1 Festus a venit în provincia sa, iar după trei zile s‑a suit de la Cezareea la Ierusalim. 2 Preoții de seamă și mai‑marii iudeilor au adus plângere împotriva lui Pavel și l‑au rugat pe Festus 3 să le facă o favoare și să‑l trimită pe Pavel la Ierusalim. Îi întindeau astfel o cursă, ca să‑l omoare pe drum. 4 Festus a răspuns că Pavel este ținut sub pază în Cezareea și că el însuși va merge acolo în curând. 5 „Deci”, a zis el, „cei mai însemnați dintre voi să coboare împreună cu mine și, dacă este ceva nepotrivit în omul acesta, să‑l învinuiască!”
6 Festus a rămas între ei doar opt sau zece zile, apoi s‑a coborât la Cezareea. A doua zi a stat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel. 7 Când a sosit el, iudeii care veniseră din Ierusalim l‑au înconjurat și au adus împotriva lui multe și grave învinuiri, pe care însă nu le puteau dovedi. 8 În cuvântul său de apărare, Pavel a zis : „N‑am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva cezarului.” 9 Festus, care voia să le facă iudeilor o favoare, i‑a răspuns lui Pavel: „Vrei să urci la Ierusalim și acolo să fii judecat de mine pentru acestea?” 10 Pavel a zis: „Eu stau înaintea instanței cezarului și de el trebuie să fiu judecat. Față de iudei n‑am săvârșit nicio nedreptate, cum știi foarte bine. 11 Dacă am făcut vreo nedreptate sau ceva vrednic de moarte, nu mă feresc să mor. Dar dacă nu este adevărat nimic din învinuirile acestora, nimeni nu poate să mă dea pe mâna lor. Fac apel la cezar !” 12 Atunci, Festus, după ce a stat de vorbă cu sfetnicii, a răspuns: „La cezar ai făcut apel, la cezar vei merge!”
Pavel, înaintea regelui Agripa al II‑lea
13 După câteva zile, regele Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să‑l salute pe Festus. 14 Fiindcă au rămas acolo mai multe zile, Festus i‑a povestit regelui cazul lui Pavel, zicând: „Felix a lăsat în temniță un bărbat 15 împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, s‑au plâns preoții de seamă și bătrânii iudeilor, cerându‑mi să‑l osândesc. 16 Le‑am răspuns că la romani nu este obiceiul să fie predat un om învinuit înainte să stea față în față cu acuzatorii lui și să aibă prilejul de a răspunde la învinuiri. 17 Ei au venit aici și, fără vreo altă amânare , eu am stat a doua zi pe scaunul de judecată și am poruncit ca omul să fie adus. 18 Când s‑au înfățișat, acuzatorii nu i‑au adus nicio vină din lucrurile rele pe care le bănuiam eu. 19 Aveau cu el doar controverse privitoare la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spune că este viu. 20 Fiindcă nu știam ce să fac în privința acestei controverse, l‑am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri . 21 Dar Pavel a cerut să rămână sub pază, ca să ajungă la judecata Maiestății Sale , așa că am poruncit să fie păzit până îl voi trimite la cezar.” 22 Agripa i‑a zis lui Festus: „Aș vrea să‑l aud și eu pe omul acesta .” „Mâine”, a răspuns el , „îl vei auzi.”
23 A doua zi, Agripa și Berenice au venit cu mare fast și au intrat în sala de judecată, împreună cu tribunii și cu bărbații cei mai de seamă ai cetății, iar la porunca lui Festus a fost adus Pavel. 24 Festus a zis: „Rege Agripa și voi toți cei adunați împreună cu noi, uitați‑vă la omul acesta, de care toată mulțimea iudeilor mi s‑a plâns și în Ierusalim, și aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască! 25 Eu însă înțeleg că n‑a făcut nimic vrednic de moarte, dar, fiindcă el însuși a făcut apel la Augustus, am hotărât să‑l trimit. 26 N‑am nimic temeinic de scris suveranului cu privire la el, de aceea l‑am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, rege Agripa, pentru ca în urma cercetării să am ce scrie. 27 Căci mi se pare fără noimă să‑i trimit un întemnițat fără să arăt acuzele care i se aduc.”
