Vaiuri împotriva mai-marilor lui Israel
1 Vai de cei ce trăiesc fără griji în Sion,
care se simt la adăpost pe muntele Samariei,
vai de oamenii renumiți ai celui dintâi dintre neamuri,
la care aleargă cei din casa lui Israel!
2 Duceți-vă la Calne și priviți,
de acolo mergeți la Hamatul cel mare ,
apoi coborâți în Gatul filistenilor!
Sunteți voi mai buni decât aceste regate?
Sau este mai întins hotarul lor decât al vostru?
3 Voi, care credeți că ziua cea rea este departe
și instaurați domnia violenței!
4 Se culcă pe paturi de fildeș,
stau tolăniți pe divanele lor,
mâncând miei din turmă
și viței puși la îngrășat,
5 lălăind nimicuri în sunetul harfei
și crezându-se iscusiți ca David la instrumente;
6 beau vin din pocale mari,
se ung cu cele mai scumpe uleiuri
și nu le pasă de prăbușirea lui Iosif.
7 De aceea vor merge degrabă în fruntea exilaților
și se va termina cu praznicele acestor tolăniți.
8 Domnul DUMNEZEU jură pe Sine Însuși – da, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor:
„Mi‑e scârbă de mândria lui Iacov
și‑i urăsc palatele!
Voi da în mâna vrăjmașului
cetatea cu tot ce este în ea.”
9 Și dacă vor mai rămâne zece oameni într‑o casă, vor muri. 10 Când ruda unui mort, luându-l să-l ardă , îi va scoate trupul afară din casă, îl va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?” Acela va răspunde: „Nimeni.” Iar acesta va zice: „Sst! Nu trebuie să pomenim acum Numele DOMNULUI!”
11 Căci, iată, DOMNUL poruncește
să se facă bucăți casa cea mare
și moloz casa cea mică.
12 Pot caii să alerge pe stâncă
sau se poate ara marea cu boii?
Totuși, voi ați prefăcut dreptul în otravă
și rodul dreptății în pelin,
13 voi, care vă bucurați de Lo‑Debar
și ziceți: „Oare nu prin tăria noastră
ne‑am recăpătat cetatea Carnaim?”
14 „Dar iată ce vă voi face, casă a lui Israel”,
zice DOMNUL, Dumnezeul Oștirilor:
„voi ridica împotriva voastră un neam care vă va asupri
de la Lebo‑Hamat până la valea Arava .”
Amenințare împotriva seminției fruntașilor
1 Vai de cei ce sunt fără grijă în Sion și care se încred în muntele Samariei, oameni cu nume între cele dintâi ale neamurilor, la care vine casa lui Israel! 2 Treceți la Calne și vedeți. Și de acolo duceți‐vă la Hamatul cel mare și coborâți‐vă la Gatul filistenilor. Oare sunt ele mai bune decât împărățiile acestea? Ori este hotarul lor mai mare decât hotarul vostru? 3 Voi care depărtați ziua cea rea și faceți să se apropie scaunul asupririi ; 4 care vă culcați pe paturi de fildeș și vă întindeți în așternuturile voastre și mâncați mieii grași din turmă și vițeii din mijlocul grajdului; 5 care cântați alene după glasul alăutei, care vă născociți instrumente de muzică întocmai ca David ; 6 care beți vinul în farfurii și vă ungeți cu mirurile cele dintâi, dar nu vă întristați de rănile lui Iosif. 7 De aceea acum vor fi duși robi în capul celor duși robi și vor trece ospețele celor ce se întind. 8 Domnul Dumnezeu s‐a jurat pe sufletul său, zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Disprețuiesc mândria lui Iacov și‐i urăsc palatele; de aceea voi da cetatea și tot ce este în ea. 9 Și va fi așa : dacă vor rămâne zece oameni într‐o casă, vor muri. 10 Și unchiul cuiva îl va ridica, adică cel ce‐l va arde, ca să scoată oasele din casă și va zice celui ce va fi în părțile dinăuntrul casei: Mai este cineva cu tine? Și el va zice: Nimeni. Atunci va zice: Tăcere . Căci nu putem pomeni numele Domnului. 11 Căci iată, Domnul poruncește și va lovi casa cea mare cu spărturi și casa cea mică cu crăpături. 12 Vor alerga oare cai pe stâncă? Voi ara acolo cu boi? Căci ați schimbat judecata în fiere și rodul dreptății în pelin. 13 Voi, care vă bucurați în lucru de nimic, care ziceți: Oare nu ne‐am luat noi coarne prin puterea noastră? 14 Căci iată, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Voi scula împotriva voastră un neam și vă vor apăsa de la intrarea Hamatului până la pârâul pustiei.