Pilda oilor din staul
1 Adevărat, adevărat vă spun: cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este un hoț și un tâlhar. 2 Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor. 3 Portarul îi deschide, și oile aud glasul lui; el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară. 4 După ce le scoate pe toate care sunt ale sale, merge înaintea lor; și oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5 Pe un străin nu‑l vor urma nicidecum, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” 6 Isus le‑a spus această pildă, dar ei n‑au înțeles despre ce le vorbea.
Isus, Păstorul cel bun
7 Isus le‑a mai spus: „Adevărat, adevărat vă spun: Eu sunt Ușa oilor. 8 Toți câți au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‑au ascultat de ei. 9 Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra și va ieși și va găsi pășune. 10 Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s‑o aibă din belșug.
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale sale, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le răpește și le risipește. 13 Cel plătit fuge pentru că este plătit și nu‑i pasă de oi.
14 Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile , și ele Mă cunosc pe Mine, 15 așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum Îl cunosc Eu pe Tatăl; și Îmi dau viața pentru oi. 16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu și vor fi o turmă, cu un Păstor. 17 De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca iarăși să o iau. 18 Nimeni nu Mi‑o ia, ci o dau Eu de la Mine. Am autoritate s‑o dau și am autoritate s‑o iau iarăși; porunca aceasta am primit‑o de la Tatăl Meu.”
19 Din pricina acestor cuvinte, iarăși s‑a făcut dezbinare între iudei. 20 Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și a înnebunit. De ce‑l ascultați?” 21 Alții spuneau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvintele unui demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?”
Isus la Sărbătoarea Înnoirii Templului
22 În Ierusalim era atunci Sărbătoarea Înnoirii Templului . Era iarnă, 23 și Isus Se plimba prin Templu, prin Porticul lui Solomon. 24 Iudeii L‑au înconjurat și I‑au spus: „Până când ne vei ține sufletele în încordare? Dacă tu ești Hristosul, spune‑ne‑o deslușit!” 25 „V‑am spus” , le‑a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26 Dar voi nu credeți, pentru că, după cum v‑am spus, nu sunteți din oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele Mă urmează. 28 Eu le dau viață veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le‑a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui [Meu]. 30 Eu și Tatăl una suntem.”
31 Iudeii au luat iarăși pietre ca să‑L ucidă. 32 Isus le‑a răspuns: „V‑am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl [Meu]: pentru care dintre ele vreți să aruncați cu pietre în Mine?” 33 Iudeii I‑au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în tine, ci pentru blasfemie și pentru că tu, om fiind, te dai drept Dumnezeu.” 34 Isus le‑a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: «Sunteți dumnezei» ? 35 Dacă Legea i‑a numit dumnezei pe aceia cărora li se adresa Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființată, 36 cum ziceți voi: «Hulești!» Celui pe care Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis în lume? Și aceasta, pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!» 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți! 38 Dar, dacă le fac, și nu Mă credeți pe Mine, credeți măcar lucrările acestea, ca să cunoașteți și să știți că Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl.” 39 Atunci au căutat iarăși să‑L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
Plecarea lui Isus în Pereea
40 Isus S‑a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început, și a rămas acolo. 41 Mulți veneau la El și spuneau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.” 42 Și mulți au crezut în El în locul acela.
Păstorul cel bun
1 Adevărat, adevărat vă spun, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este un hoț și un tâlhar; 2 iar cine intră pe ușă este păstor al oilor. 3 Acestuia portarul îi deschide și oile aud glasul lui și el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară. 4 Și după ce a scos afară pe toate ale sale, merge înaintea lor și oile îl urmează, căci cunosc glasul lui. 5 Dar nu vor urma pe un străin, ci vor fugi de el, căci nu cunosc glasul străinilor. 6 Isus le‐a spus această asemănare. Ei deci n‐au înțeles ce erau ce le vorbea.
Isus, ușa oilor
7 Isus deci le‐a zis iarăși: Adevărat, adevărat vă spun, eu sunt ușa oilor. 8 Toți câți au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‐au ascultat de ei. 9 Eu sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune. 10 Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să piardă; eu am venit ca ele să aibă viața și să aibă de prisos. 11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi. 12 Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasă oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie. 13 Fuge căci este tocmit și nu‐i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale mele și ale mele mă cunosc, 15 cum mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl; și îmi pun viața pentru oi. 16 Am și alte oi care nu sunt din staulul acesta: trebuie să le aduc și pe acelea și vor asculta de glasul meu și va fi o singură turmă, un singur păstor. 17 Pentru aceasta mă iubește Tatăl, fiindcă îmi pun viața ca iarăși s‐o iau. 18 Nimeni nu o ia de la mine, ci eu o pun de la mine însumi. Am putere ca s‐o pun și am putere ca iarăși s‐o iau. Această poruncă am primit‐o de la Tatăl meu. 19 Iarăși s‐a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. 20 Iar mulți dintre ei ziceau: Are drac și este nebun; de ce îl ascultați? 21 Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt de îndrăcit; nu cumva poate deschide un drac ochii orbilor?
Isus la Sărbătoarea Înnoirii
22 Și era sărbătoarea sfințirii Templului în Ierusalim; era iarnă. 23 Și Isus se plimba în Templu în pridvorul lui Solomon. 24 Deci iudeii l‐au înconjurat și‐i ziceau: Până când ne scoți sufletul? Dacă ești tu Hristosul, spune‐ne pe față. 25 Isus le‐a răspuns: V‐am spus și nu credeți; lucrările pe care le fac eu în numele Tatălui meu, acestea mărturisesc despre mine. 26 Dar voi nu credeți căci nu sunteți din oile mele. 27 Oile mele ascultă de glasul meu și eu le cunosc și mă urmează. 28 Și eu le dau viață veșnică și în veac nu vor pieri și nimeni nu le va răpi din mâna mea. 29 Tatăl meu, care mi le‐a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30 Eu și Tatăl una suntem. 31 Iudeii au ridicat iarăși pietre ca să‐l omoare cu pietre. 32 Isus le‐a răspuns: V‐am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări mă omorâți cu pietre? 33 Iudeii i‐au răspuns: Nu te omorâm cu pietre pentru o lucrare bună, ci pentru hulă și pentru că tu, om fiind, te faci pe tine însuți Dumnezeu. 34 Isus le‐a răspuns: Nu este oare scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei? 35 Dacă a numit dumnezei pe aceia către care a fost Cuvântul lui Dumnezeu, (și scriptura nu poate fi desființată), 36 voi ziceți despre acela pe care Tatăl l‐a sfințit și l‐a trimis în lume: Tu hulești! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, nu mă credeți. 38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeți, credeți lucrările, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl este în mine și eu în Tatăl. 39 Deci căutau iarăși să‐l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
Plecarea lui Isus în Perea
40 Și a plecat iarăși dincolo de Iordan în Iocul unde era Ioan când boteza întâiași dată și a rămas acolo. 41 Și mulți au venit la el și ziceau: Ioan n‐a făcut niciun semn, dar toate câte a spus Ioan despre acesta erau adevărate. 42 Și mulți au crezut în el acolo.