Haman plănuiește distrugerea iudeilor
1 După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș l‑a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. L‑a înălțat și a pus scaunul lui mai presus de scaunele celorlalți dregători ai lui. 2 Toți slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa poruncise împăratul cu privire la el, dar Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca. 3 Slujitorii împăratului care erau la poarta împăratului i‑au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?” 4 Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, dar el nu‑i asculta, i‑au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se țină de hotărârea lui – căci el le spusese că este iudeu. 5 Și Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca înaintea lui. Haman s‑a umplut de mânie, 6 dar a considerat că e prea puțin pentru el să pună mâna numai pe Mardoheu; fiindcă i se spusese din ce popor este Mardoheu, Haman a căutat să nimicească în întregime poporul lui Mardoheu, pe toți iudeii care se aflau în toată împărăția lui Ahașveroș.
7 În luna întâi, adică în luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahașveroș, au aruncat pur (adică sorțul) înaintea lui Haman pentru a afla ziua și luna , iar sorțul a indicat luna a douăsprezecea, adică luna Adar . 8 Atunci, Haman i‑a zis împăratului Ahașveroș: „Între popoarele din provinciile împărăției tale este risipit un popor aparte, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și care nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să‑l lase liniștit. 9 Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o poruncă în vederea nimicirii lui, și eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile slujbașilor, ca să‑i ducă în vistieria împăratului!” 10 Împăratul și‑a scos de pe deget inelul cu pecete și i l‑a dat lui Haman, agaghitul, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor. 11 Și împăratul i‑a zis lui Haman: „Îți dăruiesc și argintul, și pe poporul acesta; fă cu el cum vei găsi cu cale!”
12 Scribii împăratului au fost chemați în a treisprezecea zi a lunii întâi și edictul poruncit de Haman a fost trimis în scris satrapilor împăratului, guvernatorilor fiecărei provincii și dregătorilor fiecărui popor – fiecărei provincii după scrierea ei și fiecărui popor în limba lui. S‑a scris în numele împăratului Ahașveroș și scrisorile au fost pecetluite cu inelul împăratului. 13 Scrisorile trimise prin curieri în toate provinciile împăratului porunceau nimicirea, uciderea și distrugerea tuturor iudeilor, de la tânăr la bătrân, copii și femei, într‑o singură zi , în a treisprezecea zi din a douăsprezecea lună, adică luna Adar, precum și jefuirea averilor. 14 Câte o copie a edictului a fost trimisă ca lege în fiecare provincie, anunțând toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea. 15 Curierii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului. Legea a fost dată și în cetatea Susa. Și, în timp ce împăratul și Haman s‑au așezat să bea, cetatea Susa era în mare fierbere.
Haman capătă omorârea iudeilor
1 După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș a mărit pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul , și l‐a înălțat și i‐a pus scaunul mai sus de toți mai marii care erau cu el. 2 Și toți slujitorii împăratului care erau la poarta împăratului se plecau și se așterneau înaintea lui Haman: căci așa poruncise împăratul pentru el. Dar Mardoheu nu se pleca și nu se așternea. 3 Atunci slujitorii împăratului care erau la poarta împăratului au zis lui Mardoheu: Pentru ce calci porunca împăratului? 4 Și a fost așa : pe când îi vorbeau ei zi de zi și el nu‐i asculta, au spus lui Haman să vadă dacă cuvintele lui Mardoheu vor sta: căci le spusese că este iudeu. 5 Și Haman a văzut că Mardoheu nu se pleacă și nu se așterne înaintea lui și Haman s‐a umplut de mânie; 6 dar a crezut de disprețuit în ochii săi să pună mâna numai pe Mardoheu, căci i se spusese poporul lui Mardoheu; și Haman a căutat să nimicească pe toți iudeii care erau în toată împărăția lui Ahașveroș, pe poporul lui Mardoheu. 7 În luna întâi, care este luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș au aruncat Pur , adică sorțul, înaintea lui Haman, din zi în zi și din lună în lună, până la luna a douăsprezecea, adică luna Adar. 8 Și Haman a zis împăratului Ahașveroș: Este un popor împrăștiat și risipit printre popoarele din toate ținuturile împărăției tale și legile lor se deosebesc de ale oricărui popor; și ei nu țin legile împăratului; și nu este în folosul împăratului să‐i sufere. 9 Dacă place împăratului, să se scrie porunca să fie nimiciți: și eu voi cumpăni zece mii de talanți de argint în mâinile celor însărcinați cu treburile împăratului , ca să‐i aducă în vistieriile împăratului. 10 Și împăratul și‐a scos inelul din mână și l‐a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, vrăjmașul iudeilor. 11 Și împăratul a zis lui Haman: Argintul îți este dat ție și poporul de asemenea, ca să faci cu ei ce va fi bun în ochii tăi. 12 Și cărturarii împăratului au fost chemați în ziua a treisprezecea a lunii întâi și s‐a scris după toate cele ce a poruncit Haman satrapilor împăratului și dregătorilor care erau peste fiecare ținut și mai marilor fiecărui popor; fiecărui ținut după scrierea sa și fiecărui popor după limba sa; s‐a scris în numele împăratului Ahașveroș și s‐a pecetluit cu inelul împăratului. 13 Și s‐au trimis scrisorile prin alergători în toate ținuturile împăratului, ca să nimicească, să omoare și să piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni, copii și femei, într‐aceeași zi , în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să le prade averile. 14 O copie de pe scrisoare , ca hotărârea să fie vestită în fiecare ținut, a fost vestită către toate popoarele, ca să fie gata în ziua aceea. 15 Alergătorii au ieșit grăbiți de porunca împăratului și hotărârea a fost dată în capitala Susa . Și împăratul și Haman au șezut să bea, dar cetatea Susa era încremenită.