Pavel, în Macedonia și Grecia
1 După încetarea zarvei, Pavel i‑a chemat pe ucenici și, după ce le‑a dat sfaturi, și‑a luat rămas‑bun de la ei, a ieșit din cetate și a plecat în Macedonia. 2 Străbătând ținutul acela, le‑a dat ucenicilor multe învățături; apoi a mers în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Avea de gând să plece pe mare spre Siria, dar iudeii au uneltit împotriva lui, de aceea a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 L‑au însoțit Sopater, fiul lui Pirus, din Bereea, Aristarh și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, împreună cu Timotei , Tihic și Trofim din Asia. 5 Aceștia au mers înainte și ne‑au așteptat în Troas. 6 După Sărbătoarea Azimelor, am plecat și noi cu corabia din Filipi, iar după cinci zile am ajuns la ei în Troas, unde am rămas șapte zile.
Pavel, la Troas. Învierea lui Eutih
7 În prima zi a săptămânii , când eram adunați ca să frângem pâinea, Pavel a început o cuvântare și, fiindcă avea de gând să plece a doua zi, și‑a prelungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe candele. 9 Un tânăr numit Eutih, care era așezat pe fereastră, a adormit adânc în timpul îndelungii cuvântări a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la catul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel a coborât, s‑a repezit la el și, luându‑l în brațe, a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el!” 11 După ce a urcat, a frânt pâinea, a mâncat și a vorbit îndelung, până în zori; apoi a plecat. 12 Băiatul a fost adus viu, iar ei au fost mângâiați nespus.
Pavel, la Milet. Cuvântarea adresată prezbiterilor efeseni
13 Noi ne‑am dus la corabie și am plecat spre Asos, de unde urma să‑l luăm pe Pavel, pentru că el hotărâse să călătorească până acolo pe uscat. 14 Când ne‑am întâlnit în Asos, l‑am luat și ne‑am dus la Mitilene. 15 De aici am călătorit pe mare și a doua zi am ajuns în dreptul insulei Chios. În ziua următoare am trecut pe lângă Samos și, [după o oprire în Troghilion], am ajuns a doua zi la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai zăbovească în Asia; căci se grăbea ca, dacă era cu putință, să fie la Ierusalim în Ziua Cincizecimii.
17 Din Milet, Pavel a trimis la Efes și i‑a chemat pe prezbiterii bisericii. 18 Când au ajuns la el, le‑a zis: „Știți cum m‑am purtat cu voi în tot acest timp, din prima zi în care am pus piciorul în Asia; 19 cum I‑am slujit Domnului cu toată smerenia, cu lacrimi și în încercările de care am avut parte prin uneltirile iudeilor; 20 cum nu am trecut cu vederea nimic din ce vă era de folos, ci v‑am propovăduit și v‑am dat învățătură, fie în public, fie prin case, 21 vestindu‑le iudeilor și grecilor întoarcerea la Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus [Hristos]. 22 Și acum iată că, silit de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo; 23 numai că Duhul Sfânt mă înștiințează în fiecare cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Dar eu nu pun niciun preț pe viața mea, ci vreau să‑mi sfârșesc [cu bucurie] alergarea și slujirea pe care am primit‑o de la Domnul Isus – aceea de a vesti Evanghelia harului lui Dumnezeu.
25 Și acum, știu că voi, toți cei în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția [lui Dumnezeu], nu‑mi veți mai vedea fața. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor, 27 căci nu m‑am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. 28 Luați seama la voi înșivă și la toată turma peste care v‑a pus Duhul Sfânt episcopi , ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, pe care a dobândit‑o cu însuși sângele Său. 29 Știu că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi înverșunați, care nu vor cruța turma, 30 și se vor ridica din mijlocul vostru bărbați care vor da învățături strâmbe, ca să‑i atragă pe ucenici după ei. 31 De aceea vegheați și aduceți‑vă aminte că, timp de trei ani, zi și noapte, n‑am încetat să vă sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare dintre voi! 32 Iar acum, [fraților,] vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. 33 N‑am poftit nici argintul , nici aurul, nici îmbrăcămintea cuiva. 34 Voi înșivă știți că mâinile acestea au muncit pentru nevoile mele și ale celor ce erau cu mine. 35 Prin toate acestea v‑am arătat că, trudind astfel, trebuie să‑i ajutați pe cei neputincioși și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, căci El Însuși a zis: «Este mai ferice să dai decât să primești.» ”
36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat împreună cu ei toți și s‑a rugat. 37 Au izbucnit toți în plâns, l‑au îmbrățișat pe Pavel și l‑au sărutat, 38 fiind îndurerați mai ales din pricina vorbei pe care le‑o spusese, cum că nu‑i vor mai vedea fața. Și l‑au însoțit până la corabie.
