Pavel, la Efes
1 În timp ce Apolo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut ținuturile de sus, a coborât la Efes. A găsit câțiva ucenici 2 și le‑a zis: „Ați primit Duhul Sfânt după ce ați crezut?” Ei i‑au răspuns : „Nici n‑am auzit că este un Duh Sfânt.” 3 „Dar ce botez ați primit?”, le‑a zis el. Și ei au răspuns: „Botezul lui Ioan.” 4 Atunci, Pavel le‑a spus: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, zicând poporului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5 Când au auzit aceste cuvinte , au fost botezați în Numele Domnului Isus. 6 Când și‑a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor și au început să vorbească în limbi și să profețească. 7 Erau cam doisprezece bărbați în total.
8 Pavel a intrat în sinagogă și vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a discutat cu ei și căuta să‑i înduplece cu privire la lucrurile Împărăției lui Dumnezeu. 9 Dar, fiindcă unii erau împietriți, nu credeau și vorbeau de rău calea Domnului înaintea mulțimii, Pavel s‑a despărțit de ei, luându‑i cu sine pe ucenici și învățându‑i în fiecare zi în școala [unuia] numit Tiran. 10 Lucrul acesta a durat doi ani, așa că toți locuitorii Asiei, iudei și greci, au auzit Cuvântul Domnului. 11 Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 astfel încât puneau peste bolnavi ștergare sau șorțuri ce atinseseră trupul lui, și bolile îi părăseau, iar duhurile rele ieșeau [din ei].
Exorciștii din Efes
13 Niște exorciști iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă conjur pe Isus, pe care‑L propovăduiește Pavel!” 14 Lucrul acesta îl făceau șapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei de seamă. 15 Duhul rău le‑a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?” 16 Și omul acela în care era duhul rău s‑a năpustit asupra lor, i‑a doborât pe toți și i‑a bătut, așa încât aceștia au fugit goi și răniți din casa aceea. 17 Faptul acesta a ajuns cunoscut de toți iudeii și grecii care locuiau în Efes; i‑a cuprins frica pe toți și Numele Domnului Isus era preamărit. 18 Mulți dintre cei ce crezuseră veneau să‑și mărturisească și să‑și dea pe față faptele. 19 Nu puțini dintre cei ce făcuseră vrăjitorii și‑au adus cărțile și le‑au ars înaintea tuturor; prețul lor s‑a socotit la cincizeci de mii de arginți. 20 Astfel, Cuvântul se răspândea și avea izbândă prin puterea Domnului .
Revolta argintarilor din Efes
21 După ce s‑au petrecut aceste lucruri, Pavel a hotărât să meargă la Ierusalim trecând prin Macedonia și Ahaia. „După ce voi merge acolo”, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.” 22 I‑a trimis în Macedonia pe doi dintre cei ce‑l ajutau: pe Timotei și pe Erast , iar el a mai rămas câtva timp în Asia.
23 Cam pe vremea aceea , s‑a făcut o mare tulburare cu privire la calea Domnului . 24 Un argintar numit Demetrios făcea temple de argint ale zeiței Artemis și astfel aducea un câștig însemnat meșterilor săi . 25 Așa că i‑a adunat, împreună cu alții de aceeași meserie, și le‑a zis: „Oameni buni, știți că din meșteșugul acesta ne vine bunăstarea; 26 voi vedeți și auziți că Pavel acesta nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia i‑a înduplecat și i‑a dus în rătăcire pe mulți, zicând că cei făcuți de mâna omului nu sunt zei. 27 Nu doar că breasla noastră riscă să ajungă disprețuită, dar și templul măreței zeițe Artemis este socotit un nimic, iar măreția aceleia care este venerată în toată Asia și în toată lumea e pe cale să fie nimicită.”
