Sfătuirea împotriva lui Isus
1 După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, le-a zis ucenicilor Săi: 2 „Știți că după două zile va fi Paștele, și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit!” 3 Atunci preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui-preot, care se numea Caiafa, 4 și s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 5 Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod.”
Mirul turnat pe capul lui Isus
6 Când era Isus în Betania , în casa lui Simon Leprosul, 7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8 Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? 9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump și banii să li se dea săracilor!” 10 Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce îi faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. 11 Pentru că pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. 12 Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. 13 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei!”
Vânzarea lui Isus
14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul , s-a dus la preoții cei mai de seamă 15 și le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginți. 16 Din clipa aceea Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea pe Isus în mâinile lor.
Descoperirea vânzătorului
17 În ziua dintâi a Praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?” 18 El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate la cutare om și spuneți-i: «Învățătorul zice: ‘Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta’»!” 19 Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20 Seara , Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21 Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22 Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. 24 Negreșit, Fiul Omului Se duce, după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” 25 Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” „Da” , i-a răspuns Isus, „tu ești!”
Cina cea de taină
26 Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați: acesta este trupul Meu!” 27 Apoi a luat un pahar și, după ce I-a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți toți din el, 28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor! 29 Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.”
Isus îi înștiințează pe ucenicii Săi
30 După ce au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor. 31 Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toți veți găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: «Voi bate Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.» 32 Dar după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 33 Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire!” 34 „Adevărat îți spun” , i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!” 35 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” Și toți ucenicii au spus același lucru.
Ghetsimani
36 Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și le-a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog!” 37 I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare. 38 Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!” 39 Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat , zicând: „Tată , dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” 40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine? 41 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” 42 S-a îndepărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se depărteze de la Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” 43 S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. 44 I-a lăsat din nou, S-a îndepărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!… Iată că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. 46 Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!”
Prinderea lui Isus
47 Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare cu săbii și cu ciomege, trimisă de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului. 48 Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneți mâna pe el!” 49 Îndată Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!” Și L-a sărutat. 50 Isus i-a zis: „Prietene , ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. 51 Și unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe robul marelui-preot și i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri! 53 Crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?” 55 În clipa aceea Isus le-a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. 56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus, înaintea Sinedriului
57 Cei ce L-au prins pe Isus L-au dus la marele-preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58 Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui-preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. 59 Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot Soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. 60 Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți martori mincinoși. La urmă au venit doi 61 și au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile.»” 62 Marele-preot s-a sculat în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” 63 Isus tăcea. Și marele-preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” 64 „Da” , i-a răspuns Isus, „sunt! Ba, mai mult, vă spun că de acum încolo Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.” 65 Atunci marele-preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. 66 Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vinovat , să fie pedepsit cu moartea!” 67 Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au pălmuit, 68 zicând: „Hristoase, prorocește-ne – cine Te-a lovit?”
Tăgăduirea lui Petru
69 Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus, galileeanul.” 70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici!” 71 Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și le-a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.” 72 El s-a lepădat iarăși cu jurământ și a zis: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” 73 Peste puțin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.” 74 Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul. 75 Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Conspirație împotriva lui Isus
(Mc. 14:1-2Lc. 22:1-2Ioan 11:45-53)
1 După ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 2 „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit“.
3 Atunci conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa, 4 și au plănuit să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare. 5 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.
Ungerea lui Isus la Betania
(Mc. 14:3-9Ioan 12:1-8)
6 În timp ce Isus Se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7 s-a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul Lui, în timp ce El stătea la masă. 8 Dar ucenicii, văzând lucrul acesta , s-au indignat, zicând: „Pentru ce risipa aceasta? 9 Căci parfumul s-ar fi putut vinde scump, iar banii să fi fost dați săracilor“.
10 Știind aceasta, Isus le-a zis: „De ce o necăjiți pe femeie? Căci ea a făcut o faptă bună față de Mine! 11 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12 Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13 Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie , în amintirea ei“.
Trădarea lui Iuda
(Mc. 14:10-11Lc. 22:3-6)
14 Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoților. 15 El a zis: „Ce vreți să-mi dați ca să-L dau pe mâna voastră?“. Ei i-au oferit treizeci de arginți. 16 De atunci încolo el căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor.
Masa pascală
(Mc. 14:12-21Lc. 22:7-14, Lc. 21-23Ioan 13:21-30)
17 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat:
‒ Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?
18 El a răspuns:
‒ Duceți-vă în cetate la un anumit om și spuneți-i: „Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape. Voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei»“.
19 Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
Descoperirea trădătorului
(Mc. 14:17-21Lc. 22:21-23)
20 Când s-a înserat, Isus ședea la masă împreună cu cei doisprezece.
21 În timp ce mâncau, Isus le-a zis:
‒ Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
22 Ei s-au întristat foarte tare și fiecare dintre ei a început să-L întrebe:
‒ Nu cumva sunt eu, Doamne?
