Rugăciunea lui Daniel și taina vremii lui Mesia
1 În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care fusese pus să domnească peste împărăția caldeenilor, 2 da, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din Scripturi că trebuiau să treacă șaptezeci de ani peste ruinele Ierusalimului, după numărul anilor despre care îi vorbise DOMNUL profetului Ieremia. 3 Atunci, mi‑am întors fața spre Domnul Dumnezeu, ca să‑L caut cu cereri și rugăciuni fierbinți, cu post în sac și cenușă. 4 M‑am rugat DOMNULUI, Dumnezeului meu, și I‑am făcut următoarea mărturisire:
„Doamne , Dumnezeule mare și înfricoșător , Tu, care-Ți ții legământul de har față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 5 Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuiri, ne‑am înrăit, ne‑am răzvrătit și ne‑am abătut de la poruncile și rânduielile Tale. 6 Nu am ascultat de robii Tăi profeții, care le‑au vorbit în Numele Tău regilor, căpeteniilor și părinților noștri și întregului popor al țării.
7 Tu, Doamne, ești drept , iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor din Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape sau de departe, din toate țările în care ne‑ai alungat din pricina necredincioșiei de care ne-am făcut vinovați! 8 O, DOAMNE, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine , nouă, regilor, căpeteniilor și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta!
9 La Domnul, Dumnezeul nostru , sunt îndurarea și iertarea, căci ne‑am răzvrătit împotriva Lui 10 și n‑am ascultat de glasul DOMNULUI, Dumnezeului nostru, ca să urmăm învățăturile pe care ni le dăduse prin robii Săi profeții. 11 Dimpotrivă, tot Israelul a călcat Legea Ta, s‑a abătut de la Tine și nu a ascultat de glasul Tău. Astfel a căzut asupra noastră blestemul jurământului scris în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, fiindcă am păcătuit împotriva DOMNULUI.
12 El a împlinit , așadar, cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva judecătorilor care ne cârmuiau și a adus peste noi o mare nenorocire, astfel că nu s‑a mai întâmplat nicăieri sub cer cum i s-a întâmplat Ierusalimului. 13 După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi fiindcă nu am căutat bunăvoința DOMNULUI, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la fărădelegile noastre și nu am luat aminte la adevărul Tău. 14 Fiindcă n‑am ascultat de glasul Lui, DOMNUL a avut grijă ca nenorocirea aceasta să vină peste noi – și drept este DOMNUL, Dumnezeul nostru , în tot ce a făcut!
15 Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, care Ți‑ai scos poporul din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți‑ai făcut un Nume astăzi, noi am păcătuit , am săvârșit nelegiuiri, 16 dar, potrivit cu toată dreptatea Ta mântuitoare , Doamne, abate‑Ți mânia și urgia de la cetatea Ta, Ierusalim, de la muntele Tău cel sfânt, fiindcă din pricina păcatelor noastre și a fărădelegilor părinților noștri au ajuns Ierusalimul și poporul Tău de batjocura tuturor vecinilor noștri.
17 Acum, dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea și cererile robului Tău și , pentru numele Tău, Doamne, fă să strălucească Fața Ta peste Sanctuarul Tău pustiit ! 18 Pleacă‑Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide‑Ți ochii și privește ruinele noastre și cetatea care Îți poartă Numele ! Căci nu pentru meritele noastre Îți facem aceste cereri stăruitoare, ci pentru marea Ta îndurare. 19 Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne, și lucrează! De dragul Tău , Dumnezeule, nu întârzia, pentru că cetatea Ta și poporul Tău Îți poartă Numele!”
20 Pe când încă vorbeam și mă rugam – mărturisind păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și aducându‑mi cererile înaintea DOMNULUI, Dumnezeului meu, pentru muntele sfânt al Dumnezeului meu –, 21 da, pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit deodată Gabriel , omul pe care‑l văzusem mai înainte în vedenie, și m‑a atins , cam pe la ceasul jertfei de seară. 22 El mi‑a dat explicații, a vorbit cu mine și mi‑a zis: „Daniele, am venit acum să te ajut să înțelegi. 23 Când ai început să te rogi, a ieșit un cuvânt profetic , iar eu vin să ți‑l vestesc, fiindcă tu ești un om foarte prețuit . Înțelege dar cuvântul și ia seama la descoperire:
24 Șaptezeci de săptămâni au fost puse deoparte
pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă,
până la oprirea răzvrătirii ,
până la pecetluirea păcatelor ,
până la ispășirea nelegiuirii,
până la aducerea dreptății veșnice,
până la adeverirea descoperirilor profetice
și până la ungerea Sfântului Sfinților.
25 Să știi dar și să înțelegi că,
de la darea poruncii
pentru restituirea și rezidirea Ierusalimului
până la Mesia ‑Conducătorul ,
vor fi șapte săptămâni și încă șaizeci și două.
Cetatea se va zidi iarăși, cu tot cu piața ei de judecată ,
și anume în vremuri de restriște .
26 Dar, după cele șaizeci și două de săptămâni,
Mesia va fi dat la moarte
și nu va avea nici cetatea, nici Sanctuarul.
Poporul Conducătorului care vine se va strica
și sfârșitul lui va fi într‑un potop de oști ;
și până la sfârșitul războiului au fost hotărâte pustiiri.
27 El va întări legământul cu mulți timp de o săptămână
și, la mijlocul săptămânii, va pune capăt jertfelor și ofrandelor.
