Jalea regelui
1 Lui Ioab i s‑a dat de știre: „Iată, regele plânge și îl jelește pe Absalom!” 2 Și în ziua aceea biruința s‑a prefăcut în mâhnire pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul a auzit zicându‑se: „Regele este cuprins de jale din pricina fiului său!” 3 În aceeași zi, poporul a intrat pe furiș în cetate , asemenea celor cărora le este rușine că au dat dosul în luptă. 4 Regele își acoperise fața și striga cu glas tare:
„Fiul meu Absalom!
Absalom, fiul meu, fiul meu!”
5 Ioab s‑a dus la casa unde era regele și a zis: „Astăzi ai umplut de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, care v‑au scăpat cu viață pe tine, pe fiii tăi, pe fiicele, pe nevestele și pe țiitoarele tale! 6 Iubindu‑i pe cei ce te urăsc și urându‑i pe cei ce te iubesc, dai astăzi de înțeles că pentru tine nu contează nici căpeteniile, nici slujitorii; îmi dau seama acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toți am fi morți acum, lucrul acesta ți s‑ar părea drept. 7 Acum, ieși degrabă și vorbește după inima slujitorilor tăi! Jur pe DOMNUL că, dacă nu ieși să te arăți, unul nu va rămâne cu tine peste noapte; și aceasta va fi pentru tine o nenorocire mai rea decât toate nenorocirile care s‑au abătut asupra ta din tinerețe până acum.” 8 Atunci, regele s‑a ridicat și s‑a așezat la poartă. S‑a dat de știre întregului popor: „Iată, regele stă la poartă!” Și tot poporul a venit înaintea regelui.
David își recapătă domnia
Bărbații lui Israel fugiseră fiecare la cortul lui, 9 și în toate semințiile lui Israel tot poporul se certa zicând: „Regele ne‑a izbăvit din mâna vrăjmașilor noștri; el ne‑a scăpat din mâna filistenilor, și acum a trebuit să fugă din țară dinaintea lui Absalom. 10 Iar Absalom, pe care l‑am uns să domnească peste noi, a murit în bătălie. Așadar, de ce nu puneți o vorbă pentru întoarcerea regelui?”
11 Regele David le trimisese vorbă preoților Țadoc și Abiatar: „Așa să le spuneți bătrânilor lui Iuda: «De ce ați fi voi cei din urmă pentru întoarcerea regelui în casa lui? (Ce se spunea în tot Israelul ajunsese până la rege, până la casa lui.) 12 Voi sunteți frații mei, os din oasele mele și carne din carnea mea. De ce ați fi voi cei din urmă pentru aducerea regelui înapoi?» 13 Și lui Amasa spuneți‑i așa: «Oare nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea față de mine dacă de acum înainte nu vei fi căpetenia oștirii în locul lui Ioab!»”
14 David a atras de partea lui inimile tuturor oamenilor lui Iuda; ca un singur om, ei i‑au trimis vorbă regelui: „Întoarceți‑vă, tu și toți slujitorii tăi!” 15 Regele s‑a întors și a ajuns până la Iordan. Și oamenii din Iuda s‑au dus la Ghilgal , ca să iasă înaintea regelui și să‑l ajute pe rege să treacă Iordanul.
Bunătatea lui David față de Șimei
16 Șimei , fiul lui Ghera, beniamitul, din Bahurim, s‑a grăbit să coboare în întâmpinarea regelui David alături de cei din Iuda. 17 Cu el erau o mie de oameni din Beniamin, precum și Țiba , slujitorul casei lui Saul, cu cei cincisprezece fii și cei douăzeci de robi ai săi. Ei s‑au dus în grabă la Iordan, în întâmpinarea regelui. 18 Au trecut vadul ca să ajute casa regelui la trecerea râului și să facă după dorința regelui. Când acesta se pregătea să treacă Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s‑a aruncat înaintea lui. 19 El i‑a zis regelui: „Să nu‑mi țină domnul meu în seamă fărădelegea ; să nu‑și amintească ticăloșia săvârșită de robul tău în ziua când domnul meu, regele, ieșea din Ierusalim și să n‑o pună la inimă! 20 Robul tău își dă seama că a păcătuit. Dar, iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif , să cobor în întâmpinarea domnului meu, regele!” 21 Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, a luat cuvântul și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentru că l‑a blestemat pe unsul DOMNULUI?” 22 Dar David a zis: „Asta nu e treaba voastră, fiii Țeruiei! Cum de ați ajuns să fiți potrivnicii mei astăzi? Se cade să fie omorât astăzi un om în Israel? Oare nu mi‑e limpede că astăzi sunt rege peste Israel?” 23 Și regele i‑a zis lui Șimei: „Nu vei muri!” Regele s‑a jurat.
