Vindecarea unui bolnav de dropică
1 Într-o zi de Sabat Isus a intrat în casa unuia dintre fruntașii fariseilor ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. 2 Și înaintea Lui era un om bolnav de dropică. 3 Isus a luat cuvântul și le-a zis învățătorilor Legii și fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” 4 Ei tăceau. Atunci Isus l-a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat și i-a dat drumul. 5 Pe urmă le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară în ziua Sabatului?” 6 Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
Despre smerenia la ospețe
7 Apoi, când a văzut că cei poftiți la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Și le-a zis: 8 „Când ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiți de el, să fie altul mai cu vază decât tine, 9 și cel ce v-a poftit și pe tine, și pe el să vină să-ți zică: «Dă-i locul tău omului acestuia!» Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă. 10 Ci , când ești poftit, du-te și așază-te în locul cel mai de pe urmă, pentru ca, atunci când va veni cel ce te-a poftit, să-ți zică: «Prietene, mută-te mai sus!» Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalță va fi smerit, și cine se smerește va fi înălțat.”
Despre binefacere
12 I-a zis și celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu-i chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva să te cheme și ei la rândul lor pe tine și să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. 13 Ci, când dai o masă, cheamă-i pe săraci , pe schilozi, pe șchiopi și pe orbi, 14 și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți!”
Pilda celor poftiți la cină
15 Unul din cei ce ședeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu!” 16 Și Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare și i-a poftit pe mulți. 17 La ceasul cinei l-a trimis pe robul său să le spună celor poftiți: «Veniți, căci iată că toate sunt gata!» 18 Dar toți parcă fuseseră vorbiți: au început să se dezvinovățească. Cel dintâi i-a zis: «Am cumpărat un ogor și trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierți.» 19 Un altul i-a zis: «Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog!» 20 Un altul i-a zis: «Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni.» 21 Când s-a întors robul, i-a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis robului său: «Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății și adu-i aici pe săraci, pe ciungi, pe orbi și pe șchiopi!» 22 La urmă robul a zis: «Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc.» 23 Și stăpânul i-a zis robului: «Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi silește-i să intre, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul din cei poftiți nu va gusta din cina mea.»”
Cum să fie ucenicul lui Isus
25 Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors și le-a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine și nu-i urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? 29 Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârși, și toți cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el 30 și să zică: «Omul acesta a început să zidească și n-a putut isprăvi.» 31 Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace. 33 Tot așa oricine dintre voi nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu. 34 Sarea este bună , dar dacă sarea își pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta? 35 Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”
Isus vindecă un om bolnav de dropică
1 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape. 2 Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
3 Isus i-a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei:
‒ Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?
4 Ei însă tăceau. Isus l-a luat de mână , l-a vindecat și l-a lăsat să plece.
5 Apoi le-a zis:
‒ Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într-o fântână, nu-l va scoate imediat afară în ziua de Sabat?
6 Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste cuvinte .
Smerenie și ospitalitate
7 Când i-a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:
8 ‒ Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai demn de cinste decât tine, 9 iar cel ce v-a invitat, și pe tine și pe el, să vină să-ți spună: „Dă locul tău acestui om!“. Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc. 10 Ci tu, când ești invitat, du-te și așază-te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca, atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ți spună: „Prietene, mută-te mai în față!“. Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.
12 Apoi i-a zis și celui ce-L invitase:
‒ Când dai un prânz sau o cină, nu-ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăț, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi, 14 și vei fi fericit, pentru că ei n-au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.
Pilda celor invitați la cină
(Mt. 22:1-14)15 Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I-a zis:
‒ Fericit este oricine va mânca în Împărăția lui Dumnezeu!
16 Dar Isus i-a răspuns:
‒ Un om a dat o cină mare și i-a invitat pe mulți. 17 La ora cinei, și-a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“. 18 Dar toți, unul după altul, au început să se scuze. Primul i-a zis: „Am cumpărat un teren și am nevoie să mă duc să-l văd. Te rog să mă scuzi!“. 19 Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“. 20 Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat și de aceea nu pot să vin!“.
21 Când sclavul s-a întors, i-a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“. 22 La urmă , sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“. 23 Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“.
Prețul uceniciei
(Mt. 10:37-38Mt. 5:13Mc. 9:50)25 Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni . El S-a întors și le-a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine și nu-și urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Oricine nu-și duce crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.
28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să-și bată joc de el 30 și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n-a putut să termine!».
31 Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Dacă nu poate , atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace. 33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună. Dar dacă sarea și-a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată? 35 Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă!“.