Războiul cu amoniții
1 După aceea, regele fiilor lui Amon a murit, iar în locul lui a început să domnească Hanun, fiul său. 2 David a zis: „Îi voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, căci și tatăl lui a arătat bunăvoință față de mine.” Și David i‑a trimis pe slujitorii săi să‑l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon, 3 căpeteniile fiilor lui Amon i‑au zis stăpânului lor Hanun: „Oare ca să‑și arate prețuirea față de tatăl tău a trimis David oameni cu vorbe de mângâiere? Nu cumva și‑a trimis slujitorii la tine ca să cunoască cetatea, s‑o cerceteze și s‑o nimicească?” 4 Hanun i‑a luat pe slujitorii lui David, le‑a ras barba pe jumătate și le‑a tăiat hainele pe jumătate până la coapse . Apoi le‑a dat drumul.
5 Când i‑au dat de veste lui David, el a trimis oameni înaintea lor, căci pățiseră o mare rușine. Regele le‑a spus: „Rămâneți la Ierihon până vă va crește barba și pe urmă să vă întoarceți!” 6 Fiii lui Amon au înțeles că și‑au atras ura lui David; au trimis de au tocmit douăzeci de mii de pedestrași de la arameii din Bet‑Rehob și de la arameii din Țoba, o mie de la regele din Maaca și douăsprezece mii de la oamenii din Tob. 7 La auzul veștii , David l‑a trimis pe Ioab cu toată oștirea vitejilor .
8 Fiii lui Amon au ieșit și s‑au așezat în linie de bătaie la intrarea porții; arameii din Țoba și din Rehob și oamenii din Tob și din Maaca erau deoparte, în câmpie. 9 Când a văzut Ioab că urma să lupte pe două fronturi , i‑a pus deoparte pe cei mai buni războinici din Israel și i‑a rânduit împotriva arameilor, 10 iar restul poporului l‑a pus sub porunca fratelui său, Abișai, ca să iasă înaintea fiilor lui Amon. 11 El a zis: „Dacă arameii vor fi mai tari decât mine, să vii în ajutorul meu; iar dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, voi veni eu să te ajut. 12 Fii tare ! Să ne arătăm tari pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru; iar DOMNUL să facă după cum va găsi de cuviință!” 13 Ioab și poporul care era cu el au înaintat la luptă împotriva arameilor, iar ei au fugit dinaintea lui. 14 Când au văzut fiii lui Amon că arameii au fugit, au fugit și ei dinaintea lui Abișai și au intrat în cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon și s‑a întors la Ierusalim.
15 Arameii, văzând că fuseseră înfrânți de Israel, s‑au strâns laolaltă. 16 Hadadezer a trimis după arameii care erau dincolo de Râu , și aceștia au venit la Helam, în frunte cu Șobac, căpetenia oștirii lui Hadadezer. 17 Când David a aflat vestea, a strâns tot Israelul, a trecut Iordanul și a venit la Helam. Arameii s‑au așezat în linii de bătaie împotriva lui David și au început lupta cu el. 18 Dar arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le‑a nimicit șapte sute de care de război și patruzeci de mii de călăreți ; l‑a lovit pe Șobac, căpetenia oștirii lui Hadadezer , care a murit acolo. 19 Când regii care îi fuseseră supuși lui Hadadezer s‑au văzut înfrânți de Israel, au făcut pace cu Israel și i s‑au supus . Astfel, arameii s‑au temut să‑i mai ajute pe fiii lui Amon.
Războiul cu amoniții
1 Și a fost așa : după aceasta împăratul copiilor lui Amon a murit, și fiul său Hanun a domnit în locul său. 2 Și David a zis: Voi arăta îndurare lui Hanun, fiul lui Nahaș, cum mi‐a arătat mie îndurare tatăl său. Și David a trimis prin robii săi să‐l mângâie pentru tatăl său. Și robii lui David au venit în țara copiilor lui Amon. 3 Și mai marii copiilor lui Amon au zis lui Hanun, domnul lor: Socoți tu că David a trimis mângâietori la tine ca să cinstească pe tatăl tău? Oare n‐a trimis David pe robii săi la tine ca să cerceteze cetatea și s‐o iscodească și s‐o surpe? 4 Atunci Hanun a luat pe robii lui David și le‐a ras bărbile pe jumătate și le‐a tăiat veșmintele în mijloc, până la șezutul lor și le‐a dat drumul. 5 Și au spus lui David și el a trimis în întâmpinarea lor, căci bărbații erau foarte rușinați. Și împăratul a zis: Rămâneți în Ierihon până vă vor crește bărbile, și apoi întoarceți‐vă. 6 Și copiii lui Amon au văzut că au căzut în miros urât la David, și copiii lui Amon au trimis și au tocmit pe sirienii de la Bet‐Rehob și pe sirienii de la Țoba, douăzeci de mii de bărbați pedeștri, și pe împăratul din Maaca cu o mie de bărbați și pe bărbații din Tob, douăsprezece mii de bărbați. 7 Și David a auzit și a trimis pe Ioab și toată oastea celor viteji. 8 Și copiii lui Amon au ieșit și s‐au rânduit de bătaie la intrarea porții. Și sirienii din Țoba și din Rehob și bărbații din Tob și din Maaca erau deoparte pe câmp. 9 Și Ioab a văzut că fața luptei era împotriva lui pe dinainte și pe dinapoi, și a ales din toți aleșii lui Israel și i‐a rânduit împotriva Sirienilor. 10 Și a dat rămășița poporului în mâna lui Abișai, fratele său, și i‐a rânduit împotriva copiilor lui Amon. 11 Și a zis: Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, atunci să mă ajuți tu, iar dacă copiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, voi veni eu și te voi ajuta. 12 Fii cu inimă și să ne îmbărbătăm pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru și Domnul să facă ce va fi bine în ochii lui! 13 Și Ioab și poporul care era cu el s‐au apropiat la luptă împotriva sirienilor și ei au fugit dinaintea lui. 14 Și când au văzut copiii lui Amon că sirienii fugiseră, au fugit și ei dinaintea lui Abișai și au intrat în cetate. Și Ioab s‐a întors de la copiii lui Amon și a venit la Ierusalim. 15 Și când au văzut sirienii că au fost bătuți de Israel, s‐au adunat împreună. 16 Și Hadadezer a trimis și a adus și pe sirienii care erau dincolo de Râu. Și au venit la Helam cu Șobac, mai marele oastei lui Hadadezer, în capul lor. 17 Și s‐a spus lui David. Și el a adunat tot Israelul și a trecut peste Iordan și a venit la Helam. Și sirienii s‐au rânduit împotriva lui David și s‐au luptat cu el. 18 Și sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Și David a lovit șapte sute de care de ale sirienilor și patruzeci de mii de călăreți și a lovit pe Șobac, mai marele oastei lor, și a murit acolo. 19 Și toți împărații care erau robii lui Hadadezer au văzut că erau bătuți de Israel, și au făcut pace cu Israel și le‐au slujit . Și Sirienii s‐au temut să mai ajute pe copiii lui Amon.