Dărâmarea Ierusalimului și venirea Fiului Omului
(Matei 24:1‑14. Luca 21:5‑19)1 Pe când ieșea El din Templu, unul dintre ucenicii Lui i‑a zis: „Învățătorule, uite ce pietre și ce zidiri!” 2 Isus i‑a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mărețe? Nu va rămâne aici piatră peste piatră care să nu fie dărâmată!” 3 Și, pe când stătea pe Muntele Măslinilor, în fața Templului, Petru, Iacov, Ioan și Andrei L‑au luat deoparte și L‑au întrebat: 4 „Spune‑ne , când se vor întâmpla toate acestea și care este semnul că urmează să se împlinească?” 5 Isus a început atunci să le spună: „Luați seama să nu vă înșele cineva! 6 Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: «Eu sunt Hristosul! », și îi vor înșela pe mulți. 7 Când veți auzi despre războaie și zvonuri de războaie, să nu vă înspăimântați; toate acestea trebuie să se întâmple, dar încă nu va fi sfârșitul. 8 Un popor se va ridica împotriva altui popor, și o împărăție – împotriva altei împărății; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete [și tulburări]. Acestea sunt începutul durerilor.
9 Cât despre voi, luați seama : vă vor da pe mâna sinedriilor și vă vor bate în sinagogi, iar din pricina Mea veți fi duși înaintea dregătorilor și a regilor, ca mărturie pentru ei. 10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. 11 Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, nu vă îngrijorați cu privire la ce veți vorbi, ci vorbiți ceea ce vi se va da în ceasul acela! Căci nu voi veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Frate pe frate va da la moarte, și tată pe fiu; copiii se vor ridica împotriva părinților și‑i vor omorî. 13 Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.
Îndemn la veghere
(Matei 24:15‑44. Luca 21:20‑33)14 Când veți vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cade să fie – cine citește să înțeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă în munți; 15 cine va fi pe acoperiș să nu coboare și să intre în casă, cu gând să mai ia ceva din ea, 16 iar cine va fi la câmp să nu se întoarcă în urmă să‑și ia haina. 17 Vai de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea! 18 Rugați‑vă să nu se întâmple iarna. 19 Pentru că în zilele acelea va fi o strâmtorare cum n‑a mai fost de la începutul creației pe care a zidit‑o Dumnezeu până acum și nici nu va mai fi. 20 Și dacă n‑ar scurta Domnul zilele acelea, n‑ar scăpa nicio făptură, însă pentru cei pe care i‑a ales, a scurtat zilele. 21 Iar dacă vă va zice cineva atunci : «Iată, Hristosul este aici!» sau «Iată‑L acolo!», să nu credeți! 22 Căci se vor scula hristoși mincinoși și profeți mincinoși, care vor face semne și minuni ca să‑i înșele, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși. 23 Dar voi luați seama ; vi le‑am spus pe toate dinainte.
24 Dar în zilele acelea, după strâmtorarea aceea,
soarele se va întuneca,
iar luna nu‑și va mai da lumina,
25 stelele vor cădea din cer
și puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
26 Apoi Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă. 27 Și atunci El va trimite îngerii ca să‑i adune pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului. 28 Învățați de la smochin pilda lui : când mlădița i se face fragedă și înfrunzește, știți că vara este aproape. 29 Tot așa, când veți vedea aceste lucruri împlinindu‑se, să știți că Fiul Omului este aproape, este chiar la ușă. 30 Adevărat vă spun că nicidecum nu va trece generația aceasta că se vor și împlini aceste lucruri. 31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
32 Însă despre ziua aceea sau ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33 Luați seama , vegheați [și rugați‑vă], căci nu știți când este vremea aceea ! 34 Ca un om care, plecând în călătorie, își lasă casa și le dă robilor săi autoritate, și fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i‑a poruncit să vegheze. 35 Vegheați , așadar, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – seara sau la miezul nopții sau la cântatul cocoșului sau în zori – 36 ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind. 37 Ceea ce vă zic vouă, le zic tuturor: «Vegheați!»”
