1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
2 Ca un crin în mijlocul spinilor,
așa este iubita mea între fete. –
3 Ca un măr între copacii pădurii,
așa este preaiubitul meu între tineri.
Cu așa drag stau la umbra lui
și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4 El m-a dus în casa de ospăț
și dragostea era steagul fluturat peste mine.
5 Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere,
căci sunt bolnavă de dragostea lui.
6 Să-și pună mâna stângă sub capul meu
și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! –
7 Vă jur , fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele și cerboaicele de pe câmp:
nu stârniți, nu treziți dragostea
până nu vine ea! –
8 Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine
sărind peste munți, săltând pe dealuri.
9 Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică.
Iată-l că este după zidul nostru,
se uită pe fereastră,
privește printre zăbrele.
10 Preaiubitul meu vorbește și-mi zice:
„Scoală-te , iubito, și vino, frumoaso!
11 Căci iată că a trecut iarna;
a încetat ploaia și s-a dus.
12 Se arată florile pe câmp,
a venit vremea cântării
și se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
13 Se pârguiesc roadele în smochin
și viile înflorite
își răspândesc mirosul.
Scoală-te , iubito, și vino, frumoaso!
14 Porumbiță din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,
arată-mi fața ta și fă-mă să-ți aud glasul!
Căci glasul tău este dulce și fața ta, plăcută.” –
15 Prindeți-ne vulpile , vulpile cele mici, care strică viile,
căci viile noastre sunt în floare! –
16 Preaiubitul meu este al meu, și eu sunt a lui;
el își paște turma între crini.
17 Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor,
întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb
peste munții ce ne despart!
1 Eu sunt un trandafir din Șaron,
un crin din văi.
(El)
2 Ca un crin între spini,
așa este iubita mea între fete.
(Ea)
3 Ca un măr între copacii pădurii,
așa este iubitul meu între tineri.
Cu mult drag stau la umbra lui,
și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
4 El m‑a dus în casa de ospăț,
iar dragostea este steagul fluturat peste mine.
5 Întăriți‑mă cu turte cu stafide,
înviorați‑mă cu mere,
căci sunt bolnavă de dragoste!
6 Să‑și pună mâna stângă sub capul meu
și dreapta lui să mă îmbrățișeze!
7 Vă conjur , fiice ale Ierusalimului,
pe gazelele și cerboaicele câmpului:
nu treziți, nu stârniți dragostea
până nu vine ea!
8 Aud glasul iubitului meu!
Iată‑l că vine
sărind peste munți,
săltând peste dealuri.
9 Iubitul meu seamănă cu o gazelă
sau cu un pui de cerb.
Iată‑l stând după zidul nostru,
privind pe fereastră,
iscodind printre zăbrele.
10 Iubitul meu vorbește și‑mi zice:
(El)
Scoală‑te , iubita mea!
Frumoasa mea, vino!
11 Căci, iată, a trecut iarna;
ploaia a încetat și s‑a dus.
12 Pe câmp se‑arată florile,
a venit vremea cântării;
glasul turturelei
se‑aude prin ținutul nostru.
13 Se pârguiesc primele roade în smochin,
și viile înflorite
își răspândesc mirosul.
Scoală‑te , iubita mea!
Frumoasa mea, vino!
14 Porumbița mea din crăpăturile stâncilor,
din ascunzișurile râpelor,
arată‑mi chipul tău,
fă‑mă să‑ți aud glasul!
Căci glasul tău este dulce,
și chipul tău este plăcut.
15 Prindeți‑ne vulpile ,
vulpile cele mici
care strică viile,
viile noastre înflorite!
(Ea)
16 Iubitul meu este al meu, iar eu a lui;
el își paște turma între crini.
17 Până se răcorește ziua
și până fug umbrele,
întoarce‑te la mine, iubitule, ca o gazelă ,
ca puiul de cerb peste munți prăpăstioși !