Intrarea lui Isus în Ierusalim
(Matei 21:1‑11. Luca 19:28‑40. Ioan 12:12‑19)1 Când s‑au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Săi 2 și le‑a zis: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră! Îndată ce veți intra în el, veți găsi legat un măgăruș pe care niciun om n‑a încălecat vreodată; dezlegați‑l și aduceți‑l la Mine! 3 Dacă vă va întreba cineva: «De ce faceți lucrul acesta?», să răspundeți: «Domnul are trebuință de el, și îndată îl va trimite înapoi aici.»” 4 Ucenicii s‑au dus, au găsit măgărușul legat afară, lângă o ușă, în drum, și l‑au dezlegat. 5 Unii dintre cei ce stăteau acolo le‑au zis: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?” 6 Ei le‑au răspuns cum le spusese Isus. Și i‑au lăsat să plece. 7 Au adus măgărușul la Isus, și‑au aruncat hainele pe el și Isus a încălecat pe el. 8 Mulți își așterneau hainele pe drum, iar alții presărau ramuri tăiate de pe câmp. 9 Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau:
„Osana!
Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului.
10 Binecuvântată este Împărăția care vine, a părintelui nostru David!
Osana în înălțimi!”
11 Isus a intrat în Ierusalim, în Templu. După ce S‑a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
(Matei 21:18‑19)12 În ziua următoare, pe când ieșeau ei din Betania, lui Isus I s‑a făcut foame. 13 A zărit de departe un smochin care avea frunze și a venit să vadă dacă va găsi ceva în el, dar ajungând lângă el, nu a găsit nimic decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14 Atunci i‑a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Și ucenicii Lui au auzit aceste vorbe .
Izgonirea vânzătorilor din Templu
(Matei 21:12‑17. Luca 19:45‑48. Ioan 2:13‑22)15 Au ajuns în Ierusalim și, după ce a intrat în Templu, Isus a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16 Și nu îngăduia nimănui să care vreun lucru prin Templu. 17 Și‑i învăța și zicea: „Oare nu este scris:
Casa Mea se va numi casă de rugăciune
pentru toate neamurile ?
Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari .” 18 Preoții de seamă și cărturarii au auzit și se gândeau cum să‑L omoare. Dar se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. 19 Și când s‑a înserat, Isus și ucenicii au ieșit din cetate.
Puterea credinței
(Matei 21:20‑22)20 Dimineața , pe când treceau pe lângă smochin, ucenicii l‑au văzut uscat din rădăcini. 21 Petru și‑a adus aminte și I‑a zis lui Isus : „Rabbí, iată, smochinul pe care l‑ai blestemat s‑a uscat!” 22 Drept răspuns, Isus le‑a zis: „Aveți credință în Dumnezeu! 23 Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva acestui munte: «Ridică‑te și aruncă‑te în mare» și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că se va împlini ceea ce zice, i se va face. 24 De aceea vă spun: tot ce veți cere, când vă rugați, să credeți că ați și primit, și vi se va da. 25 Iar când stați în picioare și vă rugați, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. [ 26 Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.”]
Autoritatea lui Isus
(Matei 21:23‑27. Luca 20:1‑8)27 S‑au dus din nou la Ierusalim. Și , pe când Se afla Isus în Templu, au venit la El preoții de seamă, cărturarii și bătrânii 28 și I‑au zis: „Cu ce autoritate faci Tu aceste lucruri? Sau cine Ți‑a dat autoritate să faci toate acestea?” 29 Isus le‑a răspuns: „Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți‑Mi, și vă voi spune și Eu cu ce autoritate fac toate acestea. 30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‑Mi!” 31 Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci de ce n‑ați crezut în el?» 32 Și dacă vom spune: «De la oameni…»”, se temeau de mulțime, căci toți credeau că Ioan fusese într‑adevăr profet. 33 Atunci I‑au răspuns lui Isus: „Nu știm.” Și Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Intrarea în Ierusalim
1 Și când se apropie ei de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, spre muntele Măslinilor, trimite pe doi dintre ucenicii săi 2 și le zice: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată când veți intra în el, veți afla un măgăruș legat pe care n‐a șezut încă nimeni dintre oameni. Dezlegați‐l și aduceți‐l. 3 Și dacă v‐ar zice cineva: Pentru ce faceți aceasta? Spuneți: Domnul are trebuință de el. Și‐l va trimite îndată înapoi aici. 4 Și au plecat și au aflat un măgăruș legat la ușă afară la drumul larg și‐l dezleagă. 5 Și unii din cei ce stăteau acolo le‐au zis: Ce faceți de dezlegați măgărușul? 6 Iar ei le‐au spus cum a zis Isus și i‐au lăsat să plece. 7 Și aduc măgărușul la Isus și își pun veșmintele pe el și a șezut pe el. 8 Și mulți și‐au așternut veșmintele pe cale; iar alții frunziș pe care‐l tăiaseră din țarini. 9 Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: Osana . Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. 10 Binecuvântată este împărăția care vine, a tatălui nostru David. Osana în cele preaînalte. 11 Și a intrat în Ierusalim în Templu. Și când a privit de jur împrejur la toate, fiind acum pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
Smochinul blestemat
12 Și a doua zi când au ieșit din Betania, a flămânzit. 13 Și văzând de departe un smochin având frunze, s‐a apropiat să vadă dacă poate va găsi ceva în el. Și când a venit la el, n‐a găsit nimic decât frunze, căci nu era vremea smochinelor. 14 Și a răspuns și i‐a zis: De‐acum înainte nimeni să nu mănânce rod din tine în veac. Și ucenicii lui au auzit aceasta. 15 Și vin la Ierusalim. Și el a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. 16 Și nu îngăduia să ducă cineva vreun vas în Templu. 17 Și‐i învăța și le zicea: Oare nu este scris: Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate Neamurile? Iar voi ați făcut‐o o peșteră de tâlhari. 18 Și mai marii preoților și cărturarii au auzit și căutau cum să‐l piardă, căci se temeau de el, căci toată gloata era uimită de învățătura lui. 19 Și când se făcea seară, ieșea afară din cetate.
Puterea credinței
20 Și pe când treceau ei dimineața , au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21 Și Petru, aducându‐și aminte, îi zice: Rabi, iată smochinul pe care l‐ai blestemat s‐a uscat. 22 Și Isus răspunzând le zice: Aveți credință în Dumnezeu. 23 Adevărat vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică‐te și aruncă‐te în mare! și nu se va îndoi în inima sa, ci va crede că ce zice se va face, va avea. 24 De aceea vă spun, tot ce veți cere, rugându‐vă, credeți că ați luat și veți avea. 25 Și când stați de vă rugați, iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre. 26 Iar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greșelile voastre.
Puterea lui Isus
27 Și ei vin iarăși la Ierusalim. Și pe când umbla el în Templu, mai marii preoților și cărturarii și bătrânii vin la el. 28 Și i‐au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine ți‐a dat puterea aceasta ca să faci acestea? 29 Iar Isus le‐a zis: Vă voi întreba și eu un cuvânt și răspundeți‐mi; și vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‐mi. 31 Și se chibzuiau în sine zicând: Dacă vom zice: Din cer; va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut? 32 Dar să zicem: De la oameni? Se temeau de gloată, căci toți țineau într‐adevăr pe Ioan că era proroc. 33 Și răspund lui Isus și zic: Nu știm. Și Isus le zice: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.