Cântarea Anei
1 Ana s‑a rugat și a zis:
„Mi se bucură inima în DOMNUL,
puterea mea a fost înălțată de DOMNUL;
îmi deschid larg gura împotriva vrăjmașilor mei,
căci mă bucur de izbăvirea Ta.
2 Nimeni nu este sfânt ca DOMNUL;
nu este alt Dumnezeu decât Tine;
nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.
3 Nu mai vorbiți cu atâta trufie,
să nu vă mai iasă cuvinte trufașe din gură ,
căci DOMNUL este Dumnezeul atotștiutor,
și faptele sunt cântărite de El!
4 Arcul celor viteji este sfărâmat,
iar cei nevolnici sunt încinși cu putere.
5 Cei sătui intră la stăpân pentru pâine,
și cei ce erau flămânzi se îngrașă;
chiar și cea stearpă naște de șapte ori,
iar cea cu mulți fii se usucă.
6 DOMNUL omoară , și tot El dă viață;
El îl coboară pe om în Șeol, și tot El îl ridică de acolo.
7 DOMNUL aduce sărăcia , dar și bogăția,
El smerește , și tot El înalță.
8 Îl ridică din pulbere pe cel sărac,
îl înalță din gunoi pe cel lipsit,
ca să‑i pună să șadă alături de nobili
și tron de slavă să le dea moștenire.
Ai DOMNULUI sunt stâlpii pământului,
pe care a așezat lumea.
9 El păzește pașii credincioșilor Lui,
dar cei răi sunt nimiciți în beznă,
căci nu prin putere biruie omul.
10 DOMNUL îi zdrobește pe dușmani ;
din ceruri tună El asupra lor.
DOMNUL judecă marginile pământului.
El îi dă putere regelui Său
și înalță puterea Unsului Său.”
11 Elcana s‑a dus acasă, la Rama, iar băiatul a rămas în slujba DOMNULUI, înaintea preotului Eli.
Răutatea fiilor lui Eli
12 Fiii lui Eli erau niște oameni de nimic ; nu‑L cunoșteau pe DOMNUL. 13 Obiceiul acestor preoți față de popor era așa : când un om aducea o jertfă, în timp ce se fierbea carnea, venea sluga preotului cu o furculiță cu trei dinți în mână, 14 o înfigea în cazan, în căldare, în cratiță sau în oală, și tot ce prindea cu furculița lua preotul pentru el. Așa făceau ei cu toți cei din Israel care veneau la Șilo. 15 Ba chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului și îi spunea celui ce aducea jertfa: „Dă‑i preotului carne de fript; nu va primi de la tine carne fiartă, ci doar carne crudă!” 16 Dacă omul zicea: „Mai întâi să se ardă grăsimea, apoi vei lua ce dorești”, i se răspundea: „Nu! Dă‑mi acum, căci altfel iau cu sila!” 17 Păcatul acestor tineri era foarte mare înaintea DOMNULUI , pentru că ei nesocoteau ofrandele DOMNULUI.
Samuel, în slujba lui Dumnezeu
18 Samuel slujea înaintea DOMNULUI: un băiat încins cu un efod de in. 19 Mama sa îi făcea o robă mică și i‑o aducea an de an, când se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa de peste an. 20 Eli i‑a binecuvântat pe Elcana și pe nevasta sa, zicând: „Să dea DOMNUL să ai urmași din nevasta aceasta în locul celui pe care ea I l‑a încredințat DOMNULUI!” Și s‑au întors acasă. 21 Când DOMNUL a cercetat‑o pe Ana, ea a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. Și tânărul Samuel creștea înaintea DOMNULUI.
Dumnezeu condamnă casa lui Eli
22 Eli era foarte bătrân și a aflat ce făceau fiii lui cu tot Israelul și că se culcau cu femeile care slujeau la intrarea în Cortul Întâlnirii. 23 El le‑a zis: „De ce faceți astfel de lucruri? Căci aud de la tot poporul despre faptele voastre rele. 24 Nu, fiii mei! Zvonurile pe care le aud răspândindu‑se în poporul DOMNULUI nu sunt bune! 25 Dacă cineva păcătuiește împotriva aproapelui său, va mijloci Dumnezeu pentru el, dar dacă cineva păcătuiește împotriva DOMNULUI, cine va mijloci pentru el?” Ei însă n‑au ascultat de glasul tatălui lor, căci DOMNUL voia să-i dea pieirii. 26 Iar tânărul Samuel creștea mereu și era plăcut atât înaintea DOMNULUI, cât și înaintea oamenilor.