1 Festus deci, după ce a pășit pe ținutul său, la trei zile s‐a suit de la Cesarea la Ierusalim. 2 Și mai marii preoților și fruntașii iudeilor au făcut plângere împotriva lui Pavel. Și‐l rugau, 3 cerând ca un hatâr împotriva lui să trimită să‐l aducă la Ierusalim; făcând o pândă ca să‐l răpună pe cale. 4 Festus deci a răspuns că Pavel este ținut în pază la Cesarea și că el însuși are să plece acolo în curând. 5 Deci care dintre voi, zice el, sunt cu putere, să se pogoare cu mine și dacă este ceva nelalocul său în bărbat, să‐l învinuiască. 6 Și după ce a zăbovit între ei nu mai mult de opt sau zece zile, s‐a pogorât la Cesarea și a doua zi a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7 Și când a venit el, iudeii care se pogorâseră de la Ierusalim l‐au înconjurat aducând împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească, 8 pe când Pavel se apăra: N‐am păcătuit cu nimic, nici față de legea iudeilor, nici față de Templu, nici față de Cesar. 9 Dar Festus, voind să capete mulțumire de la iudei, a răspuns lui Pavel și a zis: Voiești să te pogori la Ierusalim și să fii judecat acolo înaintea mea pentru acestea? 10 Dar Pavel a zis: Eu stau înaintea scaunului de judecător al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat; pe iudei cu nimic nu i‐am nedreptățit, după cum și tu mai bine cunoști. 11 Deci, dacă nu sunt în drept și am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; iar dacă nu este nimic adevărat din cele pentru care mă învinuiesc aceștia, nimeni nu poate să mă dăruiască lor. Cer să fiu judecat de Cezarul. 12 Atunci Festus, după ce a chibzuit împreună cu cei din sfat, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, te vei duce la Cezarul.
Împăratul Agripa la Cesarea
13 Și după ce au trecut câteva zile, Agripa împăratul și Berenice au sosit la Cesarea ca să ureze lui Festus bun venit. 14 Și fiindcă au zăbovit acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cele despre Pavel zicând: Este un bărbat lăsat în închisoare de Felix: 15 pentru care, când eram eu la Ierusalim, mai marii preoților și bătrânii iudeilor mi‐au adus plângere, cerând o hotărâre împotriva lui; 16 cărora le‐am răspuns că romanii n‐au obiceiul să dăruiască pe un om mai înainte ca pârâtul să aibă de față pârâșii lui și să aibă prilej de apărare pentru învinuire. 17 Deci după ce au venit ei aici, n‐am făcut nicio amânare și a doua zi am șezut pe scaunul de judecător și am poruncit ca să fie adus bărbatul 18 în privința căruia, când s‐au sculat pârâșii, nu aduceau nicio vină din acele rele pe care le bănuiam eu, 19 ci aveau față de el niște întrebări pentru religia lor și pentru un oarecare Isus mort, despre care Pavel zicea că este viu. 20 Și eu nedumerindu‐mă cum să cercetez despre acestea, întrebam dacă el ar voi să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru acestea. 21 Dar când Pavel a cerut ca să fie ținut pentru hotărârea lui August, am poruncit să fie ținut până‐l voi trimite la Cezarul. 22 Și Agripa a zis lui Festus: Aș vrea și eu însumi să aud pe acest om. Mâine, zice el, îl vei auzi. 23 Deci a doua zi când a venit Agripa și Berenice cu mult alai, au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și bărbații cei mai aleși ai cetății și Festus a poruncit și a fost adus Pavel. 24 Și Festus a zis: Împărate Agripa și toți bărbații care sunteți de față cu noi, priviți pe acesta despre care toată mulțimea iudeilor în Ierusalim și aici mi‐au adus pâră, strigând că nu trebuie să mai trăiască. 25 Dar eu am înțeles că n‐a făptuit nimic vrednic de moarte și el însuși cerând să fie judecat de Augustul, am hotărât să‐l trimit. 26 Despre care n‐am ceva temeinic să scriu domnului meu. De aceea l‐am adus înaintea voastră și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca după ce se va face cercetare cu de‐amănuntul, să am ce să scriu. 27 Căci mi se pare fără rost ca trimițând pe un închis, să nu însemn și pricinile împotriva lui.