Cântarea lui Moise
1 „Luați aminte , ceruri, și voi vorbi;
ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Ca ploaia să curgă învățătura mea,
ca roua să picure cuvântul meu,
ca burnița pe iarbă,
ca ropotul de ploaie pe verdeață!
3 Voi vesti Numele DOMNULUI.
Dați‑I slavă Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca ! Lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte;
Dumnezeu este credincios; în El nu‑i nedreptate ,
ci El este drept și cinstit.
5 Dar ei s‑au stricat ;
s‑au nărăvit și nu‑I mai sunt fii.
Generație strâmbă și pornită la rău,
6 așa Îl răsplătiți voi pe DOMNUL?
Popor nechibzuit și smintit,
nu este El Tatăl tău, care te‑a zidit,
te‑a făcut și te‑a întocmit?
7 Amintește‑ți de zilele din vechime,
socotește anii, neam după neam,
întreabă‑l pe tatăl tău și îți va povesti,
pe bătrânii tăi, și îți vor spune!
8 Când Cel Preaînalt le‑a împărțit moșteniri neamurilor,
când i‑a despărțit pe fiii oamenilor,
le‑a pus hotare popoarelor
după numărul fiilor lui Dumnezeu ,
9 căci partea DOMNULUI este poporul Său,
Iacov este partea Lui de moștenire.
10 L‑a găsit într‑un ținut sterp ,
în pustietăți bântuite de urlet;
l‑a înconjurat, i‑a purtat de grijă
și l‑a păzit ca pe lumina ochilor Lui.
11 Ca vulturul care își scutură cuibul,
se apleacă ocrotitor peste pui,
își întinde aripile și‑i ia,
ca să‑i poarte pe penele lui,
12 așa l‑a călăuzit DOMNUL, singur,
și nu era cu El vreun dumnezeu străin.
13 L‑a suit pe înălțimile țării,
l‑a hrănit cu roadele câmpului,
i‑a dat miere din stâncă,
untdelemn din stânca de cremene,
14 untul cirezii și laptele turmei,
grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
grâul cel mai ales;
și ai băut vin, sânge de strugure.
15 Și s‑a îngrășat Ieșurun și a azvârlit din picior.
Te‑ai îngrășat, te‑ai îngroșat și te‑ai lățit!
L‑a părăsit pe Dumnezeu, Făcătorul lui,
a nesocotit Stânca mântuirii sale.
16 I‑au stârnit gelozia prin alți dumnezei,
L‑au mâniat prin urâciuni.
17 Le‑au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu ,
unor dumnezei pe care nu‑i cunoșteau,
unora noi, răsăriți de curând,
de care părinții voștri nu știau.
18 Ai părăsit Stânca ce te‑a născut
și L‑ai uitat pe Dumnezeul care te‑a întocmit.
19 DOMNUL a văzut și a fost cuprins de dispreț,
S‑a mâniat pe fiii și fiicele Lui.
20 El a zis: «Îmi voi ascunde Fața de ei
și voi vedea care va fi sfârșitul lor,
căci sunt o generație stricată,
fii în care nu este credincioșie.
21 Mi‑au stârnit gelozia printr‑unul care nu este Dumnezeu,
M‑au mâniat prin deșertăciunile lor.
Le voi stârni și Eu gelozia printr‑unii care nu sunt un popor,
îi voi mânia printr‑un neam fără pricepere,
22 căci s‑a aprins focul mâniei Mele
și va arde până în străfundul Locuinței Morților,
va mistui pământul și roadele lui
și va aprinde temeliile munților.
23 Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
îi voi potopi cu toate săgețile Mele.
24 Vor fi istoviți de foame,
răpuși de molimă
și de amarnică ciumă;
Voi trimite împotriva lor colții fiarelor
și otrava târâtoarelor din țărână.
25 Afară sabia îi va lăsa fără copii,
și în case va fi groază:
pentru tânăr și fată,
pentru sugar și omul cărunt.
