Sfârșitul lui Israel și cauzele dezastrului
1 Domnul DUMNEZEU mi‑a arătat în vedenie un coș cu smochine văratice. 2 El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coș cu smochine văratice.” Și DOMNUL mi‑a zis:
„A venit sfârșitul poporului Meu, Israel;
nu‑i mai pot trece cu vederea păcatul !
3 Cântecele palatului vor deveni vaiete în ziua aceea”,
zice Domnul DUMNEZEU.
„«Ce mulțime de leșuri!
Cum zac aruncate pretutindeni!
Tăcere !», se va spune.
4 Ascultați aceasta, voi, care îi striviți pe cei sărmani ,
ca să-i aduceți la tăcere pe nenorociții din țară,
5 și ziceți: «Când trece luna nouă, ca să vindem grâne?
Când trece sabatul , ca să desfacem grâul,
să micșorăm efa , să mărim siclul
și să strâmbăm cântarul pentru a înșela,
6 ca să‑i cumpărăm pe săraci pe argint
și pe nevoiași pe o pereche de încălțăminte,
ca să vindem codina drept grâu?»”
7 DOMNUL S-a jurat pe Mândria-lui-Iacov : „Niciodată nu voi uita vreuna din faptele lor!”
8 Oare nu se va cutremura pământul din pricina aceasta
și nu se vor jeli toți locuitorii lui?
Nu se va umfla toată țara ca Nilul,
crescând și scăzând ca râul Egiptului?
9 „În ziua aceea”,
zice Domnul DUMNEZEU,
„voi face să asfințească soarele la amiază
și voi întuneca țara ziua-n amiaza mare;
10 vă voi preface sărbătorile în tânguiri
și toate cântările în bocete;
voi îmbrăca în sac toate coapsele
și voi rade toate capetele;
voi aduce în țară o jale
ca la moartea singurului copil –
când se va sfârși, acea zi va fi una amară.
11 Iată, vin zile”, zice Domnul DUMNEZEU,
„când voi trimite foame în țară,
nu foame de pâine, nici sete de apă,
ci după auzirea Cuvântului DOMNULUI.
12 Vor pribegi de la o mare la alta
și de la miazănoapte la răsărit;
vor cutreiera țara căutând Cuvântul DOMNULUI,
dar nu‑l vor găsi.
13 În ziua aceea, se vor topi de sete
fetele frumoase și flăcăii.
14 Cei ce jură pe «păcatul Samariei»
sau spun: «Viu este dumnezeul tău, Dane!»
și «Trăiască pelerinajul la Beer‑Șeba!»
vor cădea și nu se vor mai scula.”
Foamea după cuvântul Domnului
1 Așa mi‐a arătat Domnul Dumnezeu: și iată, un coș cu roade de vară. 2 Și a zis: Ce vezi tu, Amos? Și am zis: Un coș cu roade de vară. Atunci Domnul mi‐a zis: A venit sfârșitul asupra poporului meu Israel. Nu voi mai trece pe lângă ei. 3 Și cântările templului vor fi urlete în ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu. Vor fi multe trupuri moarte, le vor arunca în fiecare loc în tăcere. 4 Ascultați aceasta, voi cei ce înghițiți pe cei nevoiași și stârpiți pe cei săraci ai țării, 5 zicând: Când va trece luna nouă ca să vindem bucate? Și sabatul ca să deschidem grânarele? Micșorând efa și mărind siclul și strâmbând cumpenele pentru înșelăciune: 6 ca să cumpărăm cu argint pe cei săraci și pe cei nevoiași pentru o pereche de încălțăminte și să vindem codina de grâu. 7 Domnul s‐a jurat pe slava lui Iacov: De voi uita vreuna din faptele lor în veac! 8 Oare să nu se cutremure țara de aceasta și să nu se jelească oricine care locuiește în ea? Da, se va umfla în totul ca Râul; și se va tulbura și se va cufunda iarăși ca Râul Egiptului. 9 Și va fi așa : În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face ca soarele să apună la amiază și voi întuneca pământul în ziua mare. 10 Și voi preface sărbătorile voastre în jelire și toate cântările voastre în bocire și voi pune sac pe toate coapsele și pleșuvie pe orice cap; și o voi face ca jelirea pentru un singur fiu și sfârșitul său ca o zi de amărăciune. 11 Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în țară; nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzirea cuvintelor Domnului. 12 Și vor merge de la mare până la mare și de la miazănoapte până la răsărit; vor cutreiera încoace și încolo ca să caute cuvântul Domnului și nu‐l vor afla. 13 În ziua aceea fecioarele cele frumoase și tinerii se vor topi de sete. 14 Cei ce jură pe păcatul Samariei și zic: Viu este dumnezeul tău, Dane! și: Vie este calea Beer‐Șebei! chiar ei vor cădea și nu se vor mai scula.