Apărarea lui Pavel înaintea regelui Agripa al II‑lea
1 Agripa i‑a zis lui Pavel: „Îți este îngăduit să te aperi.” Atunci, Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel : 2 „Mă socotesc fericit, rege Agripa, că pot să mă apăr astăzi înaintea ta cu privire la toate cele de care mă învinuiesc iudeii, 3 căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și disputele lor; de aceea, te rog să mă asculți cu răbdare.
4 Viața mea, petrecută de la început, încă din tinerețe, în mijlocul neamului meu, în Ierusalim, le este cunoscută tuturor iudeilor. 5 Ei mă știu de multă vreme și, dacă vor, pot da mărturie că am trăit după cea mai strictă grupare a religiei noastre, ca fariseu. 6 Și acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței pe care a făcut‑o Dumnezeu părinților noștri 7 și pe care cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind cu râvnă lui Dumnezeu zi și noapte, nădăjduiesc să o vadă împlinită. Pentru această nădejde , o, rege, sunt învinuit eu de iudei! 8 De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morții? 9 Și eu credeam că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 ceea ce am și făcut în Ierusalim. După ce am primit autoritate de la preoții de seamă, i‑am aruncat în temniță pe mulți sfinți, iar când erau osândiți la moarte, îmi dădeam votul împotriva lor . 11 I‑am pedepsit adesea în toate sinagogile și mă străduiam să‑i fac să hulească. În furia mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile din afară .
12 Pentru aceasta , am mers la Damasc cu autoritate și însărcinare de la preoții de seamă. 13 Pe la amiază, o, rege, am văzut pe drum o lumină din cer, mai strălucitoare decât lumina soarelui, care ne‑a învăluit pe mine și pe cei ce mă însoțeau. 14 Am căzut cu toții la pământ, iar eu am auzit un glas care‑mi zicea în limba aramaică: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești? E în zadar să dai cu piciorul într‑o țepușă!» 15 Eu am întrebat: «Cine ești, Doamne?» Și Domnul a zis: «Eu sunt Isus, pe care‑L prigonești. 16 Dar ridică‑te și stai în picioare, căci pentru aceasta M‑am arătat ție: ca să te rânduiesc slujitor și martor al celor pe care le‑ai văzut și al celor pe care ți le voi arăta! 17 Eu te izbăvesc de poporul și de neamurile la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub stăpânirea Satanei la Dumnezeu și să primească iertare de păcate și parte împreună cu cei sfințiți prin credința în Mine.»
19 Și astfel, rege Agripa, n‑am fost neascultător față de vedenia cerească, 20 ci, mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim, apoi în tot ținutul Iudeei și neamurilor, le‑am propovăduit să se pocăiască, să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte vrednice de pocăință. 21 Iată de ce iudeii au pus mâna pe mine în Templu și au încercat să mă omoare. 22 Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns până în ziua aceasta să mărturisesc la mic și mare și nu spun altceva decât ce au spus profeții și Moise că se va împlini: 23 anume că Hristosul va pătimi și că , fiind cel dintâi care va învia din morți, va vesti lumină atât poporului, cât și neamurilor.”
24 Pe când se apăra el astfel, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie!” 25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și înțelepte. 26 Regele știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc deschis, căci sunt convins că nimic nu i‑a rămas ascuns, fiindcă ele nu s‑au petrecut într‑un ungher. 27 Crezi în profeți, rege Agripa? Știu că da.” 28 Și Agripa i‑a zis lui Pavel: „Lesne mai vrei tu să mă convingi să devin creștin!” 29 Pavel a răspuns: „Mai lesne sau mai cu anevoie , eu mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fie și ei cum sunt eu – desigur, fără lanțurile acestea.”
30 Regele, procuratorul, Berenice și toți cei ce stătuseră împreună cu ei s‑au ridicat. 31 Pe când se îndepărtau, vorbeau unii cu alții, zicând: „Omul acesta n‑a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” 32 Agripa i‑a zis lui Festus: „Omul acesta putea fi eliberat dacă n‑ar fi făcut apel la cezar.”
