Mântuirea este aproape
1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere, 3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu , au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. 4 Căci Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. 5 Într-adevăr, Moise scrie că omul care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea. 6 Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credința: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?» (să-L coboare, adică, pe Hristos din cer) 7 sau: «Cine se va coborî în adânc?» (să-L scoale, adică, pe Hristos din morți).” 8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. 9 Dacă Îl mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10 Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, 11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.” 12 Într-adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.
Lucrul acesta a fost vestit
14 Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” 16 Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne , cine a crezut propovăduirea noastră?” 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu întreb: n-au auzit ei? Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul, și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”. 19 Dar întreb iarăși: n-a știut Israel lucrul acesta? Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam fără pricepere.” 20 Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine”, 21 pe când despre Israel zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.”
1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere. 3 Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să-și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Căci Cristos este împlinirea Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.
Mântuirea este pentru toți cei care cred
5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care împlinește poruncile va trăi prin ele“ . 6 Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în Cer?»“ – adică pentru a-L coborî pe Cristos – 7 „sau: «Cine va coborî în Adânc?» “ – adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morți. 8 Și atunci, ce spune ea?
„Cuvântul este aproape de tine;
este în gura ta și în inima ta“ .
Acesta este cuvântul credinței, pe care-l predicăm. 9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10 Căci omul crede cu inima, ca să primească dreptatea, și mărturisește cu gura, ca să primească mântuirea. 11 Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine“ . 12 Căci nu se face nicio diferență între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“ .
14 Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n-au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva? 15 Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“ .
16 Însă nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“ . 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos. 18 Însă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da!
„Glasul lor a străbătut întreg pământul,
și cuvintele lor au ajuns
până la marginile lumii“ .
19 Însă eu întreb: oare n-a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune:
„Eu vă voi provoca la gelozie
prin cei ce nu sunt o națiune;
vă voi mânia printr-o națiune fără pricepere“ .
20 Iar Isaia îndrăznește și spune:
„M-am lăsat găsit de cei ce nu Mă căutau.
M-am făcut cunoscut
celor ce nu întrebau de Mine“ .
21 Însă, despre Israel, spune:
„Toată ziua Mi-am întins mâinile
către un popor neascultător și împotrivitor“ .