27 Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Oare nu M‑am descoperit Eu casei tatălui tău când era în Egipt, în casa lui Faraon? 28 Eu l‑am ales pe tatăl tău dintre toate semințiile lui Israel, ca să‑Mi fie preot, să se suie la altarul Meu, să ardă tămâie și să poarte efodul înaintea Mea; i-am dăruit casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale fiilor lui Israel. 29 De ce călcați în picioare jertfele și ofrandele Mele, pe care le‑am poruncit pentru locuința Mea? Cum de îi cinstești pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, încât vă îngrășați din primele roade ale tuturor ofrandelor lui Israel, poporul Meu?»
30 De aceea, iată ce zice DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Le făgăduisem într‑adevăr casei tale și casei tatălui tău că vor umbla totdeauna înaintea Mea. Acum, departe de Mine lucrul acesta!», zice DOMNUL. «Căci pe cei care Mă cinstesc îi voi cinsti, dar cei ce Mă nesocotesc vor fi disprețuiți. 31 Iată, vin zile când voi tăia brațul tău și brațul casei tatălui tău, așa încât nu va mai fi niciun bătrân în casa ta. 32 Vei vedea nenorocire în locuința Mea ; cu tot binele pe care DOMNUL i‑l va face lui Israel, nu va mai fi niciodată vreun bătrân în casa ta. 33 Îl voi lăsa la altarul Meu numai pe unul dintre ai tăi, ca să ți se topească ochii de durere și să ți se întristeze sufletul, dar toți ceilalți din casa ta vor muri în floarea vârstei.
34 Semnul pe care ți‑l dau este soarta celor doi fii ai tăi, Hofni și Fineas: în aceeași zi vor muri amândoi. 35 Iar Eu Îmi voi ridica un preot credincios, care va lucra după inima Mea și după sufletul Meu; îi voi zidi o casă trainică și va umbla în toate zilele înaintea Unsului Meu. 36 Și oricine va mai rămâne din casa ta va veni să i se ploconească pentru niște argint și pentru o bucată de pâine și va zice: ‘Pune‑mă, te rog, într‑una din slujbele preoției, ca să am un codru de pâine să mănânc!’»”
Cântarea Anei
1 Și Ana s‐a rugat și a zis: Mi se veselește inima în Domnul. Mi s‐a înălțat cornul în Domnul. Mi s‐a lărgit gura asupra vrăjmașilor mei: căci mă bucur de mântuirea ta. 2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul. Căci nu este altul afară de tine și nu este stâncă asemenea Dumnezeului nostru. 3 Nu vă înmulțiți cuvintele trufașe. Să nu iasă semeție din gura voastră, căci Domnul este un Dumnezeu cunoscător și faptele sunt cumpănite de el. 4 Arcul celor puternici este sfărâmat și cei ce se poticneau sunt încinși cu putere. 5 Cei ce erau sătui s‐au închiriat pentru pâine și cei ce erau flămânzi au încetat de a flămânzi . Chiar cea stearpă a născut șapte și cea care avea mulți copii lâncezește. 6 Domnul omoară și învie, coboară în Șeol și scoate afară. 7 Domnul face sărac și bogat și scoboară și înalță. 8 El ridică din pulbere pe cel sărac. El înalță din gunoi pe cel nevoiaș ca să‐l facă să șadă cu unșii și să moștenească scaunul de domnie al slavei. Căci stâlpii pământului sunt ai Domnului și a așezat lumea pe ei. 9 El păzește picioarele celor plini de îndurare ai săi, iar cei răi vor tăcea în întuneric. Căci niciun om nu va birui prin putere. 10 Cei ce se luptă cu Domnul vor fi sfărâmați în bucăți. El va tuna împotriva lor din ceruri , Domnul va judeca marginile pământului și va da putere împăratului său și va înălța cornul unsului său. 11 Și Elcana s‐a dus la Rama la casa lui. Și copilul slujea Domnului înaintea lui Eli preotul.