Bunătatea lui David față de Mefiboșet
24 Mefiboșet , fiul lui Saul, s‑a coborât și el în întâmpinarea regelui. Nu‑și îngrijise nici picioarele, nici barba și nu‑și spălase hainele din ziua când plecase regele până în ziua când s‑a întors în pace. 25 Când s‑a dus în întâmpinarea regelui la Ierusalim, regele i‑a zis: „De ce n‑ai venit cu mine, Mefiboșet?” 26 Și el a zis: „O, rege, domnul meu! Slujitorul meu m‑a înșelat. Robul tău zisese: «Pune‑mi șaua pe măgar, ca să încalec și să merg cu regele!» – căci robul tău este olog. 27 Și el l‑a ponegrit pe robul tău la domnul meu, regele. Dar domnul meu , regele, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă după cum vei găsi de cuviință! 28 În toată casa tatălui meu nu erau decât oameni vrednici de moarte înaintea domnului meu, regele; și totuși tu l‑ai pus pe robul tău printre cei ce mănâncă la masa ta. Aș mai putea pretinde eu vreun drept de la rege?” 29 Regele i‑a zis: „De ce atâta vorbă despre aceste lucruri? Am hotărât: «Tu și Țiba veți împărți ogoarele.»” 30 Mefiboșet i‑a zis regelui: „Poate să ia totul, numai să știu că domnul meu, regele, se întoarce în pace acasă.”
Mulțumirea lui David față de Barzilai
31 Barzilai , galaaditul, s‑a coborât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu regele, ca să‑l petreacă până dincolo de Iordan. 32 Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optzeci de ani. El îngrijise de rege în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat. 33 Regele i‑a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, și mă voi îngriji de tine la Ierusalim!” 34 Dar Barzilai i‑a zis regelui: „Câți ani mai am oare de trăit, ca să mă sui cu regele la Ierusalim? 35 Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de ani . Mai pot eu face deosebire între ce este bun și ce este rău? Mai are robul tău vreun gust pentru mâncare și băutură? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și al cântărețelor? De ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele? 36 Robul tău va trece puțin dincolo de Iordan cu regele. De altfel, de ce m‑ar răsplăti regele în felul acesta? 37 Îngăduie‑i robului tău să se întoarcă: să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Dar, iată, robul tău Chimham va merge mai departe cu domnul meu, regele; fă pentru el ce vei găsi de cuviință!” 38 Regele a zis: „Atunci să vină Chimham împreună cu mine, și voi face pentru el ce vei găsi de cuviință; tot ce vei dori din partea mea voi face pentru tine.” 39 După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l‑a trecut și regele, regele l‑a sărutat pe Barzilai și l‑a binecuvântat. Și Barzilai s‑a întors acasă. 40 Regele s‑a îndreptat spre Ghilgal, și Chimham a mers împreună cu el. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel îl petrecuseră pe rege dincolo de Iordan .
41 Toți bărbații lui Israel au venit la rege și i‑au zis: „De ce te‑au răpit frații noștri, bărbații lui Iuda? De ce l‑au petrecut pe rege dincolo de Iordan, împreună cu cei din casa lui și cu oamenii lui?” 42 Toți bărbații lui Iuda le‑au răspuns bărbaților lui Israel: „Fiindcă regele este rudă cu noi. Dar de ce v‑ați mâniat pentru lucrul acesta? De mâncat, am mâncat oare pe cheltuiala regelui? De dat, ni s‑a dat oare ceva?” 43 Și bărbații lui Israel le‑au răspuns bărbaților lui Iuda: „Noi avem dreptul la zece părți din rege! De asemenea, față de voi, avem dreptul de întâi‑născut! De ce ne‑ați nesocotit? N‑am fost noi primii care am vorbit despre întoarcerea regelui nostru?” Dar bărbații lui Iuda au răspuns mai aspru decât bărbații lui Israel.