23 Dar Isus , răspunzând, a zis:
‒ Cel ce-și pune mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda. 24 Într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
25 Iuda, cel ce Îl trădase, a răspuns, zicând:
‒ Nu cumva sunt eu, Rabbi?
Isus i-a zis:
‒ Tu ai spus-o!
Cina Domnului
(Mc. 14:22-26Lc. 22:17-201 Cor. 11:23-25)
26 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu“. 27 Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, l-a dat ucenicilor, zicând: „Beți toți din el, 28 căci acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. 29 Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu“. 30 După ce au cântat un imn, au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor.
Isus prevestește lepădarea lui Petru
(Mc. 14:27-31Lc. 22:31-34Ioan 13:36-38)
31 Atunci Isus le-a zis:
‒ În noaptea aceasta toți veți avea îndoieli cu privire la Mine, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
și oile turmei vor fi risipite!“ .
32 Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.
33 Petru, răspunzând, I-a zis:
‒ Chiar dacă toți vor avea îndoieli cu privire la Tine, eu niciodată nu voi avea!
34 Isus i-a zis:
‒ Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.
35 Petru I-a răspuns:
‒ Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!
Și toți ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
(Mc. 14:32-42Lc. 22:39-46Ioan 18:1)
36 Atunci Isus S-a dus cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis ucenicilor:
‒ Stați jos aici, până Mă voi duce acolo să Mă rog!
37 I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure.
38 Atunci le-a zis:
‒ Sufletul Meu este foarte mâhnit, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!
39 Și, mergând puțin mai înainte, S-a aruncat cu fața la pământ , rugându-Se și zicând: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“.
40 Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind.
El i-a zis lui Petru:
‒ Așadar, n-ați putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? 41 Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este dornic, dar trupul este neputincios.
42 S-a îndepărtat a doua oară și S-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă acest pahar nu poate fi îndepărtat de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“.
43 A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn .
44 I-a lăsat iarăși, S-a îndepărtat și S-a rugat pentru a treia oară, zicând aceleași cuvinte.
45 Atunci a venit la ucenici și le-a zis:
‒ Încă mai dormiți și vă odihniți? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. 46 Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează.
Arestarea lui Isus
(Mc. 14:43-50Lc. 22:47-53Ioan 18:3-11)
47 În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului. 48 Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El!“.
49 El s-a apropiat imediat de Isus și a zis:
‒ Plecăciune, Rabbi!
Și L-a sărutat îndelung pe obraji.
50 Isus i-a zis:
‒ Prietene, potrivit cu ceea ce ai venit să faci !
Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. 51 Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.
52 Însă Isus i-a zis: „Pune-ți sabia înapoi la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! 53 Sau crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să Mă ajute și El Mi-ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini atunci Scripturile care spun că așa trebuie să se întâmple?“.
55 În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? În fiecare zi ședeam în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! 56 Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților“.
Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
(Mc. 14:53-65Lc. 22:54-55, Lc. 63-71Ioan 18:12-13, Ioan 19-24)
57 Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L-au adus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58 Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s-a așezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârșitul.
59 Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, 60 dar n-au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși.
La urmă, au venit doi 61 care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l reconstruiesc în trei zile»“.
62 Marele preot s-a ridicat și L-a întrebat:
‒ Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
63 Dar Isus tăcea.
Marele preot i-a zis:
‒ Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!
64 Isus i-a răspuns:
‒ Tu ai spus-o! Dar vă spun mai mult decât atât că,
de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta Puterii
și venind pe norii cerului.
65 Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, zicând:
‒ A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! 66 Ce părere aveți?
Ei au răspuns, zicând:
‒ Merită să fie pedepsit cu moartea!
67 Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit. Unii L-au pălmuit, 68 zicând: „Profețește-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“ .
Lepădarea lui Petru
(Mc. 14:66-72Lc. 22:54-62Ioan 18:15-18, Ioan 25-27)
69 Petru însă stătea afară, în curte.
O slujnică s-a apropiat de el, zicând:
‒ Și tu erai cu Isus galileeanul!
70 Dar el a negat înaintea tuturor, zicând:
‒ Nu știu despre ce vorbești!
71 În timp ce se îndrepta spre poartă, l-a văzut o altă slujnică . Ea le-a zis celor de acolo:
‒ Acesta era cu Isus nazarineanul.
72 Dar el a negat din nou cu jurământ:
‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
73 După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru:
‒ Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci până și vorbirea te dă de gol!
74 Atunci el a început să se blesteme și să jure, zicând :
‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
Și imediat a cântat cocoșul. 75 Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, ieșind afară, a plâns mult.