ce vă poruncește DOMNUL!”
9 Și DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 10 „Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Dacă vreunul dintre voi sau dintre urmașii voștri va fi necurat din pricina unui trup neînsuflețit sau va fi într‑o călătorie lungă, să prăznuiască totuși Paștele în cinstea DOMNULUI; 11 în a paisprezecea zi a lunii a doua , în amurg, să‑l prăznuiască și să mănânce mielul cu azime și cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din el până dimineața și să nu frângă niciun os din el. Să‑l prăznuiască după toată porunca privitoare la Paște. 13 Omul care este curat și nu este în călătorie și care totuși nu prăznuiește Paștele, sufletul acela va fi nimicit din poporul lui, pentru că n‑a adus darul cuvenit DOMNULUI la vremea hotărâtă ; omul acela își va purta pedeapsa pentru păcatul lui. 14 Dacă un străin locuiește cu voi și prăznuiește Paștele în cinstea DOMNULUI, să se țină de legea Paștelui și de poruncile lui. O singură lege să aveți, atât pentru străin, cât și pentru băștinaș.»”
Călăuzirea prin nor
15 În ziua când a fost ridicat Lăcașul, norul a acoperit Lăcașul, Cortul Mărturiei, și, de seara până dimineața, a fost deasupra Cortului sub înfățișarea unui foc. 16 Totdeauna era așa: norul acoperea Cortul [ziua] și avea înfățișarea unui foc noaptea. 17 Când se ridica norul de deasupra Cortului, fiii lui Israel își ridicau tabăra; în locul în care se oprea norul, acolo poposeau și fiii lui Israel. 18 Fiii lui Israel își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI și poposeau după porunca DOMNULUI; câtă vreme norul zăbovea deasupra Lăcașului, își țineau și ei tabăra întinsă. 19 Când norul zăbovea deasupra Lăcașului mai multe zile, fiii lui Israel își îndeplineau îndatorirea față de DOMNUL și nu‑și ridicau tabăra. 20 Uneori, norul rămânea deasupra Lăcașului câteva zile, iar ei poposeau după porunca DOMNULUI și își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI. 21 Alteori, norul rămânea de seara până dimineața; dacă norul se ridica dimineața, atunci ridicau și ei tabăra; dacă norul se ridica după o zi și o noapte, atunci ridicau și ei tabăra. 22 Dacă norul rămânea deasupra Lăcașului două zile sau o lună sau un anumit număr de zile, fiii lui Israel rămâneau în tabără și nu o ridicau; și, când se ridica norul, își ridicau și ei tabăra. 23 Poposeau după porunca DOMNULUI și își ridicau tabăra după porunca DOMNULUI; își îndeplineau îndatorirea față de DOMNUL, după porunca DOMNULUI dată prin Moise.