26 Am zis : I‑aș face fărâme,
le‑aș șterge pomenirea dintre oameni,
27 dacă nu M‑aș teme de ocara vrăjmașilor:
ca nu cumva, în răstălmăcirile lor,
dușmanii să zică: ‘Mâna noastră a biruit;
nu DOMNUL a făcut toate acestea.’
28 Ei sunt un neam care și‑a pierdut judecata
și pricepere nu se află în ei .
29 Dacă ar fi înțelepți, ar înțelege,
ar pricepe care va fi sfârșitul lor.
30 Cum ar putea unul să urmărească o mie
și doi să pună pe fugă zece mii,
dacă Stânca lor nu i‑ar fi vândut ,
dacă DOMNUL nu i‑ar fi lăsat din mână?
31 Stânca lor nu‑i asemenea Stâncii noastre
– vrăjmașii noștri pot da mărturie .
32 Vița lor este din via Sodomei
și din podgoriile Gomorei;
strugurii lor sunt struguri otrăviți,
ciorchinii lor sunt amari ca fierea;
33 venin de șerpi este vinul lor,
otravă cumplită de viperă.
34 Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine,
pecetluit în tezaurul Meu?
35 A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti
când va începe să le alunece piciorul,
căci ziua nenorocirii lor este aproape
și soarta îi va ajunge degrabă.»
36 DOMNUL Își va judeca poporul,
dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că sunt sleiți de puteri
și că nu a mai rămas nici prins, nici om liber.
37 El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,
stânca la care căutau adăpost,
38 cei care mâncau grăsimea jertfelor lor,
care beau vinul jertfelor lor?
Să se scoale să vă ajute
și să vă fie refugiu!
39 Să știți deci că Eu, Eu sunt Acela
și nu este alt dumnezeu în afară de Mine!
Eu omor și Eu dau viață,
Eu rănesc și Eu tămăduiesc,
nu este scăpare din mâinile Mele.
40 Îmi ridic mâna spre cer
și zic: ‘Viu sunt în veci!’
41 Când voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și mâna Mea va apuca judecata,
Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei
și le voi da plata cuvenită celor ce Mă urăsc;
42 Îmi voi îmbăta săgețile cu sânge
și sabia Mea le va sfâșia carnea
– sângele celor căzuți și prinși
și capetele conducătorilor vrăjmașului.»
43 Strigați de bucurie , ceruri, împreună cu El ,
căci El răzbună sângele robilor Săi,
întoarce răzbunarea asupra dușmanilor Săi
și face ispășire pentru pământul Lui, pentru poporul Lui!”
44 Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului; Hoșea, fiul lui Nun, era cu el. 45 După ce a terminat Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le‑a zis: „Puneți‑vă în inimă toate cuvintele prin care am dat astăzi mărturie împotriva voastră: porunciți‑le fiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei legi! 47 Să nu vi se pară un cuvânt fără însemnătate, căci el este însăși viața voastră; prin cuvântul acesta vă veți lungi zilele în pământul pe care îl veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul.”
48 În aceeași zi, DOMNUL i‑a vorbit lui Moise astfel: 49 „Suie‑te pe muntele acesta, Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în dreptul Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire fiilor lui Israel! 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, așa cum a murit Aaron , fratele tău, pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51 pentru că ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul fiilor lui Israel, la apele de la Meriba, la Cadeș, în pustiul Țin, și nu M‑ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israel. 52 Tu vei vedea țara de departe, dar nu vei intra în țara pe care le‑o dau fiilor lui Israel.”