Răutatea fiilor lui Eli
12 Și fiii lui Eli erau fii ai lui Belial , nu cunoșteau pe Domnul. 13 Și obiceiul preoților cu poporul era: când aducea cineva o jertfă, venea tânărul preotului, pe când fierbea carnea, cu o furcă cu trei coarne în mână 14 și o vâra în cazan sau în oală sau în căldare sau în tigaie; preotul lua cu ea tot ce scotea furca. Așa făceau cu tot Israelul care venea acolo în Silo. 15 Și înainte de a arde ei grăsimea, tânărul preotului venea și zicea omului care jertfea: Dă carne de fript pentru preot, căci nu va lua de la tine carne fiartă, ci crudă. 16 Și dacă omul îi zicea: Vor arde negreșit mai întâi grăsimea și apoi ia cât îți dorește sufletul! atunci el zicea: Nu, ci acum să mi‐o dai, iar de nu, o voi lua cu sila. 17 Și păcatul tinerilor era foarte mare înaintea Domnului, căci oamenii disprețuiau darul Domnului.
Samuel în slujba Domnului
18 Iar Samuel slujea înaintea Domnului ca băiat încins cu un efod de in. 19 Și mamă‐sa îi făcea o mantie mică și i‐o aducea din an în an, când se suia cu bărbatul său să jertfească jertfa de fiecare an. 20 Și Eli a binecuvântat pe Elcana și pe nevasta lui și a zis: Domnul să‐ți dea sămânță din femeia aceasta pentru împrumutul care a fost făcut Domnului. Și s‐au dus la locul lor. 21 Și Domnul a cercetat pe Ana, și ea a zămislit și a născut trei fii și două fete. Și băiatul Samuel creștea înaintea Domnului.
Eli își mustră copiii
22 Și Eli era foarte bătrân și a auzit tot ce făceau fiii săi la tot Israelul și cum se culcau cu femeile , care făceau slujbă la ușa cortului întâlnirii. 23 Și le‐a zis: Pentru ce faceți lucruri ca acestea? Căci aud faptele voastre cele rele de la tot poporul acesta. 24 Nu, fiii mei, căci știrea pe care o aud nu este bună; voi faceți pe poporul Domnului să greșească. 25 Dacă un om păcătuiește împotriva altui om, Dumnezeu îl va judeca; dar dacă un om păcătuiește împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el? Și n‐au ascultat de glasul tatălui lor, căci Domnul voia să‐i omoare. 26 Și băiatul Samuel mergea crescând , fiind plăcut Domnului și oamenilor.
Vestirea pedepsei împotriva lui Eli
27 Și un om al lui Dumnezeu a venit la Eli și i‐a zis: Așa zice Domnul: Oare nu m‐am descoperit eu casei tatălui tău când erau în Egipt, în casa lui Faraon? 28 Și l‐am ales din toate semințiile lui Israel ca să‐mi fie preot, ca să se suie la altarul meu, să ardă tămâie, să poarte efodul înaintea mea; și am dat casei tatălui tău toate jertfele arse cu foc ale copiilor lui Israel. 29 Pentru ce călcați în picioare jertfa mea și darul meu, pe care l‐am poruncit în locuința mea , și cintești pe fiii tăi mai mult decât pe mine, îngrășându‐vă cu cele mai alese din toate darurile lui Israel, poporul meu? 30 De aceea Domnul Dumnezeul lui Israel zice: Am zis în adevăr: Casa ta și casa tatălui tău vor umbla înaintea mea în veac. Dar acum Domnul zice: Departe de mine; căci voi cinsti pe cei ce mă cinstesc și cei ce mă disprețuiesc vor fi puțin prețuiți. 31 Iată vin zile când îți voi tăia brațul tău și brațul casei tatălui tău, încât nu va fi niciun bătrân în casa ta. 32 Și vei vedea strâmtorarea locuinței mele în tot binele care se va face lui Israel, și nu va mai fi bătrân în casa ta în veac. 33 Și acela din ai tăi, pe care nu‐l voi stârpi de la altarul meu, va fi ca să‐ți topească ochii și să‐ți întristeze inima și toată sămânța casei tale: — vor muri în floarea vârstei. 34 Și aceasta‐ți va fi semnul: ce se va întâmpla celor doi fii ai tăi Hofni și Fineas: vor muri amândoi într‐o singură zi. 35 Și îmi voi ridica un preot credincios, care va face după ceea ce este în inima mea și în sufletul meu și‐i voi zidi o casă trainică și va umbla înaintea unsului meu în toate zilele. 36 Și va fi așa : oricine va rămânea în casa ta va veni și se va pleca lui pentru o bucată de argint și pentru o turtă de pâine și va zice: Pune‐mă, rogu‐te, în vreuna din slujbele preoțești ca să mănânc o bucată de pâine.