28 Când au auzit ei toate acestea , s‑au umplut de mânie și au început să strige: „Mare este zeița Artemis a efesenilor!” 29 Toată cetatea s‑a tulburat. I‑au înșfăcat pe macedonenii Gaius și Aristarh , însoțitori ai lui Pavel, și au năvălit toți într‑un gând în teatru. 30 Pavel voia să vină înaintea mulțimii, dar ucenicii nu l‑au lăsat. 31 Chiar și unii dintre mai‑marii Asiei, care‑i erau prieteni, au trimis la el să‑l roage să nu intre în teatru. 32 Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășeală și cei mai mulți nici nu știau de ce se adunaseră. 33 Atunci, l‑au scos din gloată pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea mulțimii. 34 Dar când l‑au recunoscut că este iudeu, au strigat toți într‑un glas, timp de aproape două ore: „Mare este zeița Artemis a efesenilor!” 35 Totuși, logofătul a potolit mulțimea și a zis: „Bărbați efeseni, cine nu știe oare că cetatea efesenilor este păzitoarea templului măreței Artemis și a chipului ei căzut din cer? 36 Fiindcă lucrul acesta este de netăgăduit, trebuie să vă potoliți și să nu faceți vreun lucru nesăbuit. 37 I‑ați adus aici pe oamenii aceștia, care nu sunt nici jefuitori de temple, nici hulitori ai zeiței noastre. 38 Dacă Demetrios și meșterii care sunt cu el au vreo plângere împotriva cuiva, există adunări de judecată și proconsuli; să se învinuiască unii pe alții! 39 Dacă mai aveți și altă pricină, se va hotărî cu privire la ea într‑o adunare legitimă. 40 Dar acum suntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele petrecute astăzi, căci n‑avem niciun temei prin care să justificăm această răzvrătire.” 41 Și zicând acestea, a dat drumul adunării.
Ucenicii lui Ioan se fac creștini
1 Și a fost așa : pe când era Apolo în Corint, Pavel trecând prin părțile de sus, a venit la Efes și a găsit pe unii ucenici. 2 Și le‐a zis: Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut? Iar ei i‐au zis: Dar nici n‐am auzit dacă este Duhul Sfânt. 3 Și a zis: Pentru ce botez ați fost dar botezați? Și ei au zis: Pentru botezul lui Ioan. 4 Și Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinței, zicând poporului ca să creadă în cel ce vine după el, adică în Isus. 5 Și când au auzit, au fost botezați pentru numele Domnului Isus. 6 Și după ce a pus Pavel mâinile asupra lor, Duhul Sfânt a venit peste ei și vorbeau în limbi și proroceau. 7 Și toți erau ca la doisprezece bărbați.
Pavel învață pe popor la Efes
8 Și a intrat în sinagogă și vorbea cu îndrăzneală vreme de trei luni, vorbind cu ei și înduplecându‐i cu privire la cele despre Împărăția lui Dumnezeu. 9 Și deoarece unii erau învârtoșați și nu se înduplecau, vorbind de rău Calea înaintea mulțimii, el s‐a despărțit de ei și a deosebit pe ucenici vorbind în fiecare zi în școala lui Tiran. 10 Și aceasta s‐a făcut vreme de doi ani, încât toți cei ce locuiesc în Asia au auzit Cuvântul Domnului, atât iudei cât și greci. 11 Și Dumnezeu făcea puteri nemaipomenite prin mâinile lui Pavel, 12 încât pe bolnavi erau aduse de la trupul lui și ștergare sau mahrame și bolile se depărtau de la ei și duhurile rele ieșeau afară.
Exorciștii iudei
13 Și unii dintre iudeii exorciști care umblă din loc în loc s‐au apucat să numească peste cei ce au duhuri rele numele Domnului Isus zicând: Vă jur pe Isus pe care‐l propovăduiește Pavel. 14 Și erau șapte fii ai unuia Sceva, iudeu, mai mare preot, care făceau aceasta. 15 Și duhul rău a răspuns și le‐a zis: Pe Isus îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți? 16 Și omul în care era duhul rău a sărit asupra lor și i‐a biruit pe amândoi și a avut putere împotriva lor încât au fugit din casa aceea goi și răniți. 17 Și aceasta a ajuns cunoscut tuturor, iudei și greci, care locuiesc în Efes; și a căzut temere peste ei toți și numele Domnului Isus era mărit. 18 Și mulți dintre cei ce crezuseră veneau, mărturisindu‐și și vestindu‐și faptele. 19 Și destui din cei ce făceau meșteșuguri ciudate au adus cărțile și le ardeau înaintea tuturor și au socotit prețurile lor împreună și au găsit cincizeci de mii de arginți. 20 Așa de puternic sporea și se întărea Cuvântul Domnului.