Jalea împăratului
1 Și s‐a spus lui Ioab: Iată împăratul plânge și se jelește după Absalom! 2 Și izbânda din ziua aceea s‐a prefăcut în jelire pentru tot poporul. Căci poporul a auzit zicându‐se în ziua aceea: Împăratul este amărât pentru fiul său. 3 Și poporul s‐a furișat în ziua aceea înăuntrul cetății cum se furișează un popor care se rușinează când fuge din luptă. 4 Și împăratul și‐a acoperit fața și împăratul bocea cu glas tare: Fiul meu, Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu! 5 Și Ioab a intrat în casă la împărat și a zis: Ai rușinat astăzi fețele tuturor robilor tăi, care ți‐au mântuit astăzi viața ta, viețile fiilor tăi și ale fiicelor tale și viețile nevestelor tale și viețile țiitoarelor tale. 6 Pentru că iubești pe cei ce te urăsc și urăști pe cei ce te iubesc. Căci ai dovedit astăzi, că mai marii și robii nu sunt nimic pentru tine. Căci cunosc astăzi că dacă ar fi trăit Absalom și noi toți am fi murit astăzi, atunci ar fi fost drept în ochii tăi. 7 Și acum scoală‐te, ieși și vorbește la inima robilor tăi, căci mă jur pe Domnul, de nu vei ieși, nu va rămânea un om cu tine noaptea aceasta; și aceasta va fi mai rău pentru tine decât tot răul, care a venit asupră‐ți din tinereța ta și până acum. 8 Și împăratul s‐a sculat și a șezut în poartă. Și au spus întregului popor zicând: Iată, împăratul șade în poartă. Și tot poporul a venit înaintea împăratului. Și Israel fugise la cortul său.
Întoarcerea împăratului la Ierusalim
9 Și tot poporul s‐a certat în toate semințiile lui Israel zicând: Împăratul ne‐a scăpat din mâna vrăjmașilor noștri și ne‐a mântuit din mâna filistenilor și acum a fugit din țară dinaintea lui Absalom. 10 Și Absalom pe care l‐am uns peste noi a murit în luptă; acum deci de ce nu vorbiți un cuvânt pentru aducerea înapoi a împăratului? 11 Și împăratul David a trimis la Țadoc și Abiatar, preoții, zicând: Vorbiți bătrânilor lui Iuda zicând: De ce sunteți voi cei din urmă ca să aduceți pe împărat înapoi la casa sa? Căci cuvântul întregului Israel venise la împărat în casa sa. 12 Voi sunteți frații mei; sunteți osul meu și carnea mea. De ce deci sunteți cei din urmă ca să aduceți înapoi pe împărat? 13 Și ziceți lui Amasa : Nu ești tu osul meu și carnea mea? Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă mai mult dacă nu vei fi mai mare peste oaste înaintea mea în toate zilele în locul lui Ioab! 14 Și el a plecat inima tuturor bărbaților din Iuda, ca pe un singur om, încât au trimis la împărat zicând: Întoarce‐te tu și toți robii tăi! 15 Și împăratul s‐a întors și a venit până la Iordan. Și Iuda a venit până la Ghilgal ca să întâmpine pe împărat și să treacă pe împărat peste Iordan.
Bunătatea lui David
16 Și Șimei , fiul lui Ghera, Beniamitul care era din Bahurim, s‐a grăbit și s‐a pogorât cu bărbații din Iuda înaintea împăratului David. 17 Și o mie de bărbați din Beniamin erau cu el și Țiba , robul casei lui Saul și cei cincisprezece fii ai lui și cei douăzeci de slujitori ai lui cu ei și au mers înaintea împăratului prin Iordan. 18 Și a trecut luntrea ca să treacă dincolo casa împăratului și să facă ce era bun în ochii săi. Și Șimei, fiul lui Ghera, a căzut înaintea împăratului când trecea peste Iordan. 19 Și a zis împăratului: Să nu‐mi socotească domnul meu nelegiuirea și să nu‐ți amintești de răutatea, pe care a făcut‐o robul tău în ziua aceea, când a ieșit domnul meu împăratul din Ierusalim, ca s‐o pună împăratul la inimă. 20 Căci eu, robul tău, știu că am păcătuit. Deci iată, am venit astăzi cel dintâi din toată casa lui Iosif ca să mă pogor în întâmpinarea domnului meu împăratul. 21 Și Abișai, fiul Țeruiei, a răspuns și a zis: Să nu fie ucis Șimei pentru aceasta, pentru că a blestemat pe unsul Domnului? 