Pavel înaintea lui Agripa
1 Și Agripa a zis lui Pavel: Îți este îngăduit să vorbești pentru tine însuți. Atunci Pavel a întins mâna și se apăra: 2 În privința tuturor acelora de care sunt învinuit de iudei, împărate Agripa, mă socot pe mine însumi fericit că am să mă apăr astăzi înaintea ta. 3 Mai ales că tu ești cunoscător al tuturor obiceiulrilor și neînțelegerilor dintre iudei; de aceea te rog să mă asculți cu bunăvoință. 4 Deci viețuirea mea în tinerețe, care a fost de la început în neamul meu și în Ierusalim, o știu toți iudeii. 5 Pentru că ei mă cunosc de la început, dacă voiesc să mărturisească; căci eu am viețuit ca fariseu, potrivit cu cea mai strașnică sectă a credinței noastre. 6 Și acum stau aici să fiu judecat pentru nădejdea în făgăduința făcută de Dumnezeu către părinții noștri, 7 la care făgăduință nădăjduiesc să ajungă cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind lui Dumnezeu cu stăruință noapte și zi. Și pentru această nădejde sunt învinuit de iudei, împărate! 8 Pentru ce se judecă de necrezut la voi că Dumnezeu scoală morții? 9 Deci eu m‐am gândit în mine însumi că trebuie să lucrez mult împotrivă față de numele lui Isus din Nazaret, 10 ceea ce am și făcut în Ierusalim și am încuiat în temnițe pe mulți dintre sfinți, după ce am luat împuternicirea de la mai marii preoților. Și când erau omorâți, mi‐am dat votul împotriva lor, 11 și pedepsindu‐i de multe ori prin toate sinagogile îi sileam să hulească și înfuriindu‐mă peste măsură împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile de afară. 12 În acestea pe când mă duceam la Damasc cu împuternicire și cu drept de lucrare de la mai marii preoților, 13 în miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din cer, întrecând strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și al celor ce călătoreau cu mine. 14 Și când am căzut noi toți jos la pământ, eu am auzit un glas zicând către mine în graiul evreiesc: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? Greu îți este să dai cu piciorul împotriva țepușilor. 15 Și eu am zis: Cine ești, Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care tu‐l prigonești. 16 Dar scoală‐te și stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta m‐am arătat ție, ca să fii rânduit slujitor și martor atât al celor ce ai văzut cât și al celor pentru care mă voi arăta ție, 17 scăpându‐te din acest popor și dintre Neamuri, la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea Satanei la Dumnezeu, ca să ia prin credința în mine iertarea păcatelor și un sorț între cei sfințiți. 19 De aceea, împărate Agripa, n‐am fost neascultător vedeniei cerești, 20 ci am vestit mai întâi atât celor din Damasc și celor din Ierusalim și în toată țara Iudeei cât și Neamurilor ca să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăință. 21 Pentru aceasta iudeii m‐au apucat în Templu și încercau să mă omoare. 22 Deci având parte de ajutorul care este de la Dumnezeu, stau până în această zi, mărturisind și la mic și la mare, nezicând nimic decât cele ce au vorbit prorocii și Moise că au să fie; 23 că Hristosul are să fie supus la pătimire și că el cel dintâi din învierea morților are să vestească lumină atât poporului cât și Neamurilor. 24 Și pe când rostea acestea apărându‐se, Festus zice cu glas mare: Ești nebun, Pavele; știința ta multă te dă în nebunie. 25 Dar Pavel zice: Nu sunt nebun, prea alesule Festus, ci rostesc vorbe de adevăr și cuminție. 26 Căci împăratul știe de acestea către care și vorbesc cu îndrăzneală: pentru că sunt încredințat că niciuna din acestea nu este ascunsă de el, fiindcă aceasta nu s‐a petrecut într‐un colț. 27 Împărate Agripa, crezi tu în proroci? Știu că crezi! 28 Și Agripa a zis către Pavel: Cu puțin mă îndupleci ca să mă fac creștin. 29 Iar Pavel a zis : M‐aș ruga lui Dumnezeu, ca fie cu puțin, fie cu mult, nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fiți astfel cum sunt și eu, afară de aceste legături.
Nevinovăția lui Pavel recunoscută
30 Și împăratul s‐a sculat și dregătorul și Berenice și cei ce ședeau cu ei. 31 Și după ce s‐au dat la o parte, vorbeau unii cu alții zicând: omul acesta nu făptuiește nimic vrednic de moarte sau de legături. 32 Și Agripa a zis lui Festus: Omului acestuia putea să i se dea drumul, dacă n‐ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.