Împrejurările nașterii lui Samuel
1 Era un om din Ramataim‑Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim, numit Elcana , fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimit . 2 El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea. 3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa, ca să se închine și să‑I aducă jertfe DOMNULUI Oștirilor la Șilo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli – Hofni și Fineas –, preoți ai DOMNULUI. 4 În ziua când își aducea jertfa , Elcana le dădea câte o parte nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea, 5 însă Anei îi dădea de două ori mai mult, fiindcă o iubea. Dar DOMNUL îi închisese pântecele. 6 Potrivnica ei o înțepa deseori cu vorba , ca s‑o tulbure, pentru că DOMNUL îi închisese pântecele. 7 Și în toți anii era la fel. Ori de câte ori se suia Ana la Casa DOMNULUI, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plângea și nu mânca. 8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci? De ce îți este tristă inima? Oare nu însemn eu pentru tine mai mult decât zece fii?”
9 După ce au mâncat și au băut ei la Șilo, Ana s‑a ridicat de la masă . Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul dintre ușorii Templului DOMNULUI. 10 Și Ana se ruga DOMNULUI cu sufletul amărât și plângea mult. 11 Ea a făcut o juruință și a zis: „DOAMNE al Oștirilor, dacă vei binevoi să iei aminte la întristarea roabei Tale, dacă‑Ți vei aminti de mine și n-o vei da uitării pe roaba Ta, dacă îi vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, I-l voi închina DOMNULUI pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.”
12 În vreme ce ea stăruia în rugăciune înaintea DOMNULUI, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea. Eli a crezut că este beată 14 și i‑a zis: „Până când vei fi beată? Du‑te și trezește‑te!” 15 Drept răspuns, Ana a zis: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie cu duhul întristat; n‑am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea DOMNULUI. 16 Să n‑o iei pe roaba ta drept o femeie de nimic , căci din prea multa mea durere și supărare am vorbit până acum!” 17 Drept răspuns, Eli a zis: „Du‑te în pace; Dumnezeul lui Israel să‑ți împlinească cererea pe care I‑ai făcut‑o!” 18 Ea a zis: „Să capete roaba ta trecere înaintea ta!” Și apoi s‑a dus în drumul ei. A mâncat, și fața ei n‑a mai fost aceeași. 19 S‑au trezit dis‑de‑dimineață și, după ce s‑au închinat înaintea DOMNULUI, s‑au întors și au ajuns acasă, la Rama. Elcana a intrat la Ana, nevasta sa, iar DOMNUL Și‑a adus aminte de ea.
20 La vremea potrivită, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i‑a pus numele Samuel , zicând: „De la DOMNUL l‑am cerut.” 21 Apoi, bărbatul său, Elcana, s‑a suit cu toată casa lui să‑I aducă DOMNULUI jertfa de peste an și jertfa pentru împlinirea juruinței. 22 Dar Ana nu s‑a suit, ci i‑a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca băiatul, îl voi duce să se înfățișeze înaintea DOMNULUI și să rămână acolo pentru totdeauna .” 23 Elcana , bărbatul ei, i‑a zis: „Fă după cum crezi de cuviință; rămâi până‑l vei înțărca! Numai împlinească‑Și DOMNUL cuvântul Lui!” Femeia a rămas acasă și l‑a alăptat pe fiul ei până l‑a înțărcat.
24 Când l‑a înțărcat, l‑a suit cu ea și a luat un taur de trei ani , o efă de făină și un burduf cu vin. L‑a dus la Casa DOMNULUI, la Șilo; băiatul era încă mic de tot. 25 Au înjunghiat taurul și au dus băiatul la Eli. 26 Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Pe viața ta , domnul meu, eu sunt femeia care stătea aici lângă tine ca să se roage DOMNULUI. 27 Pentru băiatul acesta mă rugam, și DOMNUL mi‑a împlinit cererea pe care I‑am făcut‑o. 28 De aceea, și eu vreau să I‑l încredințez DOMNULUI: toată viața lui să fie încredințat DOMNULUI.” Și I s‑a închinat acolo DOMNULUI.