Cântarea lui Moise
1 Plecați‐vă urechea cerurilor, și voi vorbi! Și ascultă pământule, cuvintele gurii mele! 2 Învățătura mea să picure ca ploaia, graiul meu să cadă ca roua , ca ploaia măruntă peste verdeață și ca ploaia mare peste iarbă. 3 Căci voi vesti numele Domnului; dați mărime Dumnezeului nostru. 4 El este Stânca, lucrarea sa este desăvârșită. Căci toate căile lui sunt judecată. El este un Dumnezeu al credincioșiei și în el nu este strâmbătate , el este drept și întreg. 5 Ei s‐au stricat față de el: nu sunt copiii lui, al lor este cusurul, sunt un neam sucit și stricat. 6 Așa răsplătiți voi Domnului, popor nebun și neînțelept? Oare nu este el tatăl tău care te‐a cumpărat? Nu el te‐a făcut și te‐a întemeiat? 7 Adu‐ți aminte de zilele de demult, ia aminte la anii din neam în neam. Întreabă pe tatăl tău și‐ți va arăta, pe bătrânii tăi și‐ți vor spune. 8 Când Cel Prea Înalt împărțea neamurilor moștenirea lor, când deosebea pe fiii oamenilor, a așezat hotarele popoarelor, după numărul copiilor lui Israel. 9 Căci partea Domnului este poporul său, Iacov este sorțul moștenirii sale. 10 El l‐a găsit într‐o țară pustie și în pustia urletelor unei singurătăți, El l‐a înconjurat, l‐a îngrijit , l‐a păzit ca lumina ochiului său . 11 Cum își trezește vulturul cuibul, plutește peste puii săi, își întinde aripile, îi ia, îi poartă pe penele lui: 12 așa l‐a povățuit Domnul singur și n‐a fost niciun dumnezeu străin cu el. 13 L‐a făcut să călărească pe înălțimile pământului și a mâncat rodul câmpului, și l‐a făcut să sugă miere din stâncă și untdelemn din stânca de cremene, 14 unt de vaci și lapte de oi, cu grăsimea mieilor și berbeci născuți în Basan și țapi cu grăsimea din rărunchii grâului ; și ai băut vin curat, sângele strugurului. 15 Și Ieșurun s‐a îngrășat și a zvârlit din picior. Te‐ai îngrășat, te‐ai îngroșat, te‐ai lățit de grăsime. Atunci a părăsit pe Dumnezeul care l‐a făcut și a disprețuit Stânca mântuirii sale. 16 L‐au întărâtat la gelozie cu dumnezei străini, l‐au ațâțat la mânie cu urâciuni. 17 Au jertfit dracilor care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu i‐au cunoscut, unora noi, de curând veniți, de care părinții voștri nu s‐au temut. 18 Ai uitat pe Stânca cea care te‐a născut și ți‐ai uitat de Dumnezeul care ți‐a dat naștere. 19 Și Domnul a văzut și i‐a disprețuit din pricina întărâtării fiilor săi și a fetelor sale. 20 Și a zis: Îmi voi ascunde fața de ei, voi vedea care le va fi sfârșitul; căci ei sunt un neam stricat, copii în care nu este credincioșie. 21 M‐au întărâtat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu și m‐au întărâtat la mânie cu deșertăciunile lor; și‐i voi întărâta la gelozie prin ceea ce nu este popor și‐i voi întărâta la mânie printr‐un neam nebun. 22 Căci un foc s‐a aprins în mânia mea și va arde până la cel mai adânc Șeol, și va mistui pământul și venitul lui și va aprinde temeliile munților. 23 Voi îngrămădi rele asupra lor, îmi voi istovi săgețile împotriva lor. 24 Vor fi topiți de foame și roși de arsuri mistuitoare și de molimă amară și voi trimite asupra lor dintele dobitoacelor , otrava târâtoarelor din țărână. 25 Afară îi va răpi sabia și în odăițe spaima, pe flăcău și pe fecioară, pe sugător și pe omul cu perii albi. 26 Am zis: Îi voi risipi, le voi șterge pomenirea dintre oameni, 27 dacă nu m‐aș teme de întărâtarea vrăjmașului, ca nu cumva potrivnicii lor să înțeleagă rău și să zică : Mâna noastră este înălțată și nu Domnul a făcut toate acestea! 