Pavel în Macedonia
1 Și după ce a încetat tulburarea, Pavel trimițând după ucenici și îndemnându‐i, și‐a luat rămas bun de la ei și a ieșit să se ducă în Macedonia. 2 Și după ce a trecut prin părțile acelea și i‐a îndemnat cu mult cuvânt, a venit în Grecia. 3 Și după ce a stat trei luni acolo și făcându‐se o pândă împotriva lui de către iudei, când era să se ducă pe apă în Siria, a fost de părere să se întoarcă prin Macedonia. 4 Și Sopater din Berea, al lui Pir, l‐a însoțit până în Asia; iar dintre tesaloniceni Aristarh și Secund și Gaiu din Derbe și Timotei ; iar dintre cei din Asia Tihic și Trofim . 5 Și aceștia s‐au dus înainte și ne‐au așteptat în Troa. 6 Și după zilele azimilor noi am plecat pe apă de la Filipi și în cinci zile am venit la ei în Troa, unde am zăbovit șapte zile.
Învierea lui Eutih
7 Și în ziua întâi a săptămânii când ne‐am adunat ca să frângem pâinea, Pavel a stat de vorbă cu ei având de gând să plece a doua zi; și a întins cuvântul până la miezul nopții. 8 Și erau destule felinare în odaia de sus, unde eram adunați. 9 Și un tânăr cu numele Eutih ședea pe fereastră cufundat într‐un somn adânc; și pe când Pavel sta de vorbă cu ei mereu înainte, fiind doborât de somn, a căzut jos din al treilea cat și a fost ridicat mort. 10 Iar Pavel s‐a pogorât și a căzut peste el și luându‐l în brațe a zis: Nu vă speriați căci sufletul lui este în el. 11 Și după ce s‐a suit și a frânt pâinea și a gustat și a vorbit cu ei destul, până în zori, astfel a plecat. 12 Iar ei au adus pe băiat viu și s‐au mângâiat nu cu măsură.
Pavel la Milet
13 Și noi plecând înainte la corabie ne‐am dus pe apă la Asos, având de gând să luăm de acolo pe Pavel cu noi; căci astfel rânduise, deoarece el avea să meargă pe jos. 14 Iar când ne‐a întâlnit la Asos, l‐am luat cu noi și am venit la Mitilene. 15 Și de acolo plecând pe apă, am ajuns a doua zi în dreptul Chiosului și în ziua următoare ne‐am atins de Samos și rămânând în Troghilion am venit a doua zi la Milet. 16 Căci Pavel a judecat să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; căci se grăbea, dacă i‐ar fi cu putință, să fie la Ierusalim în ziua Cincizecimii.
Cuvântarea de rămas bun
17 Și de la Milet a trimis la Efes și a chemat la el pe prezbiterii bisericii. 18 Și când au venit la el, le‐a zis: Voi știți cum am fost cu voi toată vremea, din ziua întâi de când am călcat în Asia, 19 slujind Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi și încercări , care mi s‐au întâmplat în pândirile iudeilor; 20 cum nu m‐am ferit de nimic din cele de folos ca să nu vă vestesc și să vă învăț în fața tuturor și în case, 21 mărturisind atât iudeilor cât și grecilor pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Și acum iată, legat în duhul mă duc la Ierusalim, neștiind cele ce au să mi se întâmple acolo, 23 decât numai că Duhul Sfânt îmi mărturisește în fiecare cetate zicând că mă așteaptă legături și necazuri. 24 Dar nu țin nicio socoteală de viața mea, ca scumpă mie însumi , numai să‐mi săvârșesc calea și slujba pe care am luat‐o de la Domnul Isus, spre a mărturisi evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Și acum iată știu că nu‐mi veți mai vedea fața voi toți, printre care am trecut propovăduind Împărăția. 26 De aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m‐am ferit să vă vestesc tot sfatul lui Dumnezeu. 28 Luați aminte la voi înșivă și la toată turma în care v‐a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți biserica Domnului, pe care și‐a dobândit‐o prin însuși sângele său. 29 Știu că după plecarea mea vor intra între voi lupi grozavi, necruțând turma, 30 și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați vorbind lucruri sucite ca să tragă pe ucenici după ei. 31 Drept aceea vegheați, aducându‐vă aminte că trei ani, noapte și zi, n‐am încetat sfătuind cu lacrimi pe fiecare. 32 Și acum vă încredințez Domnului și cuvântului harului său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea între toți cei sfințiți. 33 N‐am poftit argint sau aur sau îmbrăcăminte de la nimeni. 34 Voi înșivă cunoașteți că aceste mâini au slujit pentru cele trebuincioase mie și celor ce erau cu mine. 35 În toate v‐am dat pildă că ostenindu‐vă astfel trebuie să sprijiniți pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus că el însuși a zis: Ferice este mai mult a da decât a lua. 36 Și când a zis acestea, a îngenuncheat și s‐a rugat cu ei toți. 37 Și a fost destul plâns al tuturor și au căzut pe grumazul lui Pavel și‐l sărutau mult, 38 întristându‐se mai ales pentru cuvântul pe care‐l zisese că n‐au să‐i mai vadă fața. Și l‐au petrecut până la corabie.