Orice lucru își are vremea lui
1 Toate își au timpul lor
și fiecare lucru de sub cer își are vremea lui.
2 Vreme să te naști și vreme să mori;
vreme să sădești și vreme să smulgi cele sădite;
3 vreme să ucizi și vreme să vindeci;
vreme să dărâmi și vreme să zidești;
4 vreme să plângi și vreme să râzi;
vreme să bocești și vreme să dansezi;
5 vreme să arunci cu pietre și vreme să strângi pietre;
vreme să îmbrățișezi și vreme să te ții departe de îmbrățișări;
6 vreme să cauți și vreme să pierzi;
vreme să păstrezi și vreme să arunci;
7 vreme să rupi și vreme să coși;
vreme să taci și vreme să vorbești;
8 vreme să iubești și vreme să urăști ;
vreme pentru război și vreme pentru pace.
9 Ce folos are cel ce lucrează de pe urma ostenelii lui? 10 Am văzut la ce îndeletnicire îi supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și veșnicia, fără ca omul să poată cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut‑o Dumnezeu. 12 Atunci am înțeles că oamenii nu au altă fericire decât să se bucure și să trăiască bine în viața lor; 13 dar și faptul că un om mănâncă și bea și are parte de bine în toată osteneala lui este un dar de la Dumnezeu. 14 Am înțeles că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci: la lucrarea Lui nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut. Și Dumnezeu face astfel încât lumea să se teamă de El.
15 Ce este a mai fost
și ce va fi a mai fost;
și Dumnezeu întoarce iarăși ce a trecut.
Nedreptățile care se fac sub soare
16 Am mai văzut încă ceva sub soare:
în locul judecății – nedreptatea,
și în locul celui nevinovat – vinovatul.
17 Atunci am zis în inima mea:
„Dumnezeu îi va judeca
și pe cel bun, și pe cel rău,
căci este o vreme pentru orice lucru
și pentru orice faptă.”
18 Am zis în inima mea, cu privire la fiii oamenilor: „Dumnezeu îi încearcă și le arată că sunt precum animalele.” 19 Căci soarta omului și a animalului e una singură; amândoi au aceeași soartă: cum moare unul, așa moare și celălalt; amândoi au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic animalul, căci totul este deșertăciune. 20 Toate merg în același loc; toate au fost făcute din țărână și se întorc în țărână. 21 Cine știe dacă suflarea omului se duce în sus și dacă suflarea animalului se duce în jos, în pământ? 22 Am văzut că nu este altceva mai bun decât să se bucure omul de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine‑l va ajuta să vadă ce va fi după el?
Orice lucru își are vremea lui
1 Pentru orice este o vreme și pentru orice lucru este o vreme sub ceruri: 2 Vreme de a se naște și vreme de a muri; vreme de a sădi și vreme de a smulge ce este sădit; 3 vreme de a ucide și vreme de a vindeca; vreme de a surpa și vreme de a zidi; 4 vreme de a plânge și vreme de a râde; vreme de a boci și vreme de a juca; 5 vreme de a arunca pietre și vreme de a strânge pietre; vreme de a îmbrățișa și vreme de a se feri de îmbrățișare; 6 vreme de a căuta și vreme de a pierde; vreme de a ținea și vreme de a lepăda; 7 vreme de a rupe și vreme de a coase; vreme de a tăcea și vreme de a vorbi; 8 vreme de a iubi și vreme de a urî ; vreme de război și vreme de pace. 9 Ce folos are cel ce lucrează din ceea ce se ostenește? 10 Am văzut truda pe care a dat‐o Dumnezeu copiilor oamenilor ca să se chinuiască cu ea. 11 El a făcut orice lucru frumos la vremea sa: și a pus și veșnicia în inima lor, și totuși omul nu descoperă de la început până la sfârșit lucrul pe care îl face Dumnezeu. 12 Am cunoscut că nu este nimic mai bun pentru ei decât să se bucure și să‐și facă bine în viața lor; 13 și chiar ca fiecare om să mănânce și să bea și să vadă binele în toată osteneala sa, este un dar al lui Dumnezeu. 14 Am cunoscut că tot ce face Dumnezeu va fi în veac; nimic nu se poate adăuga la aceasta și nimic nu i se poate lua; și Dumnezeu o face ca omul să se teamă de el. 15 Ceea ce este a fost demult și ceea ce va fi a fost demult; și Dumnezeu caută ce a fost izgonit.
Teme‐te de Dumnezeu
16 Și am mai văzut sub soare că în locul de judecată, acolo era răutatea; și că în locul dreptății, acolo era răutatea. 17 Am zis în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept și pe cel rău, căci este o vreme acolo pentru orice lucru și pentru orice faptă. 18 Am zis în inima mea: Este din pricina copiilor oamenilor ca Dumnezeu să‐i încerce și să vadă ei înșiși că nu sunt decât dobitoace. 19 Căci ce se întâmplă copiilor oamenilor se întâmplă și dobitoacelor; pentru toți este aceeași soartă: cum moare acesta, așa moare și celălalt, și o suflare au toți și omul n‐are nicio întâietate față de dobitoc, căci totul este deșertăciune. 20 Totul merge la același loc, totul este din țărână și totul se întoarce în țărână. 21 Cine cunoaște suflarea copiilor oamenilor dacă se suie ea în sus, și suflarea dobitocului dacă se coboară ea în jos în pământ? 22 Și am văzut că nimic nu este mai bun decât ca omul să se bucure de ce face căci aceasta este partea lui, căci cine‐l va aduce să vadă ce va fi după el?