Penina necăjește pe Ana
1 Și era un om din Ramataim‐Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim și numele lui era Elcana , fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimitean . 2 Și el avea două neveste și numele uneia era Ana și numele celeilalte Penina. Și Penina avea copii, iar Ana n‐avea copii. 3 Și acest om se suia din cetatea sa din an în an să se închine și să jertfească Domnului oștirilor în Silo . Și acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoții Domnului. 4 Și a fost așa : în ziua când a jertfit Elcana, a dat părți nevestei sale Penina și la toți fiii și fetele ei. 5 Iar Anei i‐a dat o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul îi închisese pântecele. 6 Și potrivnica ei o împungea foarte mult ca s‐o necăjească, fiindcă Domnul îi închisese pântecele. 7 Și așa făcea Elcana an de an. Oridecâteori se suia ea la casa Domnului, aceea o împungea așa; și ea plângea și nu mânca. 8 Și Elcana, bărbatul ei, i‐a zis: Ano, de ce plângi? Și de ce nu mănânci? Și de ce e întristată inima ta? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?
Rugăciunea Anei
9 Și Ana s‐a sculat după ce au mâncat și au băut în Silo; (și Eli preotul ședea pe scaun lângă unul din ușiorii templului Domnului). 10 Și ea era în amărăciune de suflet și s‐a rugat Domnului și a plâns mult. 11 Și a juruit o juruință și a zis: Doamne al oștirilor, dacă vei căuta în adevăr spre întristarea roabei tale și îți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba ta și vei da roabei tale un copil de parte bărbătească, îl voi da Domnului în toate zilele vieții lui și briciul nu va veni pe capul lui. 12 Și a fost așa : pe când se ruga ea lung înaintea Domnului, Eli a luat seama la gura ei. 13 Și Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzia. Și Eli socotea că era beată. 14 Și Eli i‐a zis: Până când vei fi beată? Ia vinul de la tine! 15 Și Ana a răspuns și a zis: Nu, domnul meu, sunt o femeie cu duhul întristat; n‐am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi‐am vărsat sufletul înaintea Domnului. 16 Nu lua pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, căci din mulțimea durerii mele și a întristării mele am vorbit până acum. 17 Și Eli a răspuns și a zis: Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să‐ți împlinească cererea pe care i‐ai făcut‐o. 18 Și ea a zis: Să afle har roaba ta în ochii tăi! Și femeia s‐a dus pe calea ei și a mâncat și fața ei n‐a mai fost tristă. 19 Și s‐au sculat dis de dimineață și s‐au închinat înaintea Domnului și s‐au întors și au venit la casa lor în Rama. Și Elcana a cunoscut pe Ana, nevasta sa, și Domnul și‐a adus aminte de ea.
Nașterea lui Samuel
20 Și a fost așa : după trecerea zilelor, Ana a zămislit și a născut un fiu și i‐a pus numele Samuel, zicând: Pentru că l‐am cerut de la Domnul. 21 Și Elcana, bărbatul său, și toată casa lui, s‐a suit să jertfească Domnului jertfa de fiecare an și juruința sa. 22 Și Ana nu s‐a suit, căci a zis bărbatului ei: Până va fi înțârcat pruncul și atunci îl voi aduce, ca să se înfățișeze înaintea Domnului și să rămână acolo în veac . 23 Și Elcana , bărbatul ei, i‐a zis: Fă ce este bine în ochii tăi; rămâi până‐l vei înțârca. Numai să întărească Domnul cuvântul său! Și femeia a rămas și și‐a alăptat fiul până l‐a înțârcat. 24 Și după ce l‐a înțârcat, l‐a suit cu ea cu trei tauri și o efă din floarea făinii și un burduf cu vin, și l‐a adus în casa Domnului în Silo și copilul era mic. 25 Și au junghiat taurul și a adus pe băiat la Eli. 26 Și ea a zis: O, domnul meu, viu este sufletul tău, domnul meu, eu sunt femeia, care a stat aici lângă tine, rugându‐se Domnului. 27 Pentru acest băiat m‐am rugat și Domnul mi‐a dat cererea, pe care i‐am făcut‐o. 28 Și l‐am împrumutat și eu Domnului; toate zilele cât va fi, este împrumutat Domnului. Și ei s‐au închinat acolo Domnului.