22 Și David a zis: Ce am eu a face cu voi, fii ai Țeruiei, de vă faceți astăzi potrivnici mie? Să fie ucis cineva în Israel astăzi? Căci nu știu eu că sunt astăzi împărat peste Israel? 23 Și împăratul a zis lui Șimei: Nu vei muri. Și împăratul i‐a jurat. 24 Și Mefiboșet , fiul lui Saul, s‐a pogorât în întâmpinarea împăratului. Și nu‐și îngrijise picioarele, nici nu‐și făcuse barba, nici nu‐și spălase hainele din ziua în care plecase împăratul până în ziua când s‐a întors în pace. 25 Și a fost așa : când a venit la Ierusalim spre întâmpinarea împăratului, împăratul i‐a zis: De ce n‐ai mers cu mine, Mefiboșet? 26 Și el a răspuns: Domnul meu împărate, robul meu m‐a înșelat. Căci robul tău a zis: Îmi voi înșeua măgarul și voi încăleca pe el și voi merge cu împăratul pentru că slujitorul tău este olog. 27 Și el a vorbit de rău de robul tău la domnul meu , împăratul, dar domnul meu împăratul este ca îngerul lui Dumnezeu; fă deci ce este bine în ochii tăi. 28 Căci toată casa tatălui meu nu era decât bărbați ai morții înaintea domnului meu împăratul; totuși tu ai pus pe robul tău între cei ce mănâncă la însăși masa ta. Și ce drept mai am eu să mai strig către împăratul? 29 Și împăratul i‐a zis: Pentru ce mai vorbești încă de lucrurile tale? Zic: Tu și Țiba împărțiți câmpul. 30 Și Mefiboșet a zis împăratului: Da, să ia el totul, deoarece domnul meu, împăratul, a venit în pace în casa sa.
Mulțumirea lui David față de Barzilai
31 Și Barzilai , Galaaditul, s‐a pogorât de la Roghelim și a trecut cu împăratul peste Iordan ca să‐l petreacă peste Iordan. 32 Și Barzilai era un om foarte bătrân, de optzeci de ani; și îngrijise de împărat când locuia în Mahanaim, căci era un bărbat foarte cuprins. 33 Și împăratul a zis lui Barzilai: Treci cu mine și voi îngriji de tine la mine în Ierusalim. 34 Și Barzilai a zis împăratului: Câte sunt zilele anilor vieții mele ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim? 35 Am optzeci de ani astăzi; pot eu oare deosebi între bun și rău? Poate să guste robul tău ce mănânc și ce beau? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și al cântărețelor? De ce dar să mai fie robul tău o povară domnului meu, împăratul? 36 Robul tău va trece puțin cu împăratul peste Iordan. Și de ce să‐mi răsplătească împăratul cu această răsplată? 37 Lasă, te rog, să se întoarcă robul tău ca să mor în cetatea mea lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Și iată robul tău Chimham să treacă cu domnul meu împăratul și fă‐i ce este bine în ochii tăi! 38 Și împăratul a zis: Chimham să treacă cu mine, și‐i voi face ce va fi bine în ochii tăi și îți voi face tot ce vei voi de la mine. 39 Și tot poporul a trecut Iordanul și împăratul a trecut și împăratul a sărutat pe Barzilai și l‐a binecuvântat și el s‐a întors la locul său. 40 Și împăratul a trecut la Ghilgal și Chimham a trecut cu el. Și tot poporul lui Iuda a petrecut pe împărat și chiar și jumătate din poporul lui Israel. 41 Și iată toți bărbații din Israel au venit la împărat și i‐au zis: De ce te‐au furat frații noștri, bărbații din Iuda, și au trecut pe împărat și casa lui peste Iordan și pe toți bărbații lui David cu el? 42 Și toți bărbații din Iuda au răspuns bărbaților din Israel: Pentru că împăratul ne este rudă de aproape. Și de ce sunteți voi mânioși pentru lucrul acesta? Am mâncat noi ceva de la împărat? Sau ne‐a dat el vreun dar? 43 Și bărbații din Israel au răspuns bărbaților din Iuda și au zis: Noi avem zece părți în împărat și chiar mai mult în David decât voi și pentru ce dar ne‐ați disprețuit? Și n‐a fost sfatul nostru cel dintâi pentru aducerea înapoi a împăratului nostru? Și cuvântul bărbaților din Iuda a fost mai aspru decât cuvântul bărbaților din Israel.