Mântuirea este aproape
1 Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, 3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu , au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4 Căci Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. 5 În adevăr, Moise scrie că omul care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea. 6 Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credința: „Să nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (să coboare adică pe Hristos din cer) 7 sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (să scoale adică pe Hristos din morți).” 8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. 9 Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10 Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.” 12 În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.
Lucrul acesta a fost vestit
14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” 16 Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne , cine a crezut propovăduirea noastră?” 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. 19 Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam fără pricepere.” 20 Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.” 21 Pe când, despre Israel zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.”
1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru ei este să fie mântuiți. 2 Mărturisesc despre ei că au râvnă pentru Dumnezeu, dar lipsită de pricepere, 3 căci, fiindcă n‑au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu și au căutat să‑și statornicească propria lor dreptate, nu s‑au supus îndreptățirii de la Dumnezeu. 4 Hristos este ținta Legii, în vederea îndreptățirii fiecăruia care crede. 5 Într‑adevăr, Moise descrie astfel dreptatea pe care o dă Legea: Omul care face acestea va trăi prin ele. 6 Pe când dreptatea care vine din credință vorbește astfel: Să nu spui în inima ta : „Cine se va sui în cer?” (adică să‑L coboare pe Hristos) 7 sau: Cine se va coborî în adânc? (adică să‑L scoale pe Hristos din morți). 8 Dar ce spune ea ? Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta. Acesta este cuvântul credinței, pe care‑l propovăduim noi. 9 Dacă‑L mărturisești cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L‑a înviat din morți, vei fi mântuit; 10 căci cu inima se crede în vederea îndreptățirii, iar cu gura se mărturisește în vederea mântuirii. 11 După cum zice Scriptura: Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine. 12 Într‑adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci pentru toți este același Domn, care Își revarsă bogățiile peste toți cei ce‑L cheamă. 13 Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit .
14 Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n‑au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n‑au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: Ce frumoase sunt picioarele [celor ce vestesc pacea, ale] celor ce aduc vești bune! 16 Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Așa cum zice Isaia: Doamne , cine a crezut propovăduirea noastră? 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: „N‑au auzit ei?” Dimpotrivă,
pe tot pământul a răsunat glasul lor
și până la marginile lumii, cuvintele lor .
19 Dar întreb iarăși: „Oare n‑a cunoscut Israel lucrul acesta ?” Mai întâi spune Moise:
Vă voi întărâta la gelozie prin cei care nu sunt un neam,
printr‑un neam fără pricepere vă voi stârni mânia.
20 Iar Isaia îndrăznește și spune:
Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau;
M‑am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.
21 Pe când către Israel zice:
Toată ziua Mi‑am întins mâinile
spre un popor neascultător și care întoarce vorba.