Apoi, pe aripa urâciunilor idolești , va sta un pustiitor ,
până când prăpădul hotărât va fi turnat asupra pustiitorului. ”
Rugăciunea lui Daniel pentru poporul său
1 În anul întâi al lui Dariu, fiul lui Ahașveros, din sămânța mezilor, care a domnit peste împărăția haldeilor: 2 în anul dintâi al domniei sale, eu, Daniel, am înțeles din cărți că numărul anilor pentru care fusese cuvântul Domnului către Ieremia prorocul pentru împlinirea pustiirilor Ierusalimului era șaptezeci de ani. 3 Și mi‐am îndreptat fața către Domnul Dumnezeu ca să caut prin rugăciune și cereri cu post și sac și cenușă. 4 Și m‐am rugat Domnului Dumnezeului meu și m‐am mărturisit și am zis: Vai, Doamne Dumnezeul cel mare și înfricoșat, care păstrează legământul și îndurarea către cei ce‐l iubesc și păzesc poruncile sale! 5 Noi am păcătuit și am făcut fărădelege și am făcut nelegiuire și ne‐am răzvrătit abătându‐ne de la poruncile tale și de la judecățile tale. 6 Și n‐am ascultat de slujitorii tăi, prorocii, care au vorbit în numele tău către împărații noștri, mai marii noștri și părinții noștri și către tot poporul țării. 7 A ta, Doamne, este dreptatea, iar nouă rușinea feței, ca în ziua aceasta, bărbaților lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, de aproape și de departe, în toate țările unde i‐ai alungat pentru necredincioșia lor cu care au fost necredincioși împotriva ta. 8 Doamne, nouă ne este rușinea feței, împăraților noștri, mai marilor noștri și părinților noștri, fiindcă am păcătuit împotriva ta. 9 La Domnul Dumnezeul nostru sunt îndurări și iertări: căci ne‐am răzvrătit împotriva lui. 10 Și n‐am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca să umblăm în legile lui pe care ni le‐a pus înainte prin slujitorii săi, prorocii. 11 Da, tot Israelul a călcat legea ta și s‐a abătut, neascultând de glasul tău. Și s‐a vărsat asupra noastră blestemul și jurământul care este scris în legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu: căci am păcătuit împotriva lui. 12 Și a împlinit cuvintele sale pe care le‐a vorbit împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri care ne‐au judecat, aducând asupra noastră un rău mare, încât nu s‐a întâmplat sub toate cerurile cum s‐a întâmplat asupra Ierusalimului. 13 Cum este scris în legea lui Moise, tot răul acesta a venit asupra noastră; cu toate acestea nu ne‐am rugat Domnului Dumnezeului nostru ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să pricepem adevărul tău. 14 De aceea Domnul a vegheat asupra răului și l‐a adus peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate faptele sale pe care le‐a făcut, și noi n‐am ascultat de glasul său. 15 Și acum, Doamne Dumnezeul nostru care ai scos poporul tău din țara Egiptului cu mână tare și ți‐ai făcut un nume , ca în ziua aceasta, noi am păcătuit , am lucrat nelegiuit. 16 Doamne, după toate dreptățile tale, să se întoarcă, rogu‐te, mânia ta și furia ta de la cetatea ta, Ierusalimul, muntele tău cel sfânt; căci pentru păcatele noastre și pentru nelegiuirile părinților noștri Ierusalimul și poporul tău au ajuns de ocară tuturor celor dimprejurul nostru. 17 Și acum, ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea robului tău și cererile sale și pentru Domnul, fă să lucească fața ta asupra locașului său sfințit care este pustiit . 18 Pleacă‐ți , Dumnezeul meu, urechea și ascultă; deschide‐ți ochii și vezi pustiirile noastre și cetatea care se numește după numele tău; căci noi n‐aducem rugăciunile noastre înaintea ta pentru dreptățile noastre, ci pentru multele tale îndurări. 19 Doamne, ascultă! Doamne, iartă! Doamne, auzi și lucrează; nu întârzia; pentru tine , Dumnezeul meu, căci cetatea ta și poporul tău se numesc după numele tău.
Descoperirea despre șaptezeci de săptămâni
20 Și pe când vorbeam și mă rugam și‐mi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și aduceam cererea mea înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21 da, pe când încă vorbeam în rugăciune, bărbatul Gavril , pe care‐l văzusem în vedenie mai înainte, zburând iute, s‐a atins de mine cam pe la ceasul jertfei de seară. 22 Și mi‐a făcut cunoscut și a vorbit cu mine și a zis: Daniele, am ieșit acum ca să‐ți dau înțelepciune și pricepere. 23 La începutul cererilor tale a ieșit cuvântul și am venit să ți‐l spun; căci tu ești foarte mult iubit : de aceea înțelege cuvântul și pricepe vedenia. 24 Șaptezeci de săptămâni s‐au hotărât asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte pentru oprirea fărădelegii și pentru sfârșirea păcatelor și pentru ispășirea nelegiuirii și pentru aducerea dreptății celei veșnice și pentru pecetluirea vedeniei și a prorocului și pentru ungerea Sfintei Sfintelor. 25 Cunoaște deci și înțelege: de la ieșirea cuvântului pentru așezarea din nou și pentru zidirea Ierusalimului și până la Unsul , Domnul , sunt șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni; ulița și șanțul vor fi zidite iarăși și în vremuri de strâmtorare. 26 Și după cele șaizeci și două de săptămâni Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic: și poporul domnului care va veni va nimici cetatea și sfântul locaș și sfârșitul ei va fi cu un potop și până la sfârșit va fi război și o hotărâre de pustiiri. 27 Și el va întări un legământ cu mulți o săptămână; și la mijlocul săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și din pricina aripei urâciunilor , va fi un pustiitor, până ce nimicirea și ce este hotărât se va vărsa asupra celei pustiite.