Pilda nunții fiului de împărat
1 Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 I-a trimis pe robii săi să-i cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis iarăși alți robi și le-a zis: «Spuneți-le celor poftiți: ‘Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă!’» 5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. 6 Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. 7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile sale, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8 Atunci le-a zis robilor săi: «Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. 9 Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi!» 10 Robii au ieșit la răspântii, i-au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. 11 Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12 «Prietene», i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. 13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor săi: «Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.»”
Birul
15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă pe Isus cu vorba. 16 I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că îi înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17 Spune-ne dar ce crezi: se cade să-i plătim bir cezarului sau nu?” 18 Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați-Mi banul birului!” Și ei I-au adus un ban . 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” 21 „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați-i dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23 În aceeași zi au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.» 25 Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit; și, fiindcă nu avea copii, i-a lăsat-o fratelui său pe nevasta lui. 26 Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 La înviere nevasta căruia dintre cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” 29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.” 33 Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus.
Porunca cea mai mare
34 Când au auzit fariseii că Isus le-a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Și unul dintre ei, un învățător al Legii , ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Isus i-a răspuns: „«Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» 40 În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.”
Al cui fiu este Hristosul?
41 Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42 „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. 43 Și Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: 44 «Domnul I-a zis Domnului meu: ‘Șezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale’»? 45 Deci dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” 46 Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și din ziua aceea n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
Pilda nunții fiului de împărat
(Lc. 14:16-24)
1 Isus, răspunzând din nou, le-a vorbit în pilde și a zis:
2 ‒ Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină. 4 A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți-le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“. 5 Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la terenul lui, iar altul la afacerea lui. 6 Ceilalți i-au înșfăcat pe sclavi, i-au chinuit și i-au omorât.
7 Atunci împăratul s-a mâniat și, trimițându-și armatele, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8 Apoi le-a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n-au fost demni de ea . 9 Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“. 10 Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți aceia pe care i-au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s-a umplut de oaspeți.
11 Când a venit împăratul să-și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 și l-a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“. Acesta a amuțit. 13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: „Legați-l de mâini și de picioare și alungați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“.
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Tributul datorat Cezarului
(Mc. 12:13-17Lc. 20:20-26)
15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în capcană cu vorba.
16 I-au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii, care au zis:
‒ Învățătorule, știm că ești adevărat și-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu favorizezi niciun om. 17 Așadar, spune-ne ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?
18 Isus însă, cunoscând răutatea lor, le-a zis:
‒ De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? 19 Arătați-Mi moneda pentru tribut!
Ei I-au adus un denar.
20 El le-a zis:
‒ Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?
21 Ei I-au zis:
‒ Ale Cezarului.
Atunci El le-a zis:
‒ Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
22 Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte . Și, astfel, L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
(Mc. 12:18-27Lc. 20:27-40)
23 În aceeași zi, s-au apropiat de El niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat, 24 zicând:
‒ Învățătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său“ . 25 Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s-a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, a lăsat-o pe soția sa fratelui său. 26 Așa s-a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție !
29 Isus, răspunzând, le-a zis:
‒ Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din Cer. 31 Iar cu privire la învierea celor morți, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“ ? El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii!
33 Auzind aceste lucruri , mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
(Mc. 12:28-31Lc. 10:25-28)
34 Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35 Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să-L pună la încercare, a întrebat:
36 ‒ Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Isus i-a spus:
‒ „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău“. 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“. 40 Toată Legea și Profeții atârnă de aceste două porunci.
Al Cui Fiu este Cristos?
(Mc. 12:35-37Lc. 20:41-44)
41 În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i-a întrebat:
42 ‒ Ce părere aveți voi despre Cristos? Al Cui Fiu este El?
Ei I-au răspuns:
‒ Al lui David.
43 El le-a zis:
‒ Cum atunci David, prin Duhul, Îl numește „Domn“, când spune:
44 „Domnul I-a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea,
până-i voi pune pe dușmanii Tăi
la picioarele Tale!»“?
45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui?
46 Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-L întrebe nimic .