Dărâmarea Ierusalimului și venirea Fiului omului
1 Și pe când pleca el din Templu, unul din ucenicii săi îi zice: Învățătorule, vezi ce fel de pietre și ce fel de zidiri! 2 Și Isus i‐a zis: Vezi aceste zidiri mari? Nu va fi lăsată aici piatră peste piatră care să nu fie desfăcută. 3 Și pe când ședea pe muntele Măslinilor în fața Templului, Petru și Iacov și Ioan și Andrei îl întrebau la o parte: 4 Spune‐ne când vor fi acestea și care va fi semnul când au să se împlinească toate acestea? 5 Iar Isus a început să le zică: Luați seama să nu vă amăgească cineva. 6 Mulți vor veni în numele meu zicând: Eu sunt! și vor amăgi pe mulți. 7 Iar când veți auzi despre războaie și zvonuri de războaie, nu vă înspăimântați; căci aceste lucruri trebuie să fie; dar nu este încă sfârșitul. 8 Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție; vor fi cutremure de pământ pe alocuri; va fi foamete; acestea vor fi începutul durerilor. 9 Dar voi luați seama la voi înșivă: căci vă vor da în sinedrii și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea stăpânitorilor și împăraților pentru mine, spre mărturie pentru ei. 10 Și trebuie propovăduită întâi Evanghelia la toate Neamurile. 11 Și când vă duc la judecată cei ce vă dau, nu vă îngrijorați mai dinainte ce să vorbiți, ci vorbiți ce vă va fi dat în acel ceas, căci nu voi sunteți cei ce vorbiți, ci Duhul Sfânt. 12 Și frate va da pe frate la moarte și tată pe copilul său; și copiii se vor scula asupra părinților și‐i vor omorî. 13 Și veți fi urâți de toți pentru numele meu, dar cel ce rabdă până la sfârșit, acela va fi mântuit.
Îndemn la veghere
14 Dar când veți vedea urâciunea pustiirii stând unde nu trebuie (cine citește să înțeleagă), atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă la munți. 15 Iar cel ce este pe casă să nu se pogoare, nici să nu intre ca să ia ceva din casa lui. 16 Și cel ce este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să‐și ia veșmântul. 17 Dar vai de cele ce au în pântece și de cele ce dau țâță în zilele acelea! 18 Și rugați‐vă ca să nu fie iarna. 19 Căci zilele acelea vor fi necaz, așa cum n‐a fost asemenea de la începutul zidirii pe care a zidit‐o Dumnezeu, până acum, și nici nu va mai fi. 20 Și dacă n‐ar fi scurtat Domnul zilele, n‐ar scăpa nici o carne, dar pentru cei aleși, pe care i‐a ales, a scurtat zilele. 21 Și atunci dacă vă zice cineva: Iată, aici este Hristosul! Iată colo! nu credeți. 22 Căci se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne și minuni ca să ducă în rătăcire, dacă este cu putință, pe cei aleși. 23 Dar voi luați seama ; iată, v‐am spus toate dinainte. 24 Ci în zilele acelea, după necazul acela, soarele va fi întunecaț și luna nu‐și va da lucirea. 25 Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri vor fi zguduite. 26 Și atunci vor vedea pe Fiul omului venind în nori cu putere multă și slavă. 27 Și atunci va trimite pe îngeri și va aduna pe aleșii săi din cele patru vânturi, de la cea mai îndepărtată margine a pământului până la cea mai îndepărtată margine a cerului. 28 Iar de la smochin învățați pilda lui. Când ramura lui este fragedă și dă frunze, cunoașteți că vara este aproape. 29 Astfel și voi, când veti vedea făcându‐se acestea, cunoașteți că el este aproape, la uși. 30 Adevărat vă spun că nu va trece neamul aceșta, până când vor fi toate acestea. 31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. 32 Iar despre ziua aceea sau ceasul acela, nimeni nu știe, nici îngerii în cer, nici Fiul, afară de Tatăl. 33 Luați seama , privegheați și rugați‐vă; căci nu știți când este vremea nimerită. 34 Este ca un om care se duce din țară, își lasă casa și dă robilor săi putere, fiecăruia lucrul lui; și a poruncit portarului să vegheze. 35 Deci vegheați , căci nu știți când vine domnul casei, sau seara sau la miezul nopții sau la cântatul cocoșului sau dimineața; 36 ca nu cumva venind pe neașteptate, să vă afle dormind. 37 Iar ce zic vouă, zic tuturor: Vegheați.