Răscoala argintarului Dimitrie
21 Și după ce s‐au împlinit acestea, Pavel și‐a pus în duh ca, după ce va trece prin Macedonia și Ahaia să se ducă la Ierusalim, zicând: După ce voi fi acolo, trebuie să văd și Roma. 22 Și trimițând în Macedonia pe doi dintre cei ce‐i slujeau, pe Timotei și Erast , el însuși a stat o vreme în Asia. 23 Și cam pe vremea aceea s‐a făcut nu puțină tulburare despre Cale . 24 Căci un oarecare cu numele Dimitrie, un argintar, care făcea temple mici de argint ale Dianei, aducea meșterilor nu puțin câștig. 25 Și i‐a adunat pe aceștia și pe lucrătorii care se îndeletniceau cu unele ca acestea și a zis: Bărbați, știți că din acest câștig ne este traiul. 26 Și vedeți și auziți că nu numai la Efes, ci mai în toată Asia, Pavel acesta a înduplecat și a abătut gloată destulă, zicând că nu sunt dumnezei aceia care sunt făcuți de mâini. 27 Și nu numai această parte ne este în primejdie ca să cadă în dispreț, ci și Templul marii zeițe Diana să fie socotit o nimica și are să fie chiar dată jos din măreția ei, ea pe care toată Asia și tot pământul locuit o cinstește. 28 Și când au auzit ei, s‐au umplut de mânie și strigau zicând: Mare este Diana efesenilor. 29 Și cetatea s‐a umplut de învălmășeală și s‐au năpustit într‐un gând la teatru, răpind cu ei pe Gaiu și Aristarh , macedoneni, împreună călători ai lui Pavel. 30 Și când Pavel și‐a pus în gând să intre în popor, ucenicii nu l‐au lăsat. 31 Și unii dintre căpeteniile Asiei, fiindu‐i prieteni, au trimis la el și‐l rugau să nu se ducă la teatru. 32 Deci unii strigau una, alții altceva; căci adunarea era învălmășită și cei mai mulți nu știau pentru ce se adunaseră laolaltă. 33 Și au făcut pe Alexandru să iasă din gloată, împingându‐l iudeii înainte. Și Alexandru a făcut semn cu mâna și voia să se apere înaintea poporului. 34 Dar când au cunoscut că este iudeu, s‐a făcut un glas din partea tuturor strigând cam două ceasuri: Mare este Diana efesenilor. 35 Și după ce logofătul a potolit gloata, zice: Bărbați efeseni, cine este oare dintre oameni care nu cunoaște că cetatea efesenilor este păzitoarea Templului marii Diane și a chipului căzut de la Jupiter? 36 Deci fiindcă acestea sunt fără cuvânt de împotrivire, se cuvine să fiți liniștiți și să nu faceți nimic în pripă. 37 Căci ați adus aici pe bărbații aceștia care nu sunt nici hoți de cele sfinte, nici hulitori ai zeiței noastre. 38 Deci dacă Dimitrie și meșterii care sunt cu el au cuvânt împotriva cuiva, se țin adunări pentru judecare și sunt proconsuli: să se învinuiască unii pe alții. 39 Iar dacă cereți ceva despre altele, se va lămuri în adunarea legiuită. 40 Căci suntem în primejdie să fim învinuiți pentru răscoala de astăzi; și în privința ei nu vom putea da socoteală de îmbulzeala aceasta. 41 Și după ce a zis acestea, a dat drumul adunării.