1 Descoperirea pe care a primit‑o profetul Habacuc.
Prima plângere a profetului
2 Până când voi striga după ajutor, DOAMNE,
fără să asculți?
Până când să strig către Tine: „Silnicie!”
fără să vii în ajutorul celui asuprit ?
3 De ce mă lași să văd nelegiuirea
și privești liniștit la nedreptate?
Sub ochii mei are loc prăpăd și silnicie,
se nasc certuri
și se stârnesc dușmănii.
4 De aceea legea este fără putere
și dreptatea nu mai răzbește;
cei răi îi împresoară pe cei drepți,
de aceea se fac judecăți strâmbe.
Răspunsul lui Dumnezeu
5 „Priviți printre neamuri și vedeți,
uimiți‑vă și îngroziți‑vă!
Căci în zilele voastre voi face o lucrare
pe care n‑ați crede‑o
dacă v-ar povesti-o cineva!
6 Iată, îi ridic pe caldeeni ,
popor turbat și iute,
care străbate întinderea pământului
ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui.
7 El este grozav și înfricoșător;
dreptatea și măreția lui vin de la sine însuși.
8 Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii,
mai aprigi decât lupii la căderea serii .
Călăreții lui vin în galop,
călăreții lui vin de departe,
zboară ca vulturul care înșfacă prada.
9 Toți vin numai pentru jaf,
cu privirile ațintite în față,
și adună prinși de război ca nisipul.
10 Își bat joc de regi
și fac haz pe seama celor mari.
Cetățile întărite le stârnesc râsul:
ridică valuri de pământ și le iau,
11 apoi trec ca vântul și se duc:
vinovat este cel care face din puterea lui dumnezeul lui.”
A doua plângere a profetului
12 Nu ești Tu , DOAMNE, din veșnicie?
Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu dormi !
DOAMNE, Tu ai rânduit poporul acesta pentru judecată ;
Tu, Stânca mea , l‑ai ridicat ca să mustri!
13 Ochii Tăi sunt prea curați ca să vadă răul
și nu poți să privești răutatea.
De ce Te uiți la mișei și taci
când cel rău îl înghite pe cel drept?
14 I-ai făcut Tu pe oameni ca pe peștii mării,
ca pe vietățile mărunte, care n-au stăpân?
15 Vrăjmașul îi scoate pe toți cu cârligul undiței,
îi trage cu mreaja sa,
îi strânge în năvod,
de aceea se bucură și se veselește.
16 De aceea aduce jertfe mrejei sale
și arde tămâie în cinstea năvodului său,
pentru că datorită lor are parte de belșug
și bucatele lui sunt grase!
17 Oare își va scoate el sabia mereu
ca să omoare fără milă atâta lume?
Haldeii pedepsesc pe Iuda
1 Sarcina, pe care a văzut‐o prorocul Habacuc. 2 Până când, Doamne, voi striga și nu vei auzi? Strig către tine: Asuprire! și nu mântuiești. 3 De ce mă faci să văd nelegiuirea, și te uiți la apăsare? Căci pustiirea și asuprirea sunt înaintea mea: și este ceartă și se ridică gâlceavă. 4 De aceea legea este fără putere și judecata nu iese niciodată. Căci cel rău împleticește pe cel drept: de aceea judecata iese strâmbă. 5 Vedeți între neamuri și priviți și minunați‐vă cu mirare; căci lucrez un lucru în zilele voastre, pe care nu‐l veți crede chiar dacă s‐ar spune. 6 Căci, iată, scol pe haldei , neamul acela amar și iute, care umblă în latul pământului, ca să stăpânească locuințe, care nu sunt ale lor. 7 Sunt înspăimântători și groaznici; din ei iese judecata lor și slava lor. 8 Și caii lor sunt mai iuți decât leoparzii și mai repezi decât lupii de seară ; și călăreții lor se aruncă și călăreții lor vin de departe. Ei zboară ca vulturul, care se repede să mănânce. 9 Ei vin cu toții la asuprire: mulțimea fețelor lor caută înainte și adună ca nisipul pe prinși. 10 Da, râde de împărați și mai marii îi sunt de batjocură; râde de orice întărire, căci grămădește pulbere și o ia. 11 Atunci va mătura ca vântul și va trece și se va face vinovat: el a cărui putere este dumnezeul său. 12 Oare nu ești tu , Doamne, din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Noi nu vom muri. Tu, Doamne, l‐ai hotărât la judecată. Și tu, Stâncă, l‐ai hotărât la mustrare. 13 Tu ai ochi prea curați ca să vadă răul și nu te poți uita la răutate. Pentru ce te uiți la cei ce lucrează cu necredincioșie și taci când cel rău înghite pe cel mai drept decât el? 14 Tu faci și pe oameni ca peștii mării, ca târâtoarele care n‐au niciun domn peste ele. 15 El îi scoate pe toți cu undița, îi prinde în mreaja sa și‐i adună în năvodul său: de aceea se bucură și se veselește: 16 De aceea jertfește mrejei sale și arde tămâie năvodului său, căci prin ele partea sa se îngrașă și hrana sa e grasă. 17 Va goli el oare pentru aceasta mreaja sa și va sugruma el într‐una neamurile fără cruțare?