28 Căci ei sunt un neam care au pierdut sfatul și nu este pricepere în ei. 29 O, de ar fi fost ei înțelepți ca să înțeleagă aceasta, ar fi cugetat la sfârșitul lor de la urmă. 30 Cum ar urmări unul o mie și doi ar fugări zece mii, dacă nu i‐ar fi vândut Stânca lor și nu i‐ar fi predat Domnul! 31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, chiar vrăjmașii noștri sunt judecători . 32 Căci vița lor este din vița Sodomei și din ținutul Gomorei: strugurii lor sunt struguri de fiere, bobițele lor sunt amare. 33 Vinul lor este o otravă de balauri și venin grozav de năpârcă. 34 Oare nu este aceasta ascuns înapoia mea, pecetluit în vistieriile mele? 35 A mea este răzbunarea și răsplata la vremea când le va aluneca piciorul; căci ziua nenorocirii lor se apropie și ce le este pregătit se grăbește. 36 Căci Domnul va judeca pe poporul său și se va căi pentru robii săi, când va vedea că mâna lor s‐a dus și nu va fi niciunul, închis sau lăsat slobod. 37 Și va zice: Unde sunt dumnezeii lor, stânca în care și‐au pus încrederea, 38 care mâncau grăsimea jertfelor lor și beau vinul darului lor de băutură? Să se scoale și să vă ajute, ei să fie o ocrotire peste voi! 39 Vedeți acum, că eu, eu sunt , și nu este dumnezeu afară de mine. Eu omor și eu fac viu! Eu rănesc și eu vindec și nu este nimeni care să vă izbăvească din mâna mea. 40 Căci îmi ridic mâna spre ceruri și zic: Viu sunt eu în veci! 41 Dacă‐mi voi ascuți fulgerul sabiei și dacă va apuca mâna mea judecata, voi da răzbunare potrivnicilor mei și voi răsplăti celor ce mă urăsc. 42 Îmi voi îmbăta săgețile de sânge și sabia mea va înghiți carne, le voi îmbăta de sângele celor uciși și al celor prinși, de capul căpeteniilor vrăjmașului. 43 Bucurați‐vă , neamurilor cu poporul său, căci el va răzbuna sângele robilor săi și va da răzbunare vrăjmașilor săi, și va face ispășire pentru țara sa, pentru poporul său. 44 Și Moise a venit și a vorbit toate cuvintele cântării acesteia în urechile poporului, el și Iosua, fiul lui Nun. 45 Și Moise a sfârșit de vorbit toate aceste cuvinte către tot Israelul. 46 Și le‐a zis: Puneți‐vă inimile la toate cuvintele pe care vi le mărturisesc astăzi, ca să le porunciți copiilor voștri să ia seama să facă toate cuvintele legii acesteia. 47 Căci nu este un cuvânt deșert pentru voi, ci este viața voastră și prin acest cuvânt vă veți lungi zilele în țara în care treceți Iordanul, ca s‐o stăpâniți.
Domnul vorbește lui Moise
48 Și Domnul a vorbit lui Moise în aceeași zi, zicând: 49 Suite‐te în muntele acesta Abarim, în muntele Nebo, care este în țara Moabului, care este în dreptul Ierihonului și privește țara Canaanului, pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50 Și vei muri pe muntele în care te sui și vei fi adăugat la poporul tău, cum a murit Aaron , fratele tău, în muntele Hor, și a fost adăugat la poporul său; 51 pentru că ați fost necredincioși față de mine în mijlocul copiilor lui Israel, la apele Meriba‐Cades în pustia Țin, pentru că nu m‐ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel. 52 Căci vei vedea țara înaintea ta, dar nu vei intra acolo, în țara pe care o dau copiilor lui Israel.