Chivotul, în țara filistenilor
1 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l‑au dus din Eben‑Ezer la Așdod. 2 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu, l‑au dus în templul lui Dagon și l‑au așezat lângă Dagon. 3 Oamenii din Așdod s‑au trezit a doua zi dis-de-dimineață și, iată, Dagon era căzut cu fața la pământ înaintea chivotului DOMNULUI. L‑au luat pe Dagon și l‑au pus înapoi la locul lui. 4 În dimineața zilei următoare s‑au trezit devreme și, iată, Dagon era căzut cu fața la pământ înaintea chivotului DOMNULUI; capul și mâinile lui Dagon zăceau tăiate pe prag și nu rămăsese din el decât trunchiul. 5 (De aceea, până în ziua de azi, preoții lui Dagon și toți cei ce intră în templul lui Dagon nu pășesc pe pragul lui Dagon din Așdod.)
6 Mâna DOMNULUI a apăsat asupra celor din Așdod și i‑a pustiit : atât în Așdod, cât și în ținuturile lui, i‑a lovit cu bube la șezut. 7 Când au văzut oamenii din Așdod că așa stau lucrurile, au zis: „Să nu mai rămână la noi chivotul Dumnezeului lui Israel, căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon, dumnezeul nostru!” 8 Au trimis vorbă, i‑au adunat la ei pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Aceștia au răspuns: „Să fie dus la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel!” Și au dus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.
9 După ce a fost dus acolo, mâna DOMNULUI a apăsat asupra cetății cu o groază foarte mare; i‑a lovit pe oamenii cetății de la mic la mare, și le‑au apărut bube la șezut. 10 Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Dar când a ajuns chivotul lui Dumnezeu la Ecron, locuitorii cetății au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi și pe poporul nostru!” 11 Au trimis vorbă și i‑au strâns pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Trimiteți înapoi chivotul Dumnezeului lui Israel; să se întoarcă la locul lui, ca să nu ne omoare, pe noi și pe poporul nostru!” În toată cetatea era o groază de moarte, și mâna lui Dumnezeu apăsa acolo cu multă putere. 12 Oamenii care nu muriseră erau loviți cu bube la șezut, iar strigătul cetății se înălța până la cer.
Căderea lui Dagon înaintea cnivotului
1 Și filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l‐au dus de la Eben‐Ezer la Asdod. 2 Și filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l‐au adus în casa lui Dagon și l‐au pus lângă Dagon. 3 Și a doua zi asdodenii s‐au sculat de dimineață și iată Dagon zăcea pe fața sa la pământ înaintea chivotului Domnului. Și au luat pe Dagon și l‐au pus iarăși la locul său. 4 Și s‐au sculat devreme, a doua zi de dimineață, și iată Dagon zăcea pe fața sa la pământ înaintea chivotului Domnului și capul lui Dagon și amândouă palmele mâinilor sale tăiate erau pe prag. Numai trunchiul lui Dagon îi rămăsese. 5 De aceea preoții lui Dagon și toți cei ce intră în casa lui Dagon nu calcă pe pragul lui Dagon în Asdod până în ziua de astăzi.
Pedeapsa filistenilor
6 Și mâna Domnului a fost grea asupra asdodenilor și i‐a pustiit și i‐a bătut cu umflături , Asdodul și hotarele sale. 7 Și oamenii din Asdod au văzut că este așa și au zis: Să nu rămână chivotul Dumnezeului lui Israel la noi, căci mâna sa este grea asupra noastră și asupra dumnezeului nostru Dagon. 8 Și au trimis și au adunat pe toți domnii filistenilor la ei și au zis: Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel? Și ei au răspuns: Să se îndrepte chivotul Dumnezeului lui Israel spre Gat. Și au îndreptat chivotul Dumnezeului lui Israel într‐acolo. 9 Și a fost așa : după ce l‐au îndreptat într‐acolo, mâna Domnului a fost asupra cetății cu foarte mare groază și a bătut pe oamenii cetății de la mic până la mare și s‐au deschis umflăturile pe ei. 10 Și au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Și a fost așa : cum a venit chivotul lui Dumnezeu la Ecron, ecroniții au strigat, zicând: Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne ucidă, pe noi și pe poporul nostru. 11 Și au trimis și au adunat pe toți domnii filistenilor și au zis: Trimiteți chivotul Dumnezeului lui Israel și să se întoarcă la locul său și să nu ne ucidă pe noi și poporul nostru. Căci o groază de moarte era în toată cetatea; mâna lui Dumnezeu era foarte grea acolo. 12 Și oamenii care nu mureau erau loviți cu umflături și strigătul cetății se suia până la cer.