Împăratul îl onorează pe Mardoheu
1 În noaptea aceea, împăratul n‑a putut să doarmă și a poruncit să‑i fie adusă Cartea aducerilor aminte, Cronicile. A fost citită înaintea împăratului 2 și s‑a găsit scris ce descoperise Mardoheu cu privire la Bigtan și Tereș, cei doi fameni ai împăratului, păzitorii pragului, care plănuiseră să‑l omoare pe împăratul Ahașveroș. 3 Împăratul a zis: „Ce cinstire și ce răsplată i s‑au dat lui Mardoheu pentru aceasta?” „Nu i s‑a dat nimic”, au răspuns slujitorii împăratului. 4 Atunci, împăratul a zis: „Cine este în curte?” Haman venise în curtea exterioară a palatului împărătesc să‑i ceară împăratului să‑l atârne pe Mardoheu de lemnul pe care i‑l pregătise. 5 Slujitorii împăratului i‑au răspuns: „Iată, Haman este în curte!” Și împăratul a zis: „Să intre!” 6 Când a intrat Haman, împăratul i‑a zis: „Ce trebuie să i se facă unui om pe care vrea împăratul să‑l cinstească?” Haman și‑a zis în sine: „Pe cine altul decât pe mine ar vrea împăratul să‑l cinstească?” 7 Și Haman i‑a răspuns împăratului: „Omului pe care vrea împăratul să‑l cinstească 8 trebuie să i se aducă haina împărătească, aceea cu care se îmbracă împăratul, și calul pe care călărește împăratul și să i se pună coroana împărătească pe cap. 9 Să i se dea haina și calul unuia din dregătorii de seamă ai împăratului, care să‑l îmbrace cu haina pe omul acela pe care vrea să‑l cinstească împăratul, să‑l plimbe călare pe cal prin piața cetății și să strige înaintea lui: «Așa i se face omului pe care vrea împăratul să‑l cinstească!»” 10 Împăratul i‑a zis lui Haman: „Ia în grabă haina și calul, după cum ai zis, și fă‑i întocmai iudeului Mardoheu, care stă jos la poarta împăratului! Nu lăsa nefăcut nimic din ce ai spus!” 11 Și Haman a luat haina și calul, l‑a îmbrăcat pe Mardoheu, l‑a plimbat călare pe cal prin locul deschis al cetății și a strigat înaintea lui: „Așa i se face omului pe care vrea împăratul să‑l cinstească!”
12 Apoi, Mardoheu s‑a întors la poarta împăratului, iar Haman s‑a grăbit acasă mâhnit și cu capul acoperit. 13 Haman le‑a istorisit nevestei sale, Zereș, și tuturor prietenilor săi tot ce i se întâmplase. Și înțelepții lui și Zereș, nevasta sa, i‑au zis: „Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început să cazi, este din neamul iudeilor, nu vei putea face nimic împotriva lui, ci vei cădea negreșit înaintea lui!” 14 Pe când îi vorbeau ei încă, au venit famenii împăratului și l‑au dus în grabă pe Haman la ospățul pe care‑l pregătise Estera.
Cinstea dată lui Mardoheu
1 În noaptea aceea a fugit somnul de la împărat. Și a poruncit să fie adusă cartea de amintiri a cronicilor și au fost citite înaintea împăratului. 2 Și s‐a aflat scris că Mardoheu spusese de Bigtan și Tereș, doi din famenii împăratului, dintre păzitorii pragului, care căutaseră să pună mâna pe împăratul Ahașveroș. 3 Și împăratul a zis: Ce cinste și vrednicie s‐a făcut lui Mardoheu pentru aceasta? Și tinerii care slujeau împăratului au zis: Nimic nu i s‐a făcut. 4 Și împăratul a zis: Cine este în curte?
Și Haman venise în curtea dinafară a casei împăratului ca să vorbească împăratului să spânzure pe Mardoheu pe lemnul pe care‐l pregătise pentru el. 5 Și tinerii împăratului i‐au zis: Iată Haman stă în curte! Și împăratul a zis: Să intre. 6 Și Haman a intrat. Și împăratul i‐a zis: Ce să se facă omului pe care îi place împăratului să‐l cinstească? Și Haman cugeta în inima sa: Pe cine îi place împăratului să cinstească mai mult decât pe mine? 7 Și Haman a răspuns împăratului: Pentru omul pe care îi place împăratului să‐l cinstească, 8 să se aducă veșmântul împărătesc cu care se îmbracă împăratul și calul pe care călărește împăratul și pe capul căruia se pune cununa împărătească: 9 și să se dea veșmântul și calul în mâna unuia dintre mai marii cei mai de frunte ai împăratului și el să îmbrace pe omul pe care îi place împăratului să‐l cinstească, și să‐l ducă pe cal pe ulițele cetății și să se strige înaintea lui: Așa se va face omului pe care‐i place împăratului să‐l cinstească. 10 Și împăratul a zis lui Haman; Grăbește‐te, ia veșmântul și calul, cum ai zis, și fă așa lui Mardoheu, iudeul, care șade în poarta împăratului; să nu lipsească nimic din tot ce ai zis. 11 Și Haman a luat veșmântul și calul și a îmbrăcat pe Mardoheu și l‐a dus călare pe ulițele cetății strigând înaintea lui: Așa se va face omului pe care îi place împăratului să‐l cinstească. 12 Și Mardoheu s‐a întors la poarta împăratului, iar Haman s‐a dus în grabă la casa sa jelind și cu capul acoperit. 13 Și Haman a spus Zereșei, nevastă‐sa, și tuturor prietenilor săi tot ce i se întâmplase. Și înțelepții săi și Zereș, nevastă‐sa, i‐au zis: Dacă Mardoheu, înaintea căruia ai început a cădea, este din sămânța iudeilor, nu‐l vei putea birui, ci vei cădea înaintea lui. 14 Pe când vorbeau cu el, au venit famenii împăratului și s‐au grăbit să aducă pe Haman la ospățul pe care‐l pregătise Estera.