1 În luna a douăsprezecea, adică luna Adar, în a treisprezecea zi a lunii, ziua în care urma să se împlinească hotărârea, adică edictul împăratului, și în care vrăjmașii iudeilor nădăjduiseră să triumfe , s‑a întâmplat tocmai dimpotrivă: iudeii au triumfat asupra vrăjmașilor lor. 2 Iudeii s‑au adunat în cetățile lor, în toate provinciile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau să‑i piardă . Nimeni n‑a putut să le stea împotrivă, căci frica de ei căzuse peste toate popoarele. 3 Și toți dregătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii și slujbașii împăratului i‑au susținut pe iudei, pentru că frica de Mardoheu căzuse asupra lor. 4 Mardoheu era mare în casa împăratului și faima lui se răspândea în toate provinciile pe măsură ce omul acesta, Mardoheu, creștea în putere . 5 Iudeii i‑au ucis cu lovituri de sabie pe toți vrăjmașii lor și i‑au nimicit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor. 6 În cetatea Susa, iudeii au nimicit cinci sute de oameni, 7 între care s‑au numărat Parșandata, Dalfon, Aspata, 8 Porata, Adalia, Aridata, 9 Parmașta, Arisai, Aridai și Vaiezata, 10 cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, vrăjmașul iudeilor. Dar de averile lor nu s‑au atins.
11 În ziua aceea, numărul celor ce fuseseră uciși în cetatea Susa a ajuns la cunoștința împăratului. 12 Și împăratul i‑a zis împărătesei Estera: „Iudeii au ucis și au nimicit în cetatea Susa cinci sute de oameni, precum și pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte provincii ale împăratului? Spune‑mi care‑ți mai este cererea, și ea îți va fi împlinită! Ce mai dorești? Vei căpăta!” 13 Estera a răspuns: „Dacă împăratul găsește cu cale, să le fie îngăduit iudeilor care sunt în Susa să facă și mâine după porunca de azi, iar pe cei zece fii ai lui Haman să‑i atârne de lemn !” 14 Și împăratul a poruncit să se facă așa și să fie vestită porunca în Susa. I‑au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 15 Iudeii care se aflau în Susa s‑au strâns din nou, în a paisprezecea zi a lunii Adar, și au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar de averile lor nu s‑au atins .
16 Ceilalți iudei din provinciile împăratului s‑au adunat ca să‑și apere viața și să scape de vrăjmașii lor; au omorât șaptezeci și cinci de mii din cei ce le erau vrăjmași, dar de averile lor nu s‑au atins. 17 Acestea s‑au întâmplat în a treisprezecea zi a lunii Adar. În ziua a paisprezecea, iudeii s‑au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 18 Însă iudeii care se aflau în Susa s‑au adunat în ziua a treisprezecea și a paisprezecea, iar în ziua a cincisprezecea s‑au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 19 De aceea, iudeii de la țară, care locuiesc în cetăți fără ziduri, au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie, de ospăț și de sărbătoare, în care își trimit daruri de mâncare unii altora.
Sărbătoarea Purim
20 Mardoheu a scris aceste lucruri și le‑a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate provinciile împăratului Ahașveroș, de aproape și din depărtare. 21 Le poruncea să serbeze în fiecare an zilele a paisprezecea și a cincisprezecea ale lunii Adar, 22 ca zile în care iudeii căpătaseră odihnă, scăpând de vrăjmașii lor, precum și luna în care întristarea lor se prefăcuse în bucurie și jalea lor, în zi de sărbătoare; să facă din aceste zile niște zile de ospăț și de bucurie, în care să‑și trimită daruri de mâncare unii altora și să le împartă daruri celor lipsiți.
23 Iudeii au hotărât să facă ceea ce și începuseră să facă și ce le scrisese Mardoheu. 24 Haman, agaghitul, fiul lui Hamedata, vrăjmașul tuturor iudeilor, plănuise să‑i piardă pe iudei și aruncase pur (adică sorțul) ca să‑i zdrobească și să‑i nimicească. 25 Dar când lucrul acesta a ajuns înaintea împăratului , împăratul a poruncit în scris ca planul cel rău pe care îl făcuse Haman împotriva iudeilor să se întoarcă asupra capului lui, adică să fie atârnați de lemn el și fiii lui. 26 De aceea, zilele acestea s‑au numit Purim, de la cuvântul pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori , cu cele ce văzuseră ei înșiși și cu cele ce li se întâmplaseră, 27 iudeii au luat pentru ei, pentru urmașii lor și pentru toți cei ce se vor lipi de ei hotărârea de a serba în fiecare an aceste două zile, la vremea hotărâtă, în conformitate cu cele scrise. 28 Zilele acestea sunt pomenite și sărbătorite din neam în neam, în fiecare familie, în fiecare provincie și în fiecare cetate. Și zilele acestea, Purim, nu vor fi desființate niciodată din mijlocul iudeilor, iar pomenirea acestor zile nu va înceta printre urmașii lor.
29 Împărăteasa Estera, fata lui Abihail , și iudeul Mardoheu au poruncit în scris ca să întărească această a doua scrisoare privitoare la Purim. 30 Mardoheu le‑a trimis scrisori cu urări de fericire statornică tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci și șapte de provincii ale împărăției lui Ahașveroș, 31 întărind ținerea acestor zile Purim la vremea hotărâtă, după cum le rânduiseră iudeul Mardoheu și împărăteasa Estera, pentru ei și pentru urmașii lor, cu privire la zilele de post și de rugăciune. 32 Porunca Esterei a întărit cele privitoare la Purim și a fost scrisă în carte.
Răzbunarea iudeilor
1 Și în luna a douăsprezecea, care este luna Adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când porunca împăratului și hotărârea sa erau aproape să fie îndeplinite, în ziua în care vrăjmașii iudeilor nădăjduiau să aibă putere asupra lor (dar s‐a întors lucrul dimpotrivă, că iudeii au avut putere asupra celor ce‐i urau), 2 iudeii s‐au adunat în cetățile lor, în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, ca să pună mâna pe cei ce căutau nenorocirea lor. Și nimeni n‐a putut să le stea înainte, căci frica de ei căzuse peste toate popoarele. 3 Și toți mai marii ținuturilor și satrapii și dregătorii și cei ce făceau treburile împăratului au ajutat pe iudei, căci frica de Mardoheu căzuse peste ei. 4 Căci Mardoheu era mare în casa împăratului și vestea lui străbătuse în toate ținuturile, căci omul Mardoheu mergea mărindu‐se . 5 Și iudeii au lovit pe toți vrăjmașii lor cu lovitură de sabie și cu ucidere și cu nimicire și au făcut cu vrăjmașii lor după voia lor. 6 Și în capitala Susa iudeii au ucis și au prăpădit cinci sute de bărbați. 7 Și au ucis pe Parșandata și Dalfon și Aspata 8 și pe Porata și Adalia și Aridata 9 și pe Parmașta și Arizai și Aridai și Vaiezata, 10 pe cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, asupritorul iudeilor, dar n‐au pus mâna pe pradă. 11 Și în acea zi au adus înaintea împăratului numărul celor uciși în capitala Susa. 12 Și împăratul a zis către Estera, împărăteasa: În capitala Susa, iudeii au ucis și prăpădit cinci sute de bărbați și pe cei zece fii ai lui Haman: ce au făcut în celelalte ținuturi ale împăratului? Și care‐ți este rugămintea ta? Ea îți va fi îngăduită. Și care‐ți este cererea? Și ți se va face. 13 Și Estera a zis: Dacă va găsi bine împăratul, să se învoiască iudeilor care sunt în Susa să facă și mâine după hotărârea de astăzi și să spânzure pe cei zece fii ai lui Haman pe lemn. 14 Și împăratul a zis: Să se facă așa. Și s‐a strigat hotărârea în Susa, și au spânzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 15 Și iudeii care erau în Susa s‐au adunat și în ziua a patrusprezecea a lunii Adar și au ucis trei sute de bărbați în Susa; dar n‐au pus mâna pe pradă. 16 Și ceilalți iudei care erau în ținuturile împăratului s‐au adunat și și‐au apărat viața și au avut odihnă din partea vrăjmașilor lor și au ucis din vrăjmașii lor șaptezeci și cinci de mii; dar n‐au pus mâna pe pradă. 17 Aceasta s‐a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar; și în ziua a patrusprezecea a lunii s‐au odihnit și au făcut‐o zi de ospăț și de veselie. 18 Și iudeii care erau în Susa s‐au adunat în a treisprezecea zi a lunii și în a patrusprezecea zi și în ziua a cincisprezecea s‐au odihnit și au făcut‐o zi de ospăț și de bucurie. 19 Pentru aceasta iudeii din sate, care locuiesc în cetăți neîntărite, fac a patrusprezecea zi a lunii Adar zi de bucurie și ospăț și zi bună și de trimiteri de porții unul altuia.
Sărbătoarea Purim
20 Și Mardoheu a scris lucrurile acestea și a trimis scrisori către toți iudeii care erau în toate ținuturile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe, 21 ca să le poruncească să păzească ziua a patrusprezecea a lunii Adar și ziua a cincisprezecea a ei, pe fiecare an, 22 ca zile în care iudeii s‐au odihnit din partea vrăjmașilor lor și luna în care durerea lor s‐a prefăcut în bucurie și jelirea în zi bună: ca să le facă zile de ospătare și de veselie și de trimitere de porții unul altuia și de daruri celor nevoiași. 23 Și iudeii au primit să facă ceea ce au început și ceea ce le‐a scris Mardoheu. 24 Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, asupritorul tuturor iudeilor, uneltise împotriva iudeilor ca să‐i piardă și aruncase Pur, adică sorțul, ca să‐i piardă și să‐i nimicească. 25 Și când a venit Estera înaintea împăratului, el a poruncit prin epistole să se întoarcă asupra capului său uneltirea lui cea rea, pe care o uneltise împotriva iudeilor, și el și fiii lui să fie spânzurați pe lemn. 26 Pentru aceasta au numit zilele acestea Purim, de la numele Pur. De aceea, pentru toate cuvintele scrisorii acesteia și ce au văzut ei în lucrul acesta și ceea ce venise peste ei, 27 iudeii au poruncit și au luat asupra lor și asupra seminței lor și asupra tuturor celor ce s‐au unit cu ei, așa ca să nu se treacă să păzească aceste două zile, după scrierea lor și după vremea lor hotărâtă în fiecare an; 28 și zilele acestea să se amintească și să se păzească în orice neam, în orice familie, în orice ținut și în orice cetate, și zilele acestea Purim să nu lipsească din mijlocul iudeilor și să nu piară amintirea lor din sămânța lor. 29 Și Estera împărăteasa, fata lui Abihail și Mardoheu, iudeul, au scris cu toată stăruința ca să întărească această a doua scrisoare pentru Purim. 30 Și au trimis scrisori către toți iudeii în cele o sută douăzeci și șapte de ținuturi ale împărăției lui Ahașveroș, cu cuvinte de pace și de adevăr, 31 ca să întărească zilele acestea Purim la vremurile lor hotărâte cum le‐au poruncit Mardoheu, iudeul și Estera împărăteasa și cum și le‐au poruncit pentru ei și sămânța lor cu prilejul posturilor și strigătului lor. 32 Și porunca Esterei a întărit lucrurile acestea ale Purimului